1,053 matches
-
administrativă a sașilor era cea de "jude al scaunului de Sibiu" (în germană "Stuhlrichter von Hermannstadt", în latină "judex Cibinensis")., Din 1453 scaunul Tălmaciului și cel al Săliștei au fost încorporate scaunului Sibiului, ca filiale ale acestuia, până la desființarea Universității Săsești după instaurarea dualismului austro-ungar. Organele de conducere ale scaunelor aveau următoarele atribuții principale: Înainte de a-și forma o organizare laică, administrativă, sașii aveau o organizare ecleziastică care încorpora prin decanate și capituli aproape toată populația săsească. Administrația săsească laică s-
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
acestuia, până la desființarea Universității Săsești după instaurarea dualismului austro-ungar. Organele de conducere ale scaunelor aveau următoarele atribuții principale: Înainte de a-și forma o organizare laică, administrativă, sașii aveau o organizare ecleziastică care încorpora prin decanate și capituli aproape toată populația săsească. Administrația săsească laică s-a născut ulterior și nu cuprindea toate regiunile locuite de sași, cunoscându-se faptul că în zonele în care s-au așezat existau și sate locuite de secui, maghiari și mai ales români. Din inițiativă regală
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
desființarea Universității Săsești după instaurarea dualismului austro-ungar. Organele de conducere ale scaunelor aveau următoarele atribuții principale: Înainte de a-și forma o organizare laică, administrativă, sașii aveau o organizare ecleziastică care încorpora prin decanate și capituli aproape toată populația săsească. Administrația săsească laică s-a născut ulterior și nu cuprindea toate regiunile locuite de sași, cunoscându-se faptul că în zonele în care s-au așezat existau și sate locuite de secui, maghiari și mai ales români. Din inițiativă regală, Prepozituria Sibiului
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
nu cuprindea toate regiunile locuite de sași, cunoscându-se faptul că în zonele în care s-au așezat existau și sate locuite de secui, maghiari și mai ales români. Din inițiativă regală, Prepozituria Sibiului îngloba în administrarea sa majoritatea populației săsești din această regiune. Funcția de prepozit al Sibiului era una din cele mai importante investituri regale care necesita confirmarea papei. Prepozitura avea sediul la Sibiu, dar au fost cazuri ca cel al prepozitului Theodoricus din anul 1245 care îndeplinea simultan
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
episcopat neafiliat episcopatului Transilvaniei, numind un decan propriu. În plus a fost înființată Episcopia Milcoviei, pusă sub protecția cavalerilor teutoni, a căror inițiativă era creștinarea cumanilor așezați pe aceste pământuri. A urmat înființarea de capituli și decanate în toate teritoriile săsești cuprinzând în administrare mai puține sate decât districtele și scaunele. Prea puțini capituli erau afiliați prepoziturii Sibiului, majoritatea lor aparținând de episcopatul Transilvaniei. Țara Bârsei, ca de altfel toți capitulii care nu aparțineau de episcopatului Transilvaniei, aparținea Arhiepiscopiei de Strigoniu
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
Până la începutul secolului al XIV-lea, în fruntea Sibiului era ales de către rege un comite, iar ulterior acesta era doar confirmat în funcție de către puterea centrală. În toată această perioadă, voievozii ca împuterniciții regali aveau o implicare redusă în problemele comunității săsești, dar organizările administrative care sunt cunoscute ca „scaune săsești” se presupun a fi formate din comitatele inițiale înainte de anul 1224, termenul de „scaun” fiind o formă prescurtată a „scaunului de judecată”. Scaunele din provincia Sibiului s-au creat după mijlocul
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
era ales de către rege un comite, iar ulterior acesta era doar confirmat în funcție de către puterea centrală. În toată această perioadă, voievozii ca împuterniciții regali aveau o implicare redusă în problemele comunității săsești, dar organizările administrative care sunt cunoscute ca „scaune săsești” se presupun a fi formate din comitatele inițiale înainte de anul 1224, termenul de „scaun” fiind o formă prescurtată a „scaunului de judecată”. Scaunele din provincia Sibiului s-au creat după mijlocul secolului al XIII-lea și primele menționări documentare s-
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
-lea și cele Două Scaune, Mediaș și Șeica la începutul secolului al XV-lea. Th. Nägler consideră că supoziția existenței inițiale a opt scaune, nesocotind pe cel mai important dintre ele, Scaunul Sibiului, ar fi total greșită. În fruntea scaunelor săsești se afla un jude regal ("judex regius") numit din rândurile greavilor, secondat de juzi scăunali aleși din rândul locuitorilor și mai apoi de către juzii sătești ("villicus"). Demnitarii scăunali se ocupau cu perceperea și distribuirea taxelor regale, probleme de ordin financiar
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
locuitorilor și mai apoi de către juzii sătești ("villicus"). Demnitarii scăunali se ocupau cu perceperea și distribuirea taxelor regale, probleme de ordin financiar și administrație, precum și cu mobilizarea armatei, cea mai înaltă instituție din provincia Sibiului fiind Congregația Scăunală. Cum scaunele săsești nu constituiau un teritoriu unitar, este simplu de constatat că numeroase sate înființate de sași făceau parte din pământurile nobiliare și al comitatelor populate de români și alte neamuri, putându-se enumera astfel teritoriile din Podișul Secașelor, pamânturile dintre cele
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
și Brașovului. Funcția de comite sau jude regal al districtului Brașov și al Bistriței a fost exercitată până la începutul secolului al XIV-lea de comitele secuilor. Jurisdicția nobiliară asupra districtului Bistrița s-a desființat începând din anul 1330 de când comunitatea săsească a început să-și aleagă în mod liber judele. Începând din anul 1366, Ludovic I amplifică drepturile sașilor și desemnează pentru Bistrița ca instanță de apel, Scaunul Sibiului. Mai târziu, după cea de a doua jumătate a secolului al XV
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
și Vurpăr, participau în mod frecvent la adunările celor . În anul 1486 Matia Corvin a confirmat diploma andreiană și i-a extinds efectele asupra tuturor regiunilor locuite de sași de pe pământul regal ("fundus regius"). În acest fel ia ființă Universitatea Săsească ("Universitas Saxorum") în anul 1487 prin întrunirea reprezentanților celor Șapte Scaune, ai celor Două Scaune și ai districtelor Bistrița și Brașov. Dacă puterea administrativă aparținea în primele secole ulterioare colonizării nobililor și greavilor, după secolul al XIV-lea conducerea a
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
în anul 1487 prin întrunirea reprezentanților celor Șapte Scaune, ai celor Două Scaune și ai districtelor Bistrița și Brașov. Dacă puterea administrativă aparținea în primele secole ulterioare colonizării nobililor și greavilor, după secolul al XIV-lea conducerea a revenit patriciatului săsesc. Astfel, patriciatul și-a aservit numeroase sate din afara teritoriilor administrate inițial și și-au creat domenii proprii, similare orașelor din nordul Italiei. În acest mod au apărut scaunele filiale cum sunt Scaunul filial al Tălmaciului și Scaunul filial al Săliștei
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
Universitatea săsească denumită în limba germană: „"Nationsuniversität"”, cu numele complet „"Sächsische Nationsuniversität"”(Universitatea Națiunii Săsești), iar în latină: „"Universitas Saxonum"”, căreia ungurii îi ziceau „"Szász Nemzeti Egyetem"”, a fost un organism politic de autoadministrare al sașilor transilvăneni () constituit la ordinul lui Matei
Universitatea Săsească () [Corola-website/Science/313801_a_315130]
-
Universitatea săsească denumită în limba germană: „"Nationsuniversität"”, cu numele complet „"Sächsische Nationsuniversität"”(Universitatea Națiunii Săsești), iar în latină: „"Universitas Saxonum"”, căreia ungurii îi ziceau „"Szász Nemzeti Egyetem"”, a fost un organism politic de autoadministrare al sașilor transilvăneni () constituit la ordinul lui Matei Corvin în 1486, care a funcționat până la jumătatea secolului al XIX-lea (1486-1876
Universitatea Săsească () [Corola-website/Science/313801_a_315130]
-
organism politic de autoadministrare al sașilor transilvăneni () constituit la ordinul lui Matei Corvin în 1486, care a funcționat până la jumătatea secolului al XIX-lea (1486-1876) ca „administrație autonomă” iar de atunci până la desființarea sa definitivă, în 1937, ca fundație. Universitatea săsească, îngloba cele șapte scaune ale Sibiului (Orăștie, Sebeș, Miercurea, Sighișoara, Nocrich, Cincu și Rupea), Scaunul Șeica și cel al Mediașului, formate mai târziu, precum și Districtul Brașov și Districtul Bistriței. Ca urmare a constituirii sale, comunitatea săsească din Transilvania a devenit
Universitatea Săsească () [Corola-website/Science/313801_a_315130]
-
1937, ca fundație. Universitatea săsească, îngloba cele șapte scaune ale Sibiului (Orăștie, Sebeș, Miercurea, Sighișoara, Nocrich, Cincu și Rupea), Scaunul Șeica și cel al Mediașului, formate mai târziu, precum și Districtul Brașov și Districtul Bistriței. Ca urmare a constituirii sale, comunitatea săsească din Transilvania a devenit „"națiune politică"” alături de maghiari și secui, având drept de reprezentare în Dieta Transilvaniei. În primă instanță, denumirea „"Nationsuniversität"” (Universitatea Națiunii) poate induce în eroare, dar prin descompunera cuvântului în componentele sale regăsim termenii latini „"natio"”(popor
Universitatea Săsească () [Corola-website/Science/313801_a_315130]
-
Corvin diploma care întărea privilegiile Diplomei andreene pentru „toți sașii trăitori în părțile ardelene ale regatului” ("universorum Saxonum nostrorum partium regni nostri Transsilvanorum") și le-a extins asupra întregului Pământ Crăiesc. În felul acesta, Matei Corvin a creat Universitatea Națiunii Săsești, care a stabilit pentru câteva secole cadrul vieții sașilor de pe teritoriile privilegiate, unindu-i într-o singură unitate juridică și administrativă. O dată cu creșterea tensiunilor între cele trei stări recunoscute și cu slăbirea puterii regilor Ungariei, „"die Nationsuniversität"” s-a transformat
Universitatea Săsească () [Corola-website/Science/313801_a_315130]
-
fost încorporate și sate românești ce purtau numele de „"scaune-filială"” (după T. Nägler). Între măsurile de reformă luate de împăratul Iosif al II-lea în anul 1781, se număra și introducerea „concivilității”, care anulează constituția stărilor și dizolvă Universitatea Națională Săsească. Cu puțin timp înainte de moarte, prin „edictul de restituire”, Iosif al II-lea a anulat majoritatea reformelor sale, dar concivilitatea nu a fost abrogată, astfel că de acum înainte și reprezentanți ai celorlalte națiuni puteau dobândi și deține proprietăți în
Universitatea Săsească () [Corola-website/Science/313801_a_315130]
-
puțin timp înainte de moarte, prin „edictul de restituire”, Iosif al II-lea a anulat majoritatea reformelor sale, dar concivilitatea nu a fost abrogată, astfel că de acum înainte și reprezentanți ai celorlalte națiuni puteau dobândi și deține proprietăți în orașele săsești. În 1821, sediul Universității Săsești s-a instalat în Casa Hecht, cunoscută și drept "casa comesului", aflată în Piața Mare din Sibiu. În contextul revoluției de la 1848, a fost desființată din nou și nu a mai dobândit niciodată importanța pe
Universitatea Săsească () [Corola-website/Science/313801_a_315130]
-
edictul de restituire”, Iosif al II-lea a anulat majoritatea reformelor sale, dar concivilitatea nu a fost abrogată, astfel că de acum înainte și reprezentanți ai celorlalte națiuni puteau dobândi și deține proprietăți în orașele săsești. În 1821, sediul Universității Săsești s-a instalat în Casa Hecht, cunoscută și drept "casa comesului", aflată în Piața Mare din Sibiu. În contextul revoluției de la 1848, a fost desființată din nou și nu a mai dobândit niciodată importanța pe care o avea în trecut
Universitatea Săsească () [Corola-website/Science/313801_a_315130]
-
adjunct al anuarului "Studii și comunicări de etnologie", un periodic publicat de Academia Română. A fost membru al "Cercului de Cercetare Tematică a Ceramicii Europene", din Germania, și a activat ca expert al Ministerului Culturii și Cultelor în probleme de etnografie săsească. Cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani i-a fost decernat "Premiul Hans Christian și dr. Beatrix Habermann pe anul 2007", pentru întreaga activitate științifică și de cercetare, premiu oferit de Fundației Sașilor Transilvăneni din München. În data de
Horst Klusch () [Corola-website/Science/313904_a_315233]
-
a Universității Lucian-Blaga din Sibiu, iar din 1999 a devenit șef de catedră. S-a ocupat de publicarea operelor unori scriitori germani din Transilvania (Michael Königes, Friedrich Wilhelm Schuster, Georg Maurer). A scos deasemenea o antologie de poezii în dialectul săsesc.
Horst Schuller Anger () [Corola-website/Science/313980_a_315309]
-
nu începuse. La cinci ani de la dania lui Jula, în 1268, Nicolae fiul său primește de la Ștefan I ca danie așezările Mediaș, Micăsasa, Furkeschdorf (dispărută) și Dupuș, localități care au aparținut bunicului său. Ambele danii nu specifică nimic despre populația săsească și nici despre pământul regal. Primele menționări documentare despre Mediaș se referă la capitulul Mediaș în 1283, organizare ecleziastică care aparținea de episcopia Transilvaniei, dar fără a face o referire la populația săsească. Th.Nagler crede că în ciuda lipsei menționării
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
Ambele danii nu specifică nimic despre populația săsească și nici despre pământul regal. Primele menționări documentare despre Mediaș se referă la capitulul Mediaș în 1283, organizare ecleziastică care aparținea de episcopia Transilvaniei, dar fără a face o referire la populația săsească. Th.Nagler crede că în ciuda lipsei menționării sașilor în aceste documente, este veridică ipoteza că organizarea ecleziastică era una săsească ținând cont de componența sa: Walter, decan de Alțâna, Johanes din Biertan, Heinrich din Richiș, Peter din Moșna, Adam din
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
la capitulul Mediaș în 1283, organizare ecleziastică care aparținea de episcopia Transilvaniei, dar fără a face o referire la populația săsească. Th.Nagler crede că în ciuda lipsei menționării sașilor în aceste documente, este veridică ipoteza că organizarea ecleziastică era una săsească ținând cont de componența sa: Walter, decan de Alțâna, Johanes din Biertan, Heinrich din Richiș, Peter din Moșna, Adam din Mediaș, Siffridus din Bratei, Heinrich din Șaroș și Theoderich din Copșa Mare. Situația juridică a celor până în anul 1315 este
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]