3,569 matches
-
Desigur, este un singur exemplu, iar știința nu se poate bizui pe cazuri excepționale în aflarea și explicarea regularităților. Sunt însă studii concrete (Livingstone, 1969) care arată că, asociate și cu anumite practici de infanticid (direct și indirect), unele populații sătești închise nu ajung la degradare biologică. Totuși, atunci când nu intervin condiții de eliminare a exemplarelor anormale biologic - în societățile complexe practicile de infanticid selectiv fiind condamnate moral și legal -, degenerarea prin close inbreeding (împerecheri în grupuri închise) este un fenomen
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
octombrie 1911 și la 5 ianuarie 1912, ca supliment al „României muncitoare”, organul sindical al Partidului Social Democrat. Într-un succint program se precizează că L. n. dorește să contribuie la „luminarea maselor și în special a proletariatului orășenesc și sătesc prin știință și artă”. Versuri semnează Al. Vlahuță, D. Th. Neculuță, Ada Negri (poemul Proletarii, tradus de Vlahuță), iar proză I.L. Caragiale și I.C. Vissarion. Sunt reproduse fragmente din articolul Decepționismul în literatura română al lui C. Dobrogeanu-Gherea. Se publică
LUMEA NOUA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287888_a_289217]
-
și un mic roman veritabil: Nimeni nu se naște erou (1962), care reunește, într-o structură clasică, teme predilecte ale modernității: angoasa vinovăției, obsesia ratării vieții, ca urmare a unei infirmități fizice. Chiar dacă poartă mărci evidente ale literaturii vremii (cadru sătesc contemporan, iubita personajului principal - șoferiță de autocamion etc.), cartea scapă în bună parte ideologizării conjuncturale. SCRIERI: Eu, Tică și alții..., București, 1954; Găinușa de aur, București, 1954; Gemenii, București, 1955; Mică e vacanța mare, București, 1956; Străjerul mării, București, 1956
STOIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289945_a_291274]
-
să "comunească" și compatrioților minunile lumii. Astfel a ieșit "Însemnarea călătoriei", scrisă la început în grecește din lipsă de termeni și apoi tălmăcită, care este întîiul jurnal de călătorie românesc și întîia călătorie de studii[...] merge către lanuri și gospodărie sătească, spre instituțiile publice, spre școli, spitaluri, aziluri, muzee, teatre, edilitate și numai întîmplător către caracterul estetic al priveliștilor. El e înfipt ca un japonez modern, vrea să vadă tot și intră pretutindeni în ciuda îmbrăcăminții orientale ce atrage atenția asupră-i
Băgarea de seamă a Golescului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17184_a_18509]
-
G. Ibrăileanu și Ilarie Chendi. Chiar titlurile indică devalorizarea anecdotelor lui S., devenite, din „populare”, „botezate”, „sărate”, „afumate”, „piperate”, „împănate”, „de post”, „marinate”, „cu noroc” etc. Intenția moralizatoare, o constantă a scrisului său, se manifestă și în piesele de teatru, sătesc sau pentru școlari - Teatru (I, 1894), Ce face beția (1900), De necaz (1900), Lângă pământ (1901), Ce poate lenevia (1908), Teatru de familie (1912), Curcanii (1922), Neamul nostru (1927) ș.a. S. este și autorul a numeroase cărți de proză - schițe
SPERANŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
apoi director și catihet al Școlii Normale înființate chiar atunci. În 1784 devine director general al școlilor române unite din Transilvania. Adept fervent al politicii iozefiniste de culturalizare a populației și de laicizare a învățământului, înființează (sau reorganizează) numeroase școli sătești, pregătește cadre didactice, fixează programele de învățământ. Utilizând în special originale germane, traduce și elaborează manuale fundamentale: ABC sau Alphavit, Prima principia latinae grammatices, Catehismul cel mare cu întrebări și răspunsuri (toate tipărite în 1783), Îndreptare cătră aritmetică (1785). Adaptând
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
În opera de început a lui S. se întrevede orientarea sămănătoristo-poporanistă, în ambianța căreia a luat naștere. Proze ca Petrea străinul, Ion Ursu (ilustrând „stricarea” sufletului rural „curat” în contact cu corupția citadină) ori Comoara dorobanțului... (atribuind alcoolismului sărăcia populației sătești) sunt produse tipice ale acestei literaturi. Culegerile Crâșma lui Moș Precu..., Amintirile căprarului Gheorghiță, La noi, în Viișoara (1907) îi reflectă optica. Sub aspecte mai puțin izbitoare, ea nu lipsește nici din alte numeroase povestiri prin care scriitorul s-a
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
cu lumea satului, căreia până mai ieri îi aparțineau. Îndeletnicirile multor târgoveți, impiegați obscuri sau meseriași amărâți, sunt încă legate de începuturile lor rurale. La Pașcani și Fălticeni scriitorul a cunoscut bine forme de excrescență urbană recentă, pe un fundal sătesc. Aici descoperă însă o umanitate cu totul diferită. Alcătuită din inși șterși, cărora S. le închină prima lui carte inspirată de monotonia vieții lor, Floare ofilită, acest mediu închipuie o lume fără orizont, condamnată la un trai rutinier, strivind, sub
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
îi trebuie trup de fecioară ca să se încălzească, oștile turcești pătrund în codrii Moldovei ca o uriașă reptilă, mlădiindu-și corpul și solzii sclipitori, prapurii lui Ștefan poartă chipul Sfântului Gheorghe străpungând balaurul. Trilogia prinde în pânza ei epică viața sătească, negustorească, meșteșugărească și de curte din Moldova mijlocului de secol al XV-lea. E o lume pictată cu exactitate istorică și stilizare discretă, aducând aminte de zugrăvelile murale voronețene. Observația socială (reazemul puterii domnești e oastea de țară, mai cu
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
socială și la particularitățile ei. Cele mai reușite nuvele, tipărite mai întâi în reviste - Popa Tanda, Scormon, La crucea din sat, 1876, Gura satului, 1878, Budulea Taichii, 1880, Moara cu noroc, 1880, Pădureanca, 1884 -, toate cu subiecte extrase din mediul sătesc, au impus un „realism poporal” cu adânci rădăcini în specificul național și în realitățile epocii. Lumea satului este reconstruită după precepte realiste, de obicei prin aglomerarea de amănunte caracteristice. Un loc aparte îl ocupă ideea atotputerniciei tradiției și a obiceiurilor
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
sursele nu se pot limita deloc la cele românești, cu atât mai puțin În Transilvania. H. von Wlislocki, unul din numele importante ale istoriei studiilor despre țigani (Zigeuner), semnala În 1884 că În Transilvania și, mai important, În mediul românesc sătesc se cunoșteau unele fragmente din Pañcatantra 1. Alte articole pot să nu-i aparțină, cum sunt cele referitoare la Persia, căci există unele traduceri din 18402, o Ochire asupra Persiei e semnată În 1846 - În aceeași Icoană a lumei- de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
SĂPTĂMÂNA, publicație apărută la Iași de la 9 mai 1853 până la 1 mai 1854. Subintitulată „foaie sătească” și subvenționată de Departamentul Cultului și Învățăturilor Publice, gazeta apărea, probabil, în continuarea mai vechiului periodic „Foaie sătească” (1839-1851), propunând, în spirit iluminist, o acțiune moderată de culturalizare a țăranului. Acest program, sintetizat într-o Înștiințare semnată de Costache Negruzzi
SAPTAMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289487_a_290816]
-
SĂPTĂMÂNA, publicație apărută la Iași de la 9 mai 1853 până la 1 mai 1854. Subintitulată „foaie sătească” și subvenționată de Departamentul Cultului și Învățăturilor Publice, gazeta apărea, probabil, în continuarea mai vechiului periodic „Foaie sătească” (1839-1851), propunând, în spirit iluminist, o acțiune moderată de culturalizare a țăranului. Acest program, sintetizat într-o Înștiințare semnată de Costache Negruzzi, în calitate de redactor, prevede tipărirea de scrieri cu caracter moral și educativ, potrivit cu nivelul de înțelegere al sătenilor, de
SAPTAMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289487_a_290816]
-
între care Noul Roman, de care scriitorul fusese sedus în tinerețe - și un patrimoniu extraliterar tributar unei tradiții, vechi și etern, alimentat de propria memorie, dar mai ales de asimilarea - tot prin mijlocirea acelei memorii - a psihismului colectiv al obștii sătești de altădată și a anecdoticii care animă orizontul de viață rural. Ambele componente ale sintezei au avut de câștigat. Lumea satului, cu spiritualitatea ei, îi va fi revelată convingător cititorului, curățată de exotismul depreciativ și de prezumția carenței de „profunzime
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
fierar”. Proza lui Ț. are ca principală sursă viața din Bucovina, mai ales cea rurală, desfășurată pe aproximativ două secole. Primul roman, al cărui titlu, Voivodeasa (1976), amintește de lumea țărănească a lui Cezar Petrescu, se vrea fresca unui tărâm sătesc în convulsii. Notațiile unui tânăr fixează momente din vara anului 1945, istorică prin confruntarea dintre promotorii recentelor transformări sociale și inamicii acestora, retrași în munți, de unde acționează împotriva noii ordini de stat. Romanul, conformist ideologic, e dezavantajat și de hibriditatea
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
detalii și digresiuni, cu lungi fragmente de dicteu automat, menite să sporească ambiguitatea sentimentală și neliniștea personajului principal. Mai dinamic, O partidă de remi (1974) are în centru aventura unui profesor onest și entuziast, venit să predea într-o școală sătească. El intră în conflict cu directorul, un tip de activist „corect” din punct de vedere ideologic, dar, de fapt, corupt și fățarnic. De obicei, pentru a sugera complexitatea trăirilor sau pentru a introduce amintiri sau scene mai puțin legate de
ZEHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290731_a_292060]
-
STRIGĂTURĂ, specie a liricii folclorice care însoțește jocurile populare, unele petreceri sătești sau familiale (nunta, cumetria), precum și anumite forme de teatru popular, având o structură concisă, cel mai adesea de catren. Rostită, de obicei, în tactul muzicii, s. prezintă un ritm specific de emitere, menit să întărească acompaniamentul instrumental. Termenului consacrat îi
STRIGATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289980_a_291309]
-
a țărănimii în anii de după reforma agrară din 1864, a unei restratificări sociale în sânul țărănimii: țărani fără pământ, țărani cu pământ insuficient ce-și închiriază munca altora, țărani cu pământ suficient pentru nevoile existenței și țărani înstăriți sau burghezia sătească (Costea, Larionescu, Tănăsescu, 1996, p. 341); cea mai interesantă contribuție teoretică a autorului neoiobăgiei, pusă în evidență de Ilie Bădescu, are în vedere stilul său de argumentare neoevoluționist, anticipând teoria lui E. Service a „efectului de răsturnare” al secvențelor dezvoltării
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
determină funcțiile statului democratic, în contextul în care, „neputând fi împlinite pe cale directă și francă de către acesta, să fie împlinite pe cale indirectă, ocultă, de niște organe sociale a căror menire ar fi cu totul alta”. Băncile populare, Casa rurală, obștile sătești se „încarcă” cu atribuții formativ-educative, determinând țărănimea „să se ocupe de afacerile ei, să le discute, să le priceapă: și nu numai afacerile fiecărui țăran în parte, ci afacerile obștii țărănești, afacerile țărănimii, ale clasei și afacerile țării” (s. a.)(Dobrogeanu-Gherea
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
faimoasele bunuri „pentru export”), turiștii trebuiau să aibă relații speciale cu producătorul, adică indivizii implicați în producția, dar mai ales cei responsabili de distribuirea acestora. Cel mai adesea, aceste relații erau legături speciale cu fabricile sau rețeaua de distribuție (magazinele sătești), legături bazate pe rudenie sau pe relații de schimb. De exemplu, unii indivizi angajați în micul trafic aflau de la magaziner că anumite bunuri de consum urmează să sosească la magazin. În dimineața următoare, întreaga cantitate era cumpărată de cei ce
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
rudele de la Ciorani-Prahova, o comună de pe malul Cricovului Sărat, cu Lada noastră 1200 roșie... Trocul cu cei de la țară se practica intensiv, stăteai de nenumărate ori la coadă să le cumperi ce aveau nevoie, unt, ulei, zahăr (căci în magazinele sătești sărăcia era lucie, iar oamenii nu aveau voie să aibă decât un petic de grădină - în rest, furau de la CAP în înțelegere cu șefii). În schimb, țăranii îți dădeau carne de la porcul lor pe care îl creșteau la înțelegere amiabilă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
oraș (1978-1982). Este profesor în satul Feiurdeni, județul Cluj (1970-1973), anticar (1975-1978), galerist la Uniunea Artiștilor Plastici (1978-1979) și dactilograf (1979-1990) la Cluj-Napoca, între timp trecând și printr-un lanț de slujbe mărunte sau efemere: magaziner, proiecționist la un cinematograf sătesc, remizier la o echipă de fotbal, muncitor necalificat pe șantier, bibliotecar, impiegat de mișcare. Este membru al grupării Echinox. În 1990 intră în redacția revistei „Steaua”, dar la sfârșitul anului trece la „Vatra”. Paralel, în 2000-2001 este și redactor la
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
e ilustrată și de producțiile literare, căci proza lui conține, în subtext, îndemnuri moralizatoare. Povestirile și nuvelele, scrise într-o limbă neaoșă, anticipând uneori temele lui Liviu Rebreanu (Susana cea nebună are unele analogii cu Ion), sunt frânturi din viața sătească, cu scene de atmosferă foarte veridice. Fără a fi deplin realizate artistic, ele au cunoscut o mare circulație. Articolele de istorie literară ale lui P.-R. popularizează viața și opera unor autori care răspundeau ideilor sale despre rolul scriitorului: I.
POP-RETEGANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
În 1912 a intrat în Societatea Scriitorilor Români. Nimeni și nimic nu l-ar putea abate pe P. din convingerile lui „țărăniste”. Chemarea lui e aceea de luminător. Înființează la Vaslui, împreună cu Mihai Pastia și Ioan Adam, cele dintâi biblioteci sătești, ține conferințe, scrie foiletoane trase apoi în broșură. Oferă sfaturi și îndemnuri, la acestea cuvenindu-se să ia aminte și învățătorii, și preoții, care nu sunt deloc un model de conduită. Despre foloasele cărții P., în demersurile căruia se observă
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
PROPĂȘIREA, publicație săptămânală, cu profil științific, literar și social, apărută la Iași, la Cantora Foaiei sătești, între 9 ianuarie și 29 octombrie 1844, sub redacția „răspunzătoare” a lui Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Ion Ghica și Panaiot Balș. Difuzarea întâiului număr tipărit, datat 2 ianuarie 1844, a fost interzisă de cenzură. Revista, care se subintitula „Foaie pentru
PROPASIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289041_a_290370]