1,126 matches
-
al păcii uriaș cu o crenguță în cioc, tot felul de lucruri. Și roți dințate, și niște strunguri adevărate, și siluete de fabrici din carton, suite toate pe platformele alea. Pe marginile lor stăteau în fund muncitori și muncitoare în salopete, glumind și-mbrîncindu-se. Așa, nepăsători, împungîndu-se cu steagurile și mai trîntindu-și în cap cîte-un portret, lui Mircea-i plăceau mai mult decât la televizor, unde stăteau țepeni și strigau ura. Dar mai ales totul era multicolor ca un carnaval cu mii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
stație de benzină se făcea pe o bandă vălurită din beton, de culoare deschisă, iar mașina care trecea pe acolo și oprea sub acoperișul oblic în fața pompelor putea să se considere privilegiată, chiar importantă, fiindcă îl făcea pe omul în salopetă albă și cu șapcă pe cap să iasă din cabină, să-i facă plinul, să măsoare nivelul uleiului de sub capacul radiatorului, ca după aceea să curețe parbrizul. În tot acest timp proprietarul mașinii se posta cu fața spre stradă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
încercat să se prezinte: „Profesor de filosofie Popescu!“. Să i-o ia înainte lui Ghindoc, să evite placa aia umilitoare cu „Poftiți, domnu’ Paganel!“. Ghindoc ăl bătrân a înfipt toporul într-o buturugă, și-a șters mâna dreaptă de o salopetă, aici trebuie să presupunem că era echipat într-o salopetă, s-a șters așadar și, provocat de prezentarea protocolară a lui Paganel, a rostit extrem de decis: „Mecanic de locomotivă Ghindoc!“. Vasăzică, în timpul cât se ștersese pe salopetă, cât înfipsese toporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
o ia înainte lui Ghindoc, să evite placa aia umilitoare cu „Poftiți, domnu’ Paganel!“. Ghindoc ăl bătrân a înfipt toporul într-o buturugă, și-a șters mâna dreaptă de o salopetă, aici trebuie să presupunem că era echipat într-o salopetă, s-a șters așadar și, provocat de prezentarea protocolară a lui Paganel, a rostit extrem de decis: „Mecanic de locomotivă Ghindoc!“. Vasăzică, în timpul cât se ștersese pe salopetă, cât înfipsese toporul în buștean, scormonise în minte, cine sunt, de unde vin. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
dreaptă de o salopetă, aici trebuie să presupunem că era echipat într-o salopetă, s-a șters așadar și, provocat de prezentarea protocolară a lui Paganel, a rostit extrem de decis: „Mecanic de locomotivă Ghindoc!“. Vasăzică, în timpul cât se ștersese pe salopetă, cât înfipsese toporul în buștean, scormonise în minte, cine sunt, de unde vin. Dacă ăsta din fața lui era profesor, sau cel puțin așa se lăuda, criza de conștiință îi șoptea că nu se putea nici el legitima cu simplul nume. Ghindoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
să vorbească. Domnu’ Ghindoc, băiatul dumneavoastră nu învață. Uite, spune tu, Marcele, ce e materia? Ce materie, bă, i-a retezat-o ăla bătrân. Uite materie colea. Și i-a pasat trăscăul, palpând sticla și ștergându-și apoi mâna de salopeta rugoasă, ca un om care are un contact privilegiat cu materia. Mă rog, acum înțelegeți și dumneavoastră ce vreți! Rain man și televizorul Probabil una dintre primele amintiri relevante legate de relația mea cu televizorul ar data de prin clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
de lucru, în mijlocul unei cuvîntări la cel de-al XIII-lea Congres, în fața microfoanelor Sălii Palatului, apoi într-o mulțime de vizite diplomatice alături de lideri din tot felul de țări ale Lumii a Treia, sau echipat cu cizme de cauciuc, salopetă și cască de protecție turnînd primul cancioc de beton la temelia unei noi ctitorii a Epocii de Aur, flancat de macarale gigantice și, nu în ultimul rînd, în poza alb-negru retușată în care chipurile iei parte în primele rînduri la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cele două lucruri pe care le poți spune despre Bavaria; celălalt lucru e ceva ce are legătură cu mărimea sânilor femeilor de aici. La Dachau aveau un mic atelier de croitorie foarte neobișnuit. Și o frizerie. Am găsit o drăguță salopetă În dungi, o pereche de saboți și apoi m-am tuns. Aș fi cerut eu și niște ulei pe frizură, dar asta ar fi Însemnat să-l toarne pe jos. Lucrurile Începură să arate mai bine când am primit trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
sala de așteptare de la traumatologie, un terariu de sticlă de la capătul unui coridor lung care mirosea a antiseptice, frică și reviste medicale străvechi. Șiruri de fermieri cu capetele plecate și cu soțiile după ei, îmbrăcați în cămăși de lucru și salopete, stăteau lângă ea pe scaunele pătrate, cu perne de culoarea caisei. Îi citi imediat: tata - atac de cord; soțul - accident de vânătoare; copilul - supradoză. Departe, într-un colț, un televizor fără sonor transmitea imagini cu un pustiu muntos plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
înainte. Trecu la dormitor, un muzeu de dinți de vacă, minereuri colorate și sute de capace de sticlă exotice fixate pe panouri făcute în casă. Cercetă dulapul. Alături de garderoba compusă în cea mai mare parte din blugi și reiați, trei salopete cu emblema IBP atârnau pe un umeraș deasupra ghetelor de lucru murdare, cele pe care le purta în fiecare zi când mergea la abator. O fulgeră un gând: trebuia să fi făcut asta încă de ieri. Sună la fabrică. Iowa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
își ia capul în ambele mâini și-l leagănă. Diavoli păzitori peste tot. Ghetele sale de lucru pline de noroi lovesc pământul, încercând să distrugă groapa abia săpată. Citește bilețelul. Citește dracului bilețelul ăla. Își vâră două degete în buzunarul salopetei și scoate bucățica de hârtie îndoită. Acum o ține mereu la el, lipită de corp. Ea nu ia hârtia. Nu vrea s-o atingă. Ca să trăiești, recită el, ținând hârtia sub nasul ei. Și să aduci și tu înapoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ceea ce el numea „cărți adevărate“, care se limitau la westernuri și aventuri pe mare. Stilul de a se îmbrăca al lui David a început să se schimbe - să regreseze, în termenii soției sale. Se ducea la birou îmbrăcat într-o salopetă cu pieptar. Soția lui a încercat să-l convingă să meargă la doctor, dar el insista că se simte bine. Era atât de lucid că soția sa a început să se îndoiască de propriile ei temeri. Îi repeta întruna soției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
camera de hotel din Selsey. Dar făceam în continuare eforturi. Lisa s-a așezat în fața oglinzii, aranjându-și rochia. —De ce porți cortul ăla pe tine? am întrebat eu, întrebându-mă dacă asta cădea în afara limitelor prieteniei noastre sau nu. Purta o salopetă cadrilată absolut scandaloasă, care nici măcar nu era necesară din moment ce burta ei încă era aproape plată. Am așteptat mult timp să rămân însărcinată și s-ar putea să mi se întâmple o singură dată, așa că vreau să profit de fiecare moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Te crezi formidabil? — Nu cred în Dumnezeu. — Dă-ți jos nădragii ăia de bumbac, Alex, și pune pe tine ceva ca lumea. Nu-s nădragi, sunt blugi Levis. — Azi e sărbătoarea Rosh Hashanah, Alex, și tu-mi umbli îmbrăcat în salopetă! Treci imediat și pune-ți cravată, sacou, pantaloni și cămașă curată și arată-te în lume ca un om. Și pantofi, musiu, pantofi de piele. — Cămașa e curată... — Ah, o cauți cu lumânarea, maestre. Ai paisprezece ani și crede-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în loc să fie într-un alt loc, în care voi călători într-o bună zi, pentru că tata și cu mine trebuie să mergem de fiecare dată în noiembrie la țărănoiul ăla și la nevastă-sa, în Union, New Jersey (amândoi poartă salopete), să ne aprovizionăm cu adevăratul cidru pentru Ziua Recunoștinței. — Plec în Iowa, îi anunț eu din cabina telefonică de pe etajul meu. — Unde? — La Davenport, în Iowa. — În prima ta vacanță studențească? — Știu, dar e un prilej formidabil și nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
măsoară fără să-și ascundă curiozitatea în timp ce se leagănă pe picioarele din spate ale scaunului. Celălalt, cu părul blond tăiat scurt, conform tunsorii regulamentare de recrut, își face de lucru cu o țigară scoasă dintr-unul din nenumăratele buzunare ale salopetei de zbor. Amândoi arborează zâmbete reținute. Lângă ei, pe o masă pătrată, obișnuită, acoperită cu un ștergar alb, un fund uriaș de lemn susține o mămăligă rotundă și aurie ca un soare, din care ies aburi calzi, îmbietori. Mirosul apetisant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
studente frumoase care inundau odată orașul, dar acum capitala este un loc trist care-și plânge morții. Până și soarele puternic al după amiezii parcă poartă doliu. În cele două garaje mari ale regimentului XXI, mai mulți mecanici îmbrăcați în salopete pătate cu ulei, repară și verifică pe sub capote. Din cabinele unor mașini se aud discuții, râsete și glume despre găselnița unui camarad care-și scăpase mașina personală să nu fie "împrumutată" de ruși pictând pur și simplu pe una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
eu am adus cretă și am șters conștiincios tabla, spre hazul elevilor. Dar m-am scăpat. Nu e vina mea, m-am scăpat pur și simplu, se mai întâmplă. Victor s-a ridicat morocănos în picioare. Era îmbrăcat cu o salopetă murdară de ulei de motor și avea pe cap o șapcă verde cu NIKE. Avea bocanci negri și un pulover albastru. A pufnit spre mine și mi s-a părut că mormăie o înjurătură. - Și udă și buretele, am adăugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
vechi în alb și negru, sau mai degrabă în maroniu și alb, înfățișând o fetiță de două-trei luni în pielea goală, lăfăindu-se pe un prosop pufos. Am dat pagina. Fetița era fotografiată după un an. Era îmbrăcată cu o salopetă și stătea în fund pe o pernă. Fiecare pagină o prezenta într-o altă perioadă de dezvoltare. - Cine e? - Bunica ta, mi-a răspuns Z. - Și ce-i cu ea? - Uită-te la toate pozele. Șase, șapte, opt ani. 14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
recad vertiginos ; sărit ca din pușcă dintr-o deschizătură de zid, un braț apare iute, smulge tomberonul plin și-l împinge gol înapoi. Pe platforma crudă de beton se întind rogojini. Numai după ce s-a turnat planșeul a apărut, în salopete albastre și flanele roșii, un furnicar de oameni. Un bărbat smolit, cu cotleți argintii sub chelia în jurul căreia se zburlește părul, dă autoritar din mână. Dialogurile se precipită temperamental. - Bă, tu aruncași vălătocul ? - Ce zvârli găleata asta, fire-ai tu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
altul țepos ca un arici. Un lucrător se zorește inutil și gălăgios, dispare îndelung și revine cu mâinile în șold, fumând. Scuipând în mistrie, un bătrân șlefuiește tencuiala. Cu toții emană un iz tare, bărbătesc, de băutură înăcrită. O femeie în salopetă și cu buza scurtă are, ca sex, înfățișare neutră. Cu bluza plesnită pe sâni, o țigancă frumoasă fumează îndrăzneț. îl ațâță pe un tânăr prostănac, cu bube roșii, care, cu priviri inexpresive de gânsac, glumește, ciupind-o de fund cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
haine, și mâncare, ba chiar și un reșou și un pat mic și-mi plăcea la nebunie să stau acolo și să desenez cât timp el era plecat pe teren. Din când în când intra câte un muncitor într-o salopetă murdară și cu cizme de cauciuc și întreba respectuos unde e meșterul, iar eu îi spuneam că nu e acasă. oare cum acceptase Janet, băiat de la țară, crescut prin văi și coline, acest surogat de viață ? Cât de straniu și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dacă le pieptănai bine bretonul și le chinuiai îndeajuns, cu puțin noroc puteai desluși câteva litere scrijelite-n plastic). Mai existau (nu tocmai simultan) următoarele: un cal roșu cu roți negre în loc de copite, doi urși, o maimuță în carouri cu salopetă și moacă debilă căreia i-am făcut bujori cu carioca, niște câini de pluș (care nu erau, de fapt, ai mei și cu care nu aveam voie să mă joc, dat fiind că rolul le era pur decorativ), farfuriile galbene
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
care era pictat cu alb, În caractere citețe, pragmatice, SOCIETATEA WRIGHT ȘI KAY . . . . . J.H. BLACK ȘI FII . . . . . FABRICA DE CUPTOARE DETROIT. Mai Încolo, pe apă, pluteau barje joase, negre ca smoala, și pe străzi Începeau să răsară oameni, muncitori În salopete soioase, vânzători ținându-se de bretele, iar apoi apărură firme de bodegi și pensiuni: Servim Bere Stroh’s Temperance . . Simțiți-vă ca acasă... 15 cenți masa . . . . . . Aceste imagini noi invadau creierul bunicilor mei, luptându-se cu imaginile din ziua precedentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de pe autostradă, acel Vezuviu ordonat de benzi rulante, conducte, scări, pasarele, foc și fum denumit, ca o ciumă sau un monarh, doar cu o culoare: „Rouge“. În prima lui zi de muncă, Lefty intră În bucătărie, defilând În noua lui salopetă. Își deschise larg brațele Îmbrăcate În flanelă și pocni din degete, dansând În bocancii de lucru, iar Desdemona râse și Închise ușa bucătăriei, ca să n-o trezească pe Lina. Lefty Își luă micul dejun compus din prune uscate și iaurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]