1,220 matches
-
care a stat la mine, Didina, măritată cu Pr. Todicescu - Iași (care a decedat), deci cele trei fete sunt ale altuia. 4) Mulțumesc pt. ilustrata, foarte reușită, a Muzeului. 5) Col. Gheorghiu mi-a trimis „Orizontul” cu S. Mândrescu. 6) Salutări d-lor Popa și Moscaliuc. Mă bucur mai mult decât dl. Popa, că va ieși la pensie și se va putea dedica lucrărilor literare. Ceva delicat: D-na Ungureanu Îmi scrie că Suceava Îi tipărește „Cântece și cimilituri” și se
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
să ia nici un medicament. Acum e mai bine; dar are momente de mare zăpăceală. Medicii: ramolisment progresiv. Deh! la mai 88 ani. Aseară 1 febr. la televizor a fost numărat printre cei trei piteșteni iluștri și el. Îi transmit mereu salutările matale pe care ți le trimit și eu Împreună cu acelea alor mei pentru d-na matale și matale, iar din parte-mi și sărutări de mână. Cu toată prietenia și prețuirea, V. Tempeanu </citation> <citation author=”TEMPEANU Virgil” loc=”Buftea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
unui medic prieten din Buftea, de care depindeam și a trebuit să plec. Are clipe limpezi, dar de regulă e uituc și confuz. Păcat. Încearcă, totuși, să lucreze; dar, firește, ceea ce realizează e departe de arta sa; are valoare... documentară. Salutări d-lui Prof. Popa, căruia i-am trimis ceva material În legătură cu o nuvelă a mea, mai de mult și cu interviul despre viața germană. Cu urările sale de bine matale și celor ce-ți sunt dragi și cu cele cuvenite
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
am avut o pierdere grea, dar n avem ce face. Mulțumim și pentru cele trimise din ziare și informații. Încă odată: rămâneți la datorie. Toate cele bune din partea a lor mei Doamnei și matale. Sărutări de mâini Doamnei, și prietenești salutări de la al matale V. Tempeanu </citation> <citation author=”TEMPEANU Virgil” loc=”Buftea” data=”5 mai 1975”> Iubite domnule Dimitriu, Mai Întâi creștinescul „Cristos a Înviat și la mulți ani” apoi Întrebarea, dacă ați primit grăbita mea scrisoare, prin care vă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Enea Borza?... Am rămas cu regretul scurtimii de timp a rapidei vizite și cu dorul de a ne Întâlni pașnic și fără grabă, așa cum ne-am furat timpul acordat după amiezii de la „Ciupercărie”. În Încheiere, trebuie să ți transmit toate salutările afective, cât și cele oficiale de la acei care m-au consemnat s-o fac. Dl. Sturz, Împreună cu conf. ing. Deacu președ. Comit. cultural Îți transmit mulțumirile respectuoase pentru „ora de neuitat” pe care ai oferit-o Politehnicei și Clujului. (De
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
orașului D-stră drag și a atmosferei lui liniștitoare și prielnică meditațiilor literare. Voi fi fericită să-l văd cândva și să-i simt trecutul. Vă mai rog un lucru - și cu aceasta Închei, că prea m-am Întins - să transmiteți salutările mele cordiale și gândurile mele bune D nei Apetroaei și D-lui Prof. Popa (...). D-lui Gorovei Îi voi scrie, căci Îi sunt datoare un răspuns. Cred că deseori vă Întâlniți și discutați lucruri frumoase, punând la cale câte ceva pentru
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
datoare un răspuns. Cred că deseori vă Întâlniți și discutați lucruri frumoase, punând la cale câte ceva pentru fondul de aur al culturii fălticenene. Vă rog să mă considerați prezentă cu sufletul. Rugându-vă să primiți și D-stră cele mai cordiale salutări și urări de sănătate și succes rămân În așteptarea „știrilor fălticenene”. Maria-Luiza Ungureanu </citation> <citation author=”UNGUREANU Maria-Luiza” loc=”București” data=”13 iulie 1972”> Mult stimate Domnule Dimitriu, De abia acum am găsit puțin răgaz pentru a răspunde amabilei Dstră
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
cu care lucrați Dstră, mă gândesc mai Întâi la Dl. Popa, apoi la D-na Afia Apetroaiei, la Dl. Gorovei, să le Împărtășiți conținutul acestei scrisori - dacă sunteți de acord - să le comunicați totala mea prețuire, gândurile mele bune și salutările cordiale. Vă comunic și noul meu nr. de telefon: 12 93 47 și vă rog să-l anunțați și celor pe care-i credeți interesați. Poate vine cineva la București și-mi va face marea bucurie de a mă căuta
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
cu fiul D-rului Istrati , care urma să vă transmită și niște documente interesând meleagurile noastre. Recent am primit aceste 8 pagini cu scopul de a vi le trimite D-stră, care veți aprecia valoarea și utilitatea lor. Primiți vă rog distinse salutări, V. Vasiliu-Falti Str. Brezoianu 26, et. II, ap. 30 Tel. 13.89.70 București, Sector 7 </citation> <citation author=”VĂCARIU Dumitru ” loc=”Iași” data=”9 mai ‘74”> Stimate Dle Dimitriu, Am tot așteptat răspunsul Dv., dar... cred că s-a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
printre informările oficiale erau amestecate obișnuitele caricaturi, ilustrate și bilete scrise de mână. Caricaturile păreau să conțină toate soldați sau doctori și multe dintre ilustrate prezentau fie minarete, fie situri arheologice. O desprinse pe prima și află că Bob trimitea salutări de la Moscheea Albastră. A doua Îi spuse că lui Bob Îi plăcea Coloseumul. Dar a treia, care Înfățișa o cămilă În fața piramidelor, dădea În vileag mult mai interesantul fapt că M și T terminaseră inspecția bucătăriilor și aveau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
el și că trebuia să fie complet rezolvată până la sfârșitul săptămânii. Deși Brunetti era convins că era o problemă ce nu avea niciodată să fie complet rezolvată, Îi mulțumi Paolei pentru informație și-i spuse să le Întoarcă părinților săi salutările lui data viitoare când aveau să sune. Cina fu o masă ciudat de liniștită, În principal datorită comportamentului lui Raffaele. Părea, deși Brunetti fu uluit când se trezi că rostește cuvântul În gând, părea mai curat, chiar dacă nu-i trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Habar n-aveam, pe atunci, despre ce e vorba.", am făcut eu cu nonșalanță, în timp ce-mi îmbrăcam canadiana și-mi îndesam pe cap șepcălia. Se cam blocase. Înainte să ies, i-am aruncat, tot zâmbind: "Să nu uit! Salutări domnului Vijulie! O zi cât mai bună, tanti Cateluța!". Nu mi-am putut închipui că poate cineva să roșească atât de rapid. Probabil că mulți dintre criticii mei or fi țistuit, strâmbând din nas: "Cu ce șabloane uzate ne umblă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
egal, am spus. Cividale îți va fi recunoscător peste veacuri. Încântat, m-a întrebat: - De ce te-a trimis Rotari aici? Nu i-am spus nimic legat de dorința Gailei și m-am mărginit să-i zic că regele îi trimitea salutările sale și că dorea imediat un patriarh pentru arienii ducatului. S-a posomorât, dar totuși a promis: - Vom avea în vedere această chestiune. În seara venirii mele a avut loc un banchet în onoarea regelui și a trimisului său, astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Aidan era deja acolo, în capul scărilor, cu Malachy Finan alături de el. —Mama ta nu a venit cu tine? întrebă Malachy pe când ieșea șchiopătând din vehicul. Darcey clătină din cap. Era convinsă că mai mult ne-ar încurca. Vă trimite salutările ei. — Vino în spatele castelului, zise Malachy. Am să pun să vi se facă o cafea. Îi conduse prin coridoarele deja bine cunoscute până la fâșia de pietriș. Darcey puse mâinile streașină la ochi când dădu de strălucirea puternică a soarelui, reflectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
avea gust dulce. Scuipă nepăsător tulpina mestecată. — Câți ani ai? — Șase. — Serios? — Domnule, de unde veniți? — O cunosc bine pe maică-ta. — Cum? Sora mai mică a mamei tale vine adesea În casa mea. Când te duci acasă, transmite-i mamei salutările mele. Spune-i că-i urează sănătate Kato Danjo. Când pauza de odihnă luă sfârșit, soldații și caii se aliniară din nou, traversând să treacă prin vadul Râului Shonai. Aruncând o ultimă privire În urmă, Danjo sări rapid În șa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Hiyoshi alergă spre mama sa, apoi o apucă de brațul pe care ținea coșul. — Azi, pe malul râului, m-am Întâlnit cu cineva care te cunoaște. — Cine? Un samurai! Kato nu-știu-cum. A zis că te cunoaște și că Îți transmite salutări. M-a mângâiat pe cap și mi-a pus tot felul de Întrebări! — Ei, trebuie să fi fost Kato Danjo. — Era cu un grup mare de războinici care tocmai se Întorceau dintr-o bătălie. Și avea un cal bun! Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și Întunecos, până În interiorul casei. De-a lungul culoarului, fețele servitorilor, ale femeilor din gospodărie, ale nevestelor și ale copiilor - numeroșii indivizi care formau acea familie extinsă - Îl salutau pe șeful clanului, revenit din lumea de afară. Koroku răspundea la salutări, aruncîndu-i fiecăruia cu cel puțin o privire, iar, când sosi În sala cea mare, se așeză greoi pe o rogojină rotundă de paie. Lumina unei lămpi mici Îi contura clar liniile feței. Era oare prost dispus? se Întrebau neliniștite femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Înarmat cu o lance, Mitsuhide făcu o plecăciune și vorbi politicos: — E o plăcere să te cunosc. Am mai auzit de numele dumitale, precum și de respectabilul nume al Stăpânului Koroku. Eu sunt Akechi Mitsuhide, vasal al Seniorului Saito Dosan. Politețea salutărilor Îl făcu pe Shichinai să se simtă ușor consternat. — Ei, și ce dorești? Întrebă el. — Planul din noaptea asta. — Ce-i cu planul din noaptea asta? continuă Shichinai, cu prefăcută nepăsare. — E vorba de amănuntele aflate de mine de la negustorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
vin să-l vadă pe mire pentru prima oară. Moment În care, soția lui Niwa Îi spuse lui Tokichiro: — Luați loc, vă rog. Și, deschizând ușa glisantă, Îi chemă pe cei care așteptaseră În camera alăturată. Primii care intrară, cu salutări, fură socrii, Asano Mataemon și soția sa, Okoi. Cu toate că se cunoșteau bine, respectară formalitățile ceremoniei. La vederea acestor două chipuri binecunoscute, Tokichiro se simți mult mai relaxat și Începu să bâjbâie cu mâna de parcă ar fi vrut să se scarpine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Își ascuțise simțurile pentru zorii unei noi epoci. „Acum e momentul!“ Își spuse el. Pe tăblia de la poarta templului scria: „Kentozuan“. Acela era templul unde trăia Kaisen, omul care Îl inițiase pe Shingen În secretele religiei Zen. Shingen răspunse la salutările călugărilor și se duse În grădină. Cum venise doar pentru o vizită scurtă, nu intră În templul principal. În apropiere, se afla o mică ceainărie, cu numai două camere. Dintr-un izvor curgea apă; frunze galbene de ginkgo căzuseră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Îl fixau pe Fuwa cu priviri ostile; aveau părul În neorânduială și răni pe mâini și capete. Îngenuncheat, Fuwa vorbi cu atâta blândețe, Încât s-ar fi putut Îndoi că era general. — Am cinstea de a fi trimisul Seniorului Nobunaga. — Salutările formale nu sunt necesare pe câmpul de luptă. Să trecem la subiect, răspunse Îngâmfat Nagamasa. — Seniorul Nobunaga vă admiră loialitatea față de clanul Asakura dar, astăzi, Asakura a căzut deja, iar aliatul său, shogunul, este În exil. Atât favorurile cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
două? Mi s-a acordat o scurtă permisie și mă gândeam să mă Întorc la Nagahama. Ekei profită de această invitație pentru a se retrage grăbit: Nu, poate am să te vizitez eu altă dată. Te rog să-i transmiți salutările mele Seniorului Koroku sau, mai degrabă, Senior Hikoemon, adică, acum, când este unul dintre vasalii dumitale. Și se Îndepărtă, pe neașteptate. În timp ce Hideyoshi Îl privea cum se Îndepărta, doi călugări, care păreau a fi discipolii lui, ieșiră din casa unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
oricât de bolnav ar fi fost. Îi petrecu haina peste umeri. După ce se pieptănă și-și clăti gura, Hanbei trecu În camera de primire, unde Kumataro și ceilalți doi musafiri se așezaseră deja și-l așteptau În liniște. Răspunse la salutările lor cu adâncă emoție: — A, ești nevătămat! Și se așeză, apucând mâinile lui Kanbei. Îmi făcusem griji. — Nu te Îngrijora din pricina mea; după cum vezi, sunt bine sănătos, răspunse Kanbei. Mă bucur că ai scăpat. Văd că ți-aum dat emoții. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
dezlegă pe mesager. Evident, omul fusese hotărât să moară, iar acum era nedumerit. Se Înclină tăcut spre Hideyoshi și dădu să se ridice. — Nădăjduiesc că Seniorul Kikkawa e bine sănătos, spuse Hideyoshi. Te rog să-i transmiți cele mai calde salutări din partea mea. Emisarul clanului Mori Îngenunche În poziție cuviincioasă. Simțind cât de profundă era bunătatea lui Hideyoshi, se Înclină cu cel mai adânc respect. — De asemenea, cred că În statul major de campanie al Seniorului Terumoto este un călugăr numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
poetului Shoha? Imediat după aceea, se ridică și merse Înapoi la cal, spunându-le călugărilor: — Teamă mi-e că nu am timp de pierdut În călătoria asta. Va trebui să renunț la Întâlnirea cu marele preot. Vă rog, transmiteți-i salutările mele. După-amiaza se Încălzea. Drumul spre Saga era deosebit de uscat, iar copitele cailor iscau nori de praf În văzduh. Mitsuhide călărea În tăcere, gândindu-se, pe Îndelete, la un plan, În modul său caracteristic, atent, cântărindu-i posibilitățile de aplicare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]