4,482 matches
-
culorile și parfumate erau florile ! Ba chiar și cerul era altfel, puteai gusta lumina , lumina care curge ca apa, te puteai sătura cu lumina și, cu cât te săturai, cu atâta ți-era mai sete de lumină, așa cum te poate sătura și înseta numai bucuria... lumina aceea care strălucește ca bucuria... poate chiar e bucuria de adevărat, fiindcă, uite, acolo e El, prietenul nostru ! Până la urmă chiar așa e ! El e Fiul Lui Dumnezeu, altfel ce ar căuta aici, în atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
se mai întorc, era seară. Ea stătea cu ochii ațintiți pe drum, în întuneric, părând că-i așteaptă încă. Și niciodată nimeni nu mai văzuse atâta iubire, bucurie și viață... ca în ochii stinși în moarte ai Martei. * "M-am săturat de despărțiri", își spuse încă o dată, înghițindu-și lacrimile. Cu greu. "Mda!... asta ar mai lipsi. Să plâng pe un peron de gară...(parcă dacă plângi așa, pur și simplu, la tine acasă și din același motiv, nu-i la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
asta numai parfum nu era. Ei, și! îmi spuneam fiecare cu ce-i place: pentru mine zgomotul valurilor era cântec, mirosul mării era cel mai dulce parfum, așa, dulce-amărui-sărat, de l-aș fi mâncat pe pâine de fapt, chiar te sătura, numai ce-l respirai! iar poveștile lor erau mai adevărate decât tot ce știam că-i adevărat. Unul chiar spunea că ajunsese până la marginile lumii, altul auzise cântând de-adevărat o sirenă, văru-mio văzuse munții care se bat în capete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Tata, nu ?! Chiar așa ! a spus bătrânul meu), așa că a ridicat ochii la cer, a binecuvântat cele câteva pâinițe și peștișorii, pe urmă le-a dat ucenicilor Lui să le împartă și ce să vezi ! Nu numai că s-au săturat cei vreo cinci mii de bărbați adunați acolo, cu femei cu copii cu tot, dar s-au mai strâns și nu știu câte coșuri de firimituri! Eram și eu acolo, cu taică-mio, ți-am spus doar că-L urmam peste tot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
am spus doar că-L urmam peste tot și nu știu cum, dar niciodată pâinea n-a fost mai dulce și peștele mai gustos eu luasem vreo patru pești mari, că-mi era tare foame, și mi-am zis că, dacă mă satur, să-mi rămână și pe mai târziu, iar tata (m-am uitat pe furiș), înfulecase deja o pâine și se mulțumise cu vreo doi pești, că nu se face spunea el să iei din avutul omului. Dar care avut ?! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
am început să mâncăm. Era o biată turtiță de făină, dar mi s-a părut dulce, dulce și bună și m-a încălzit (doar știți cât poate fi de frig la mare când plouă și bate vântul) și m-am săturat... și acuma, când vă spun vouă, am gustul acela dulce în cerul gurii și căldura pe care am simțit-o atunci, uite aici, în piept... Dar dacă vindeca oamenii și dădea de mâncare la toți, de ce nu L-au pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a făcut răcoare și frigul cere-ntotdeauna de mâncare du-te și ia din barcă : mai e niște pâine, astâmpără-ți foamea oleacă... Uite, mergem la pește și pe urmă-l frigem la foc și să vezi tu cum ne săturăm amândoi ! Am dat din cap: nu, nu-mi era foame. Atunci s-a apropiat de mine, mi-a pus mâna pe frunte (mâna lui, aspră și bătătorită, ca o scoarță de copac): Mi-a fost frică să nu te fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vedem noi. Azi e încă hulă pe mare și ți-a ajuns spaima de ieri nu ieșim cu barca. Ia, ia așează-te aici și mănâncă. Am mâncat în tăcere. La noi nu se vorbea la masă. Când m-am săturat și am ridicat ochii spre el, l-am văzut cum se uita la mine: curios și, într-un fel, încurcat parcă mă vedea pentru prima oară: Chiar așa, ce-i fi vrând tu să faci cu aurul ? Ai uitat ?! i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pe Elena. Se Învârtea ca un prâsnel. Abia apucai să-i spui ce are de făcut, că ea o lua din loc, cât ai clipi - a vorbit profesorul cu aducere aminte. ― Eu vreau să stau În fața tatei Toader. Să mă satur privindu-l, că prea mi-a fost dor de el. Așa ne-om Îndemna și la povești - și-a exprimat dorința Petrică. ― Dacă-i pe-așă, atunci vino și tu lângă mine, fata moșului - a Îmbiat-o tata Toader pe mama
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu se-ntâmplă nimic!... Când oi muri eu?... Surprins de replica tatălui său, Virgil repetă că americanii aveau să vină, nu era nici o îndoială în privința aceasta, apoi preferă să schimbe subiectul de discuție, mărturisindu-i tatălui său că se cam săturase cu viața de la Brănești și că ar fi vrut să se transfere cu serviciul mai aproape de casă, la raionul Vidra. Stelian îi răspunse că și el se gândise la asta după moartea Elvirei, dar că hotărârea îi aparținea lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
prins din nou cu ocaua mică pe codașul clasei. Celălalt funcționar nu mai spuse nimic și în birou se făcu liniște. Virgil își aprinse liniștit o țigară și se apucă la rându-i de lucru. Nu că s-ar fi săturat de serviciul acesta și de funcția lui de șef contabil la o secție financiară raională, unde era în continuare bine apreciat, dar avea sentimentul că aici se afla totuși printre străini și de aceea ar fi vrut să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și neîncrezătoare, dar socrul Grigore sporovăi mai departe, lăudându-se cât de bine se descurcase el cu gogoșarii și cu varza în toamnă, pe la piețele din București. După părerea lui și din câte putuse să-și dea seama, lumea se săturase de regimul lui Dej și venirea americanilor putea să se-ntâmple de pe o zi pe alta. Aici Virgil dădu din cap aprobator, satisfăcut să audă din gura socrului său ceea ce el însuși gândea cu convingere, și privirile i se opriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de voi, să vă țină-n școală, mă, și voi vă țineți de prostii, 'tu-vă mama voastră de golani și de bandiți!... Lasă, c-o să te-nvățăm noi cum e cu democrația! O să-ți dăm noi democrație, să te saturi!... îi șuieră iar la ureche securistul cel dur, arătându-și într-un rânjet de satisfacție dinții îngălbeniți de tutun și îmbrâncindu-l pe ușă afară, unde dădu nas în nas cu Paulică Dobrescu, care tocmai voia să intre. Ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
puide! Da' Roza răpăusatului Linzmaier ce mai face? Mai lucră? s-a interesat cineva care ar fi dorit să asculte și alte povești, dar imediat i s-a retezat macaroana: Lasă, măi bade, că ai lucrat dumneata în tinerețe pe săturate la ea. Află că o duce bine de când i-au venit feciorii gata școliți din Austria. Unu-i mecanic la Întreținere parc auto și al doilea-i maistru cârnățar la Abator. Dacă vrei, te mai poate tunde, că de bărbierit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de aluminiu, și prevăzută la capete cu microfoane mici, mici de tot, și sensibile că-ți înregistrează până și efortul actului fiziologic de la WC... orice șoaptă, posibil gândurile... Noroc, mare noroc, că nu i-a ciripit soției că s-a săturat de soia și nechezol procurate pe sub mână... și de cozi, și de frig, și de rugămințile băieților pentru patine. Că doar de unde au aflat bășcălioșii și prăpăstioșii, și curioșii aiștia trăgători de limbă, acuzatori cinici și ispititori alarmiști că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
tustrei fără niciun sprijin și fără vreo speranță de supraviețuire dacă ție ți s-ar întâmpla vreo nenorocire... Gândește-te la noi, Dinule! În primul rând la noi! Mă gândesc, Vetucă dragă, mă gândesc! Dar crede-mă că ne-am săturat și noi, muncitorii, să ni se tot vândă speranțe pentru viitor, în timp ce noi trăim în prezent. Muncim în prezent! Ne accidentăm în prezent! Murim în prezent! Iar ei ne vorbesc despre niște orizonturi tot mai fericite de care nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ai la pielea goală și-ai să mă poți pupa mai bine la capătul târtiței. Tovarășul Geană a turbat... Arestați-l! Jumuliți-l! Pârliți-l pe vrăjmaș! Împreună cu Mutu lui și băgați-i pe-amândoi la mititica! Că m-am săturat să-i supraveghez cu o armată de poteră! Că avem alte treburi mult mai importante și mai urgente la ordinea zilei. La ocnă poate să strige cât o vrea că îi este frig și rabdă de foame și de sete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
bate, dar o discuție așa, mai serioasă tot voi purta cu dânsa că observ la ea destule manifestări caracteristice pubertății... Iar pe tine te invit să devii ceva mai serios, că șapte or fi de ajuns și chiar m-am săturat să tot fac la tumbe prin zăpadă pentru a-ți putea satisface poftele primare. Viața devine tot mai grea, Romică! E vremea înfrânărilor, bărbate! Cu tovarășul nu-i de glumit! Iar cu tovarășa, nici pomeneală. Că ăștia n-au nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și le-au înfipt adânc în sol... Vezi casa, vezi bucătăria de vară, anexele, dotările, grădinile de flori și legume, instalațiile de udare, livada, piscina, stupina, iazul, amenajările astea de la poala pădurii; vezi gustul bucatelor de care nu te mai saturi, al tăriilor și al licorilor pe care le savurăm cu atâta nesaț, fără dureri de cap sau amețeli. Dar familia... Ce familie, Savetucă!... Aiștia și-au înveșnicit neamul aici la Pătrăuți. Bătu-i-ar norocul sa-i bată de norocoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să-i tulbure liniștea și așa destul de precară. Vin vremuri grele, Georgică frățioare! Păzea că nu-i de șagă! Dar nu-i necesar să vină, că de ovăz, de crep, de mălai încins și de fiertură de arpacaș te-ai săturat și tu! Nu la asta mă refeream, ci la Germania... Cică sunt ceva mișcări prin Democrată. Cum de n-ai aflat până acum de isprava asta nemțească? Că nu mă interesează, Bibescule! Eu n-am venit aici pentru cleveteală politică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vă ia, nu v-am zis că n-aveți voie să spuneți nici în mormânt "gherlă"? zicea supărat Nae Stanciu. Nu credeți că-i sătul de gherla cealaltă?... În apartamentul lui nea Onuț intra foarte puțină lume. Nu te-ai săturat, omule, să tot stai singur-cuc? Nevasta ți-a murit, copiii ți-au plecat. Prea te ferești de oameni, prea stai singur, ca un schimnic. Vezi să n-o iei razna! îi ziceau unii și alții. Nea Onuț zâmbea trist și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
solitudinii... Nu mai am puncte de sprijin. M-am întrebat: "Ce să fac în satul acela?" Va avea loc obișnuita reuniune de familie românească. În zona noastră, familiile se reunesc doar la înmormântări și nunți, adică din obligație. M-am săturat să văd cum se îmbrățișează, cum se sărută niște oameni care nu s-au văzut, nu și-au vorbit de ani de zile și acum spun că era cât pe ce să se topească de dor. Îmi era teamă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
unui cerc, oprindu-se aparent la câțiva metri de centru. Cristina, arăți delicios. Dacă ai apărea așa zilnic, nu numai că ai face viața mai frumoasă, dar ai fi pe zi ce trece mai frumoasă, căci nimeni nu s-a sătura de frumusețea ta. Picături de cristal aruncate în noapte, rezonând dulce din alte vremuri, îmi aduc aminte de vinerile unei tinereți trăite în paradisul culorilor, de flori culese în zorii unei tinereți pierdute când emoțiile plâng rouă. Este posibil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fereastră. Acolo a venit și luna cuprinsă de foc și a luat cu ea întregul cer, pe care l-a mototolit să le stingă incendiul amarnic. Însă cum nici ele nu se terminau de ars, așa și focul nu se sătura de jucat prin preajma lor. Poate mi s-a părut, dar eu cred că peste toate aceste lucruri s-a așternut un praf miraculos, o pulbere magică ce a netezit locul pentru o coroniță de platină. Care a venit și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Nu avea ceva anume la care să se gândească. Întâmplător, privi afară. Cerul era acoperit cu nori. Nimic poetic, mai degrabă potrivit cu marele oraș în care locuiau el și alte 30 milioane de oameni. Ajunsese aici datorită lui Alex, Se săturaseră să tot călătorească. Au dat cu banul cine să aleagă un loc în care să se stabilească. Onoarea i-a revenit lui Alex. Au stat 80 de ani împreună, apoi, într-o zi, Alex a plecat fără nici un cuvânt, imprevizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]