928 matches
-
au bord du gouffre, elle allimente le désir de sa proper destruction, on tire sa force de s`oposer á son contraire.” în teatru, dinamica spațiului marchează un transfer textscenă, iar acest spațiu este incontestabil legat, la Blaga, de tematica sacralității, indiferent dacă ea denumește o „cristianizare a păgânismului”, ori o „păgânizare a unei teme creștine”, cum însuși Blaga afirmă . Poetica elementelor înregistrează, într-o încercare statistică a poeziilor antume, o impresionantă frecvență a cuvintelor-cheie: „pământ”, „apă”, și „foc”, „apa” figurând
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
care întregesc perspectiva mitică a tragediei: . Solitudinea, devenită temă principală, se grefează pe o supratemă, a ființei umane aflate într-o dramatică luptă cu destinul impus de o instanță divină, prezentă prin absență. în stilul Psalmilor arghezieni, eul caută certitudinea sacralității, o neagă și o afirmă cu vehemență, pentru a certifica propria identitate. într-un ocean de civilizație, asaltat de milioane de biți, omul se însingurează, se dezrădăcinează, astfel încât existența îi pare un nonsens. în determinarea identității, Iona parcurge patru trepte
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
te depărtezi de archaeus-ul tău, care ți-ar confirma sensul valoric al firii. Gemenii nenăscuți vorbesc între ei - aluzie metaforică la pregeneză, la încercarea de a prinde substanță, de a se individualiza într-un alt spațiu decât cel impus de sacralitate. Intrarea și ieșirea din moarte sunt o condiție a cunoașterii prin care Iona se poate determina ca ființă gânditoare, pentru a-și asigura libertatea spirituală și materială: . Autodeterminarea reprezintă primul pas al în-ființării: a te afla în lăuntrul tău, a
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
aparenta lipsă a predestinării, a cercului strâmt, a ilogicului existențial (dacă totul respectă un tipar prestabilit, dialectica FIINȚEI nu mai are sens, devine absurdă și atunci omul nuși mai justifică rostuirea în lume). „Norocul” lui Iona este ironia sarcastică a sacralității care sacționează gestul pescarului de a se socoti un Dumnezeu laicizat, pecetluind viața altor ființe (). Tabloul IV conturează a patra treaptă, a conștiinței pure, unde ființa umană își regăsește Sinele, după experiența dramatică a impunerii altor legi care presupun negarea
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
justifică gestul sisific: speranța reînvierii, ale cărei semne omul le așteaptă din partea Marelui Părinte, ca pe o răsplată a celor neprihăniți, uitând pilda creștină a Mariei Magdalena, sanctificată nu pentru condiția ei socială, sau prosternare, ci - mai ales - pentru conștientizarea sacralității ce ne pecetluiește spiritul. Odată cu în-ființarea noastră, redescoperirea Sinelui echivalează cu o renaștere panteistică: Dumnezeu se află în toți și în toate, trebuie doar să privim în lăuntrul FIINȚEI, pentru ca să-L regăsim (omul este făcut după chipul și asemănarea Lui
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
este departe de a constitui doar un motiv drag și universal răspîndit al romantismului. Putem identifica la Eminescu o adevărată mitologie a luminii, activînd profunzimi nebănuite și vaste cîmpuri simbolice, ordonate la nivelul imaginarului în funcție de propria tensiune a ființării întru sacralitate. Lumina eminesciană reliefează drama cosmică prin dificila și subtila experiență poetic-demiurgică închisă în simbol (așa cum îl definește Eliade). Iar luna este prin excelență proiecție a destinului uman, atît în rotunjimea armoniei absolute, cît și în contondenta absență a deplinului, în
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
și care va culmina cu venirea Fecioarei, a lui Hristos; se unesc, prin asimilare, ambele simboluri: al mesei, prin simbolul cinei celei de taină, și al copacului, prin simbolul crucificării. Familia, ca univers matricial, se înscrie într o sferă a sacralității, prin perspectiva regenerabilității, cu sau fără implicarea mitului fericirii prin iubire. Pentru Ilie Moromete, trece în plan secund, mai importantă decât aceasta fiind libertatea de a contempla lumea. El descoperă mitul libertății născut din bucuria contemplării lumii, ceea ce îi oferă
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
nu este conferit doar de terminologie, ci și de trăsături precum: caracterul arhaic, monumentalitatea, necesitatea de a păstra distanța față de vorbirea curentă, fără a pierde însă capacitatea de comunicare și de implicare afectivă; dorința de a echilibra tradiția și modernitatea, sacralitatea și accesibilitatea. La nivelul vocabularului, remarcăm numărul însemnat de arhaisme, precum și specializarea semantică a unor cuvinte din vocabularul comun. Individualitatea limbajului religios este conferită de o serie de fenomene lingvistice specifice. Astfel, extinderea principiului simbolic determină utilizarea substantivelor comune și
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
filosofic, didactic, poetic). În epoca modernă se înregistrează și o variantă publicistică a limbajului religios prin adaptarea acestuia la canalele de comunicare media. Instrument al cunoașterii și comunicării de esență religioasă, limbajul religios se întemeiază pe recunoașterea unei lumi a sacralității, prin raportare la care se definește dimensiunea religioasă a ființei umane. Din perspectivă semantică, limbajul religios își află originea într-un "referent extralingvistic preexistent"99, un referent care eludează categoriile spațio-temporale de tip istoric, în încercarea de a construi o
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
la nivelul relațiilor simbolice pe care le construiesc, ambele justificându-și existența prin mecanismele discursive de legitimare pe care le pun în mișcare. Ele propun individului o lectură a realității, prin prisma ideologiei împărtășite în cazul politicului, și din unghiul sacralității, în cazul limbajului religios. Ca și politica, religia recurge la manifestări discursive pentru a-și face cunoscute valorile și pentru a câștiga adeziunea credincioșilor, fără de care instituția bisericii nu și-ar dovedi utilitatea. "Atât discursul religios, cât și cel politic
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
un călugăr ce nu știa zugrăvia, au făcut copia ce există astăzi. Aprinde-se-vor candelele pe mormânt? Lumina-se-va vechiul portret?"369. Turnurile de frază, inversiunile, construcțiile sintactice prin acumulare, timpurile verbale contribuie la conturarea unei atmosfere de sacralitate care amintește de stilul religios: "Uneori, notează Monica Spiridon, firele toarse din caierul profan și din acela sacralizant sunt întrepătrunse dibaci într-o urzeală armonioasă, unde modelele pamfletului politic și cele ale predicii se sudează indestructibil, în textura unei discursivități
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de la izbăvitorul Hristos." (pp. 14-15) Deși textemul diasemic subliniat pare caracteristic mai degrabă narațiunii istoriografice (cronicii) decât celei mitice și/sau literare (basmului), dedublarea religioasă a temporalității ("timpul lui Zalmolxis" vs. "timpul lui Hristos") evocă o Dacie cvasi-mitică, cufundată în sacralitate. Totodată, folosirea unei cronologii plurale, care admite implicit existența și legitimitatea mai multor divinități, trimite către același simbol al crengii de aur (= Unicul aflat dincolo de Multiplu), pe care se articulează întregul roman. 2.2.2. O reprezentare similară se întâlnește
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
inițial s-a dezvoltat una dintre cele mai ample etape hermeneutice din istoria gândirii omenești. A fost raționalizată componenta pulsională a trăirii sacrului fiind teoretizată și conceptualizată prin idei pornind de la modul în care trebuie să avem această trăire a sacralității până la cum poate fi aceasta reprezentată. Astfel s-a concretizat o primă etapă în dezvoltare conceptuală a imaginarului rațional specific perioadei medievale. Cea de-a doua etapă este mult mai târzie și se manifestă sub impactul unor dezvoltări instituționale - mănăstirile
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
a da și a primi. Părintele Papacioc știe să umple golul terestru cu elementul divin, aceasta rămânând o necesitate a oricărui timp în analectele sacre ale pustiului. Prezența Logosului, a Cuvântului lui Dumnezeu devine o certitudine în această zonă a sacralității, a liturgicului, unde " Părintele umple cu Dumnezeu cotidianul aproapelui său, din prispa sa, de pe pragul său". Astfel, pustia românească se definește prin sobornicitate, concept esențial al tradiției patristice răsăritene. Readucând ființa umană în lucrarea de vindecare a mundus-ului, o taxonomie
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
stilului său de viață, în timp ce heteronomia numai că nu dispare. Și mai grav, urmașii Iluminismului s-au arătat capabili să constituie o amenințare reală la adresa liberei manifestări a imaginației și a valorilor emoționale; au persecutat, în trecut și în prezent, sacralitatea și interioritatea în numele pragmatismului utilitarist... În numele multiculturalismului vedem adesea că acțiunile productive și constructive - chiar rațiunea și progresul - sînt denigrate sau puse la îndoială. În practică, odată relativizate, înjosite și considerate "constructe sociale" arbitrare de rînd, valorile reale se găsesc
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
astăzi în cercurile intelectuale și politice americane. Mă refer la obiceiul de a impune prejudecățile Occidentului radical (propriile sale idei despre cum ar trebui să arate alte culturi) speciilor culturale rare pe care încearcă să le "salveze". Formele specifice de sacralitate pe care se sprijină de obicei (probabil mereu) însăși existența acestor culturi marginalizate - în cazul în care sînt recunoscute - sînt îngăduite cu condescendență și înlocuite arbitrar cu diverse clișee socio-istorice care denaturează adevărul și-i pedepsesc pe cei pe care
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
supraabundenței corespunde celui de-al doilea principiu rawlsian, al maximizării părții minimale. Există un pericol constant care amenință cele două principii, anume căderea lor într-o logică a utilității lui do ut des. Singura posibilitate de a salva elementul de sacralitate existent în cele două principii ține de asocierea lor cu ideea iubirii. Cu alte cuvinte, cel de-al doilea principiu rawlsian se salvează de o posibilă devalorizare dacă se asociază cu teoria iubirii. Ricoeur recunoaște că "încorporarea tenace, pas cu
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
mereu nevinovăția, acestea îi lucrează pe occidentali, ajutându-i să înțeleagă și să asume propria violență. Din această perspectivă, creștinismul lucrează în direcția destructurării celorlalte religii. Înțelegerea treptată a mesajului evanghelic este eliberatoare, facilitează ieșirea celor ce înțeleg din cercul sacralității victimare. Evangheliile reprezintă, arată Girard, cheia hermeneutică a recitirii retrospective a textelor vechi, antice și medievale, și a diferitelor motive mitice drept expresii ale violenței culturii. Principiile etice ale Occidentului, drepturile și libertățile ce-l definesc, apetența pentru ajutorare și
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
la Vattimo) și al dezvoltărilor non-teiste ale religiozității la Hick, ca principală religie suport pentru evoluția seculară a Occidentului (nefericită la Wilson, generoasă etapă kenotică la Vattimo, din nou) și ca program de destructurare a celorlalte religii bazate pe demonica sacralitate a violenței 28 la Girard. Ieșirea din religie înseamnă, astfel, mai mult decât intrarea într-un ev secular. Dar expresiile ei post-seculare nu pot ignora anteriorul parcurs secularizant. Occidentul funcționează secular ca urmare a ideilor iluministe devenite ideologie. Orice referire
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
550 î.e.n. Imaginea descriptivă a legendei nașterii lui Sarmis/Mitra este așezată în mijlocul tăbliței, avînd la stînga Sfîntul Soare iar la dreapta Sfînta Lună. Deasupra este o sferă sau ou cu mai multe reliefuri pe el înconjurat de steluțe, indicînd sacralitatea creației lui Sîntu asupra întregului univers, iar sub imagine se vede o construcție închisă într-un cerc și înconjurată de steluțe, arătînd același caracter sacru. Poate este Cetatea Vieții Vii sau Veșnice cum apare în scrierile esene și Calea/Legea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
de mulți gânditori și puțini au fost cei care au văzut această întâlnire ca o completare. Unii au descris-o în termeni de ciocnire a civilizațiilor. Orientul lui Pearl Buck, China, este o oază unde modernitatea, deși există, nu destituie sacralitatea. Locul lui Dumnezeu nu este umplut de alte dimensiuni lumești. Nici măcar revoluția bolșevică cu ateismul ei atoatedevastator nu distruge nevoia de împlinire a omului prin sacru. Andrew împreună cu familia lui și cu alți americani trăiesc o cumplită prigoană, însă chinezii
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
profane, singura șansă a omului modern de a ieși din Istorie și de a dobândi perspectiva reală asupra existenței. În concepția lui Eliade, orice obiect poate deveni o hierofanie, poate fi învăluit, într-un anume timp și loc "în prestigiul sacralității". Eliade mărturisea în legătură cu concepția sa despre fantastic, că își are rădăcinile în teoria sa despre "irecognoscibilitatatea miracolului" sau în credința că, după Întrupare, "transcendentul" se camuflează în lume sau în istorie, devenind "irecognoscibil" ("În Șarpele o atmosferă banală și personaje
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cum le numește Traian D. Stănciulescu 32, au pentru omul arhaic un grad înalt de motivare și deci o finalitate magică; pierderea dimensiunii sacre duce la utilizarea unui limbaj profan, cu efecte de putere diminuate. La nivel cosmic, gradul de sacralitate a cuvântului scade pe măsura îndepărtării de momentul genezei. Dacă în planul limbajului-obiect, îndepărtarea "de utilizarea cuvintelor de "putere divină"" înseamnă trecerea de la sacru la profan, în planul metalimbajului înseamnă trecerea de la un limbaj conotativ, la unul denotativ, de la un
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pe prezentul permanent)48, Traian D. Stănciulescu vorbește de cuvântul sacru ("cascadă") constituit ca gând, proiect, semn, conceput de divinitatea creatoare, cuvântul profan ("fluviu"), de predilecție cel cu care operează ființa umană, și cuvântul sacralizat ("havuz") care valorifică germenul de sacralitate existent în cuvântul profan 49. Orizontul cuvântului sacru se caracterizează prin "prezența explicită a semnificatului", orizontul cuvântului profan prin întâietatea semnificantului, iar orizontul cuvântului sacralizat "se definește la intersecția planului de manifestare a cuvântului sacru cu cel al cuvântului profan
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de la care s-a format, reprezentat în limba română de neologismul sever 2 traduce ceea ce este potrivit cu natura virilă a tatălui. Acesta este și motivul pentru care diminutivarea este imposibilă. În schimb, numele mamei traduce simplitatea, sentimentul religios (Sabina), blândețea, sacralitatea, maternitatea înseși (Maria). Destinul de excepție afirmat prin nume, s-ar fi confirmat prin profesie (tatăl ar fi fost medic ilustru sau căpitan de marină; mama- doctoriță sau artistă) și prin semnificație etnică (tatăl-englez, mama-italiancă). Dacă numele este "model al
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]