955 matches
-
având un fes gros tras până peste urechi, arăta cu mult mai slab. Acesta se comporta ca scos din minți, plângea și Încerca să-și rupă hainele și părul, Îi privea pe cei doi cu mare dragoste și recunoștință, vorbea sacadat, cu greu putându-se Înțelege ceva. La un moment dat, cerul s-a prăbușit peste olari: Eu mă predau, plec și mă predau la Securitate! Nu mai pot! Nu mai pot să trăiesc așa, nu mai rezist să văd asemenea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
bătut? Cine-a mânat indienii, De-au înălțat, Acele temple-mamut?! Doresc de la fiecare Dintre voi-fie mic, fie mare Mie, celui mai tare Din...Istorie, Mărire ! Închinare ! Și...Glorie ! Cei mai mulți oarecum l-au...crezut; Dar când l-au aclamat Cu ecou sacadat... Biciul nefixat, a... căzut În...noroi! Fiind rupt și călcat În picioare de cai, de oameni și boi; A venit țăranul, conducătorul, L-a zărit în noroi, i a...dat cu piciorul, Zicându-i cu ,,socoteală'' Înaltă Și cu voce
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Marin Alexe Storc umezeala în pumni până la ultimul strop, apoi cu fruntea rezemată de răcoarea cețurilor dinspre Măgura, fac autostopul pe calea vieții.. Până se crapă de ziuă, rătăcesc dusă de gânduri, scormonind în iluzia primăvăratecă, acompaniată doar de șoaptele sacadate, monotone, fatale clipelor melancolice, picături șovăitoare, reci, străine sufletului. Ropotul nu mai contenește, legănându-se într-o parte și-n alta, ca o vorbărie plictisită, atemporală, ignorând tăcerea nopții, toacă cerul mărunt sub privirile norilor indiferenți, părtași la măcelul orb
Ploaie moc?neasc? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83336_a_84661]
-
ca să le stoarcem seva peste rana zâmbetului ce-l scoatem la comandă, găunos explodând, salvatoare, expirată petardă. ne-am închis în pietroase tabieturi ce ne cioplesc în forme geometrice perfecte, doar fixitatea mai sună în noi, monotonă toacă obosită. muzici sacadate răbufnesc uneori, mâini disperate cerând ajutor, dar cine să le vadă, să le audă cum cerșesc? și vom pieri în destrămare ce vezi în mine sună a toamnă, a foșnet molcomit de frunze brune, ce auzi din mine este cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ieșit niciodată de la noi din curte! Am făcut atâta drum doar fiindcă v-am promis c-o să mă Întorc, altfel n-aș mai fi călcat niciodată pe aici, prin curte! Miști doar din buze. Din gât Îți iese un horcăit sacadat, o albină zboară deasupra ta și umbra chiparosului Îți acoperă fața. Glasul nu ți se aude și trupul tău nu lasă umbră pe iarbă. Stai liniștit, lasă, e doar un vis, același vis sâcâitor, plictisitor... — Trezește-te, hai, fă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
în capul scărilor, a răsunat comanda șefului de Stat Major: ― Batalion! Drepți! Pentru onorrr, prezentați arm’!!! Toate mișcările curgeau cu țăcănit scurt, ca și cum cineva ar fi manevrat închizătorul unei puști... Șeful Statului Major a prezentat raportul cu glas amplu și sacadat. Apoi a însoțit pe comandant până în fața frontului. ― Bună ziua, ostași! - a salutat comandantul. ― Să trăiți, domnule l-ent colonel!!! - a răspuns, trupa fără nici o ezitare... A urmat trecerea în revistă a formației. Dumitru, prins în vârtejul ordinelor și mișcărilor, nici nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de adio, un bax întreg de creme, numai să mă teleporteze cineva din camera aia. Străduindu-mă să nu mă mișc, am deschis ochii cu mare băgare de seamă. Mă zgâiam la un zid. După căldura trupului și răsuflarea aceea sacadată, mi-am dat seama că mai era cineva lângă mine în pat. Cineva care se interpunea între mine și salvarea mea. Ca un șoarece în cușcă, mintea îmi alerga în toate direcțiile, încercând să-și amintească pe unde-mi aruncasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ai gândit deloc la faptul că erai aproape să mori atunci când ai luat supradoza aia? — Ba nu eram deloc aproape să mor! m-am maimuțărit eu. —Ba da. Așa o fi fost? —Nu. E. Un. Comportament. Normal, a spus doctorul sacadat. Să ajungi în spital, unde să ți se facă spălături stomacale fiindcă ai ingerat o doză periculoasă de droguri nu e un comportament normal. A fost un accident, am sărit eu, nevenindu-mi să cred cât de prost era. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
controla respirația. Se opri ca să-și tragă puțin sufletul. Stătea aplecat în față, cu mâinile rezemate de genunchi. Câțiva pași mai în față văzu un podeț și se grăbi să se așeze pe marginea de beton ca să se odihnească. Respira sacadat și, la un moment dat, observă că îi ies aburi din gură. Aerul devenea din ce în ce mai rece, în timp ce lui îi era tot mai frig. Deși ploaia nu contenea, zgomotul picăturilor de apă devenise mai slab. Ridică lanterna spre vârful copacilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
deasupra focului. Mirosul plăcut al tocanei ce clocotea înăuntru, ajungea până la ei. Lângă mal, un grup de bărbați erau băgați în apă până la genunchi. Stăteau aplecați și țineau în mâini niște talere ciudate pe care le agitau cu mișcări circulare sacadate. Toma și Pohoață erau sus, la nivelul stâncii ce forma barajul natural, ascunși de privirile celor din vale de copaci. De acolo de unde se aflau, Cristi avea impresia că aceștia vântură apa, lucru care i se părea absurd. Ce fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în mâini în nisipul de pe fund. Apoi, cu mișcări repezi începură să le rotească și să le lovească cu palmele, ca și cum ar fi cernut făina cu o sită. Din când în când, mai umpleau farfuria cu puțină apă, reluând mișcările sacadate. Peste marginea talerului, cădeau în pârâu resturi de mâl și nisip. Cercetau cu atenție ceea ce rămânea pe marginea vasului după care aruncau și restul în apă. Totul era apoi reluat de la capăt, într-o activitate repetitivă de rutină. După minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Rău. Dacă se întâmpla ceva cu el, Ileana nu l-ar fi iertat niciodată. Adâncit în gânduri, inspectorul își continua drumul la vale printre copaci. Știa foarte bine unde se aflau. Pop rămăsese câțiva pași în urmă. Îi auzea respirația sacadată și foșnetul slab al frunzelor uscate sub pașii lui. După ce merseseră ceva timp drept, de-a lungul albiei pârâului, acum începeau să facă un ocol spre stânga, astfel încât să nu ajungă direct la tabăra basarabenilor. Tocmai trecuse de trunchiul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să iei loc unde vrei, i-am zis și am intrat amândoi în același așternut. Stăteam pe spate cuminți, lăsând între noi un loc generos și îmi trăsesem din instinct, peste gură, o pătură moale care să-mi ascundă respirația sacadată. De ce te temi? m-a intrebat... și realizam că eram pentru prima oară în viață așa de aproape de-o fată. Nu mai vorbisem cu nici una până atunci și-mi era o frică nebună că n-o să știu ce să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
trebuia să fie închis. Numai că nebunii noștri, înfuriați de lanțuri și cătușe, sfărâmaseră temnița ieșind afară, în libertate... ... Când la orizont se ivi sprinceana de lapte a zorilor, amândoi zăceam istoviți, cu trupurile dogorind ca jarul. Suflam din greu, sacadat, aerul nu ne mai ajungea. I-am trecut ușor o mână pe cosițele inundate de nădușeală. Ea nu sesiză mângâierea, rămase inertă, departe de mine, cu fața în sus, pe care se citea o vagă încruntare. Cât m-am bucurat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în când, apare, pe dreapta, un indicator pe care scrie cu litere mari, albe: EXIT. Dacă vrei să ieși din cursă, treci pe banda care te duce la șoseaua ce se desprinde din freeway. Dacă nu, asculți mai departe zgomotul sacadat pe care-l fac pneurile în contact cu "pionezele" mari, de aramă, înfipte în asfalt între benzi (probabil, pentru a-i ajuta pe șoferi să nu ațipească la volan). Dincolo de copacii care mărginesc autostrada, bănuiesc câmpuri și dealuri nepopulate. Cum
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nici instinctul datoriei, numai satisfacția de a porunci și de a-și cheltui energia. Făcea impresia unei forțe imense: corp enorm, mușchii tresărind la orice mișcare. Fața roșie de sânge, vinele umflate, părul țepos. Avea gesturile scurte, iar vorba aspră, sacadată nu permitea nici o ezitare. După luptă, dragostea. Femeile de pe moșie veneau la porunca lui, fete sau neveste, fără împotrivire, ca și cum ai găsi nerod să te împotrivești unui cataclism. Le ținea câteva zile la dânsul, apoi le da drumul. Cine le
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Așa că, era lucru știut, prin dreptul plitei nimeni n-avea voie să treacă era teritoriul sacru de unde izvodeau bucatele pentru toată suflarea din casă. Căposul de curcan stătea neclintit acolo și doar își ridica și cobora capul roșu-vinețiu cu mișcări sacadate, cumva speriat, dar totodată și ferm pe poziție. Alexandra voia cu tot dinadinsul să treacă, să iasă în curte, dar curcanul nu se lăsa cu niciun chip alungat. Și atunci ea s-a aplecat cu gingășie spre el și a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
alergând c-un pârâit ușor și mărunte poticneli de la un capăt la celălalt al spatelui sau al unuia din piepți și se înfășura într-un ghem. Aici era mâna mamei, care, iată, se rotea amețitor în jurul ghemului lucrând în secvențe sacadate, cu opriri scurte când ghemul era sucit foarte puțin, doar atât cât fiecare nouă spiră a firului să fie în avans pe suprafața ghemului cu câțiva milimetri față de spira de dinainte. Rezultatul era o sferă aproape perfectă, netedă și densă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
adrenalină. Soarele stinse brusc lumina, hotărând să le ofere Ioneștilor și mecanicilor lor șansa de a pune în valoare inegalabila instalație de lumini. Cei șase tresăriră o clipă, mirați, încercând să dea un sens rapid și just bufniturilor înfundate și sacadate ce se auzeau de peste tot, dar se liniștiră repede, realizând că, întrucât erau doar două-trei reflectoare de scenă ce spărgeau întunericul, nu-i mai puteau vedea pe fanaticii ce se loveau cu capul de asfaltul colosalului amfiteatru al norilor, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
coapsei, iar de acolo erau fixați de niște panglici prinse de un cordon din jurul taliei, așa, ca la indieni jambierele din piele, ei, și atunci Feri a încercat să rotească și mai repede discul, mișcările femeii s-au accelerat, devenind sacadate, dar ciorapii tot n-a vrut să și-i dea jos, se plimba numai prin cameră, o dată a scăpat ziarul pe jos și s-a aplecat să-l ridice, apoi și-a aprins o țigară, fumând așa multă vreme, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
prea mare entuziasm nu poate să compenseze decât parțial greșelile făcute. Am îmbătrânit eu, poate, dar nu sunt o pradă ușor de digerat... - Oferta ta este... este inacceptabilă, îi răspunse bâlbâit Kaan. Începu să respire într-un ritm greoi și sacadat ca un animal hăituit. Fața i se înroșise din cauza nervilor, iar transpirația îi curgea în pârâiașe pe fața buhăită, de parcă tocmai terminase niște exerciții de gimnastică imposibil de realizat pentru cineva de gabaritul său. - Cred că am intrat pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
puțin până acum. Revenind la planul nostru, într-adevăr omul este o fire schimbătoare dar ajunge să cunoști modelul schimbărilor pentru a interveni asupra lor. - Și atunci, vom marșa în continuare pe o intervenție directă asupra naturii umane? veni întrebarea sacadată. - Nu ținem locul nici unui Dumnezeu, ci doar încercăm să îndeplinim unul dintre cele mai vechi vise umane, o societate bună pentru toți. - Dar voi nu înțelegeți că lucrul ăsta e imposibil? E ca un miraj. Cu cât credem că ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
și, în general, nu are intenții parodice”). În plus, Urmuz este catalogat drept „cosmician” și metafizician „utopist”; oamenii lui sînt „niște ființe vărsate în univers” prin tuburi de comunicație, plămădiți „din același material ca și visele”, deși altminteri au „ceva sacadat, mecanic, de robot”. „Nu știu cine în literatura universală a simțit mai puternic dorul de a se elibera de gravitație”, adaugă exaltat Sorescu, remarcînd nevoia personajului Stamate de a „fecunda misterul” prin contrabalansarea atracției legilor cerești. Autorul subliniază, de asemenea, „chintesențializarea” romanescă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pentru că am auzit că îi faci curte Frusinei, încă soția mea și voiam să-ți spun să o lași în pace fiindcă eu vreau să ne împăcăm. Ea va fi a mea și numai a mea! spuse pe un ton sacadat și foarte apăsat. - Ai auzit bine! Îi fac curte pentru că știu că nu mai stați împreună și este hotărâtă să nu se mai împace cu tine; zilele acestea a băgat divorț de tine. Cred că nu greșesc cu nimic față de
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
largi. pereții sunt goi. tablourile zac în depozite. înghesuite suflete acoperite de rame inestetic construite le sufocă ferestrele... zac umbrele trăirilor. actori adormiți în brațele Domnului. ani trecuți, petrecuți în lumina visurilor oarbe. ochi întredeschiși controlează lacătul. poarta se trântește sacadat. zuruie lanțul și lacătul închis apasă ochii orbiți de lumini false. închise de corbi, culorile se pierd în fumul indiferenței. paznicul tropăie prin sălile goale. muzeul moare încet. surâde artei. îi anină de brațe cireșe necoapte. sărută copilăria operelor aninate
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]