14,917 matches
-
copii, de vreo zece anișori, stăteau ținându se de mână, de frig sau, poate, să nu se piardă. Nu aveau bagaje, probabil așteptau pe cineva, apropiat și drag. Altceva, ce să caute la trei noaptea în gară? Copii, să-i sărutați mâna lui nenea și să nu-l întrebați ce a adus! încercă să-i povățuiască, aproape șoptit, mama, dar nu o auzi nimeni, nici măcar micuții: trenul intrase deja în gară. Dar femeia zâmbi, parcă mulțumită că-și făcuse datoria. Nu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
m-a transformat, m-a călit, ca în romanul lui Ostrovski. Nu suport prostia omenească. Spune și tu: tovarășul Ceaușescu a precizat clar, satele mici trebuiesc demolate, oamenii strânși la un loc, să le facem blocuri. Iar ei, în loc să-i sărute picioarele, murmură, sunt nemulțumiți. Ar trebui o lege specială, cum bine spunea tov prim de la noi. Care nu vor, să fie trimiși în pușcărie. Cine nu-i cu noi e împotriva noastră! Se enervase rău Gheorghe. Maxilarul îi tremura, iar
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
făcea apariția și un bărbat mic și uscățiv, despre care se vorbea că era de la Securitate și că prelua personal ancheta... Să ne trăiască tovarășul prim și la mai mare! tună primarul din ușă. După care îl îmbrățișă și îl sărută pe Gheorghe. Lui Petrache îi întinse doar mâna, fără să se uite spre el. Pocnea de sănătate primarul! Nu gras, dar voinic, mai înalt decât timișoreanul. Mulțumesc, Ioane! Mă bucur c-ai venit, începusem să mă plictisesc aici. Când trăia
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
să se plimbe prin cameră, oprindu-se de câteva ori în fața telefonului. La un moment dat, ridică receptorul, dar îl așeză imediat la loc. Își mai turnă un pahar, aprinse a nu știu câta țigară, apoi se întoarse la telefon. Sărut mâna, Elena, iartă-mă că te-am trezit... nu, nu sunt beat... am vrut să te aud, să văd ce mai faci... Eu... ce pot face, nimic și de toate. Simt că se va duce totul dracului, așa cum s-a
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
patului, dintr-o oglindă imensă de cristal, un bărbat matur, încărunțit, puhav la față, dar și la corp, privea fix, cu ochii bulbucați, acel trup tânăr, dezgolit pe jumătate, care cerșea parcă să fie îmbrățișat. Se apropie încet și o sărută pe frunte, mângâindu-i părul lung și blond. Dă-mi pace să dorm, Geo... sunt frântă... Gheorghe se opri pentru câteva clipe, apoi își ridică blând soția în șezut. Se uită lung la ea, după care începu să o lovească
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
nici bucurie, nici măcar curiozitate. Îl privi în ochi câteva clipe, să se convingă poate dacă fostul soț este beat sau nu, apoi îi zâmbi nedefinit, observând buchetul de flori albe, pe care Gheorghe îl trecea dintr-o mână în alta. Sărut mâna, Elena, am trecut pe aici și... am vrut să văd dacă ești acasă. Aceste garoafe... poftim, sunt pentru tine, știu că ți-au plăcut întotdeauna. Pot intra, doar câteva minute? Nu-i răspunse și nici nu luă florile. Se
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
așa: a fost înșfăcat într-o clipită de doi calmuci, care i-au tăiat curelele și au vrut să-l împuște, acolo, la marginea satului, crezând că este legionar. Maria Tălparu i-a implorat cu lacrimi în ochi, le-a sărutat și cizmele, să-l ierte, spunândule că-i prostul satului, că-i nebun... Au stat rușii mai mult de o lună în sat. Noaptea, fierbeau oile jupuite în grabă, furate de prin alte sate, și le mâncau aproape crude. Rachiul
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
deplină. Azorică se apropie de bărbat, aproape târându-se. Îi mirosi picioarele, apoi se ușură pe ghetele pline de noroi. Hai în casă, dragă, să nu răcești... Elena, care apăruse pe nesimțite lângă Gheorghe, îl luă în brațe și îl sărută, cu disperare parcă. Nu-i nimic, dragă, vor trece și astea, bine că a luat puterea Iliescu și nu alții, atunci ar fi fost o nenorocire... moarte de om, nu? Dar acum ce-i? Sărbătoare?! Nu vezi că se trage
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
curve, probabil... Știi de ce am râs în finalul expunerii? Nu ai de unde să știi. Am spus numai bazaconii, enormități în termeni științifici, iar voi ați aplaudat. Cel gras, tot lângă tine stătea, venit de la București, trimis special, m-a și sărutat... Cum să vă iubesc, pe cine să iubesc? Și de mine îmi era și îmi este greață uneori... Da, pe Elvira eu am ucis-o. Ești primul om care află asta. Mai termină cu prostiile, mai bine să bem ceva
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
trebuie să plec, aici mă simt mai străin ca niciodată. Tu trebuie să rămâi, ești încă tânără, ai viața în față”... „Vorbești tâmpenii, Victoraș, nu pleci nicăieri singur, nu vezi...Ia și umple paharele, cu vodcă, te rog!”. Ne-am sărutat pentru ultima oară, iar Elvira a băut prima. A căzut secerată, iar eu, eu am rămas cu paharul în mână... Mi-a fost frică, Ghiță, să o fac și eu, am alergat în baie și am vomat, asta am făcut
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
sală, fără a fi anunțat sau măcar să bată la ușă. Bună seara la toată lumea! Mă scuzați că am întârziat, nu mă dezbrac că-s răcit, rosti din mers, strângând mâinile întinse din stânga și din dreapta. Se opri la masa prezidiului, se sărută cu președintele, apoi acesta îl invită pe scaunul său. Bine ați venit, domnule vicepreședinte, eram îngrijorați că ne-ați uitat... ne scuzați că noi deja am început... Bine ați făcut, eu am venit doar să vă ascult și să vă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
dragă Cici, ce servește domnul deputat, eu vreau o cafea și o apă plată. Dacă sună Anghel, îmi faci legătura imediat, în rest, nu sunt pentru nimeni. Nu comandă imediat Petrache, cu toate că sărise politicos în picioare. Întinse mâna secretarei, îi sărută vârful degetelor și oftă cumva nostalgic. Ce n-aș comanda de la această frumusețe?! Totul sau nimic...Dar trebuie să mă conformez situației. O cafea și o tărie, numai românească să nu fie. Cici zâmbi, înclină cochet din cap, iar înainte de
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
biroul recepționerei, iar pe colegii care intrau tâmpita îi informa că-s copiii mei. I-a dat cheia de la cameră, dar Lucica a refuzat să intre și bine a făcut... Mam stăpânit cu greu, cu toate că vedeam negru în fața ochilor. Am sărutat copii, le-am cumpărat ceva de la bar și iam dus în restaurant să servim masa. După ce i-am văzut sătui, am vrut să-i duc la gară, dar nevastă-mea, care până atunci nu scosese o vorbă, ce crezi că
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
fotoliu, neștiind parcă ce să creadă. Ascultă, mă...puță, cum îți permiți să-mi vorbești așa?! N-ai măcar puțin bun simț în tine, crezi că vorbești cu... nevastă-ta sau cu un oarecare de pe stradă?! Acum doi-trei ani îmi sărutai picioarele, eram ,,nenea”... iar acum, că ești deputat, te crezi un Dumnezeu ? Nu, băiețel, ai rămas același golănaș de cartier, același bișnițar, același om care nu a muncit niciodată cinstit, chiar dacă ai ajuns cu mașină la scară! Mă, tu și
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mor, mă duc la Cel de Sus... nici acolo n-am pe nimeni... Să nu mă ducă la cimitir cu mașina, nu vreau flori sau coroane... Vorbește tu cu Vasile, cel din capătul satului, are căruță... Se aplecă încet, o sărută pe frunte și atât. Ieși plângând și se duse în spatele casei. Se așeză pe o cioată, aprinse o țigară și aproape o oră nimeni nu știu de el... În bucătăria din curte se îngrămădi toată familia Tălparu. Șoferii fură trimiși
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
iar acum am venit să mă ierte, că am auzit că-i beteagă rău și uite cum am găsit-o... Dar copchiii ăștia ce caută aici, la o babă, n-au școală? Și tu de ce le dai bani? Săi fumeze? Sărut mâna, tușă, cum să te uit, în casă ai fost, să o vezi pe Elena? A venit și ea... Am venit s-o văd pe mamai-ta, nu pe Elena, am timp și pentru ea, apoi, ce să vorbesc cu ea
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
nu am să plătesc un bețiv... Nu apucă să-și termine vorba, fiindcă din spatele vilei apăru o femeie mărunțică, târând un picior. Grăsuță, cu un cap mare, cu părul de un roșu țipător, se repezi spre Elena, încercând să-i sărute mâna, după care luă geanta pe care Ninel, șoferul, o așezase pe masa din curte. Gheorghe Tălparu locuia în aceeași vilă, primită pe când fusese un lider marcant al județenei de partid, care avea grijă ca ,,adevărații tovarăși”, cum le plăcea
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
deschisă și helanca roșie pe mine. Îmi pune mâna pe un sân, mă apucă de parcă ar mângâia un măr. Ți-au crescut, îmi spune cu un surâs libidinos. Parcă ieri zburdai pe maidan cu gâștele. Mă întreabă dacă m-a sărutat vreun băiat până acum. Îi răspund că nu. Se preface uimit și îmi spune că o să mă învețe el, ca să nu mă fac de rușine. Deodată buzele lui se lipesc de ale mele. Îi simt limba umedă cum se strecoară
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
lenjerie intimă. Râde. Îmi ascund neliniștea într-o gură de vin sorbită cu sete. Întoarce cărțile. Full de patru cu șase. Jubilez. Careu de ași. Răsturnarea de situație îl ia prin surprindere. Se încruntă. Mă amuză întristarea lui și-l sărut scurt și apăsat. Blondina noastră e perplexă. Plec înainte să revendic premiul. A doua zi de dimineață mă simt îngrozitor. Cred că am luat gripă. Rebiana Petrescu Dharma Azi e ultima mea zi de lucru. Mi-am pregătit toate actele
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ună, au 153 de ani. Voi sunteți cea mai longe vivă bunică de pe planetă. Cu singurul ochi cu care vede, mă tușa zâmbește. Bunica împinge spre mine un lănțic. — Uite, cadoul de absolvire. Ți-am zis că te premiez. Hi-hi. — Sărut mâna, dar... sărut mâna. — Tu ce te uiți așa? Toată viața ai primit cadouri, o răsfățată și-o sclifosită ai fost mereu. Acum primesc ăștia tineri, nu noi. Ia, uite ce fru mos îi stă. Sunt nucleul unui atom grăbit
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de ani. Voi sunteți cea mai longe vivă bunică de pe planetă. Cu singurul ochi cu care vede, mă tușa zâmbește. Bunica împinge spre mine un lănțic. — Uite, cadoul de absolvire. Ți-am zis că te premiez. Hi-hi. — Sărut mâna, dar... sărut mâna. — Tu ce te uiți așa? Toată viața ai primit cadouri, o răsfățată și-o sclifosită ai fost mereu. Acum primesc ăștia tineri, nu noi. Ia, uite ce fru mos îi stă. Sunt nucleul unui atom grăbit să explodeze. De
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pe iarbă. Am încercat să mă ridic, dar m-a plesnit peste față. M-a durut. Am simțit cum mâinile lui urcă pe sub tricoul meu. Dintr-o singură mișcare, mi l-a ridicat peste cap, apoi a început să mă sărute violent pe sâni. Aproape că-i mușca. Îmi era clar, era un viol. Conștiința, buna mea creștere, principiile sănătoase, demnitatea mea, toate îmi spuneau că trebuie să mă împotrivesc, să fac tot ce-mi stă în puteri să scap. Și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cu care-mi rănise sânii. După o jumătate de oră m-am liniștit întrucâtva. Tremurul din mâini devenise imperceptibil. Mi-am luat rucsacul și am plecat acasă. Tudor mi-a deschis imediat, m-a luat în brațe și m-a sărutat. Era îngrijorat, întârziasem. I-am spus că venisem până la Brașov cu un șofer amabil, dar că mașina avusese o pană. M-a îmbrățișat și m-a ținut strâns câteva secunde. Își băgase nasul în ceafa mea, respira acolo. — Bine că
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Cine știe ce ar fi crezut că am făcut pentru ele. Asta mi-ar fi asigurat bătaia din start. Nu ascultau niciodată o scuză până la capăt. Într-o zi, am urcat îm preună în lift. M-a întrebat dacă poate să mă sărute. Nu mă pupasem nici odată și nu liftul era decorul pe care mi-l imaginasem pentru „prima dată“. Am zis însă da. Îmi venea să mă pocnesc peste gură și să sar dracului afară din lift când mi-am dat
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și nu liftul era decorul pe care mi-l imaginasem pentru „prima dată“. Am zis însă da. Îmi venea să mă pocnesc peste gură și să sar dracului afară din lift când mi-am dat seama ce zisesem. M a sărutat. Cu limba. Și apoi mi-a pus mâna pe genunchi, mi i-a depărtat, iar degetele lui au pornit încet în sus, până a ajuns la chiloți. Paralizasem. De spaimă și plăcere. — Doar nu ți-e frică de mine. — Mmmm
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]