2,112 matches
-
nu stătea nimeni. Asta m-a descumpănit și chiar m-a speriat. Apoi mi-a trecut prin minte că Bătrânul, după ce Francisc îi semnalase probabil venirea mea, se ascunsese undeva în spatele oglinzilor, studiindu-mă ca pe o muscă pătrunsă în sanctuarul său înainte de a-și face o intrare solemnă, impunătoare. Ezitam. Să mă așed pe unul din cele două fotolii și să aștept? Dar nu se cădea. Trebuia să aștept respectuos în picioare. Aproape paralizat de ideea că eram studiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
toți știu asta. Stăpânirea lumii Înseamnă stăpânirea a ceea ce se află dedesubt. A curenților subpământeni“. Mi-am amintit de o Întrebare pusă de Agliè În biroul lui și de druidesele din Piemont, care invocau curenții telurici. „De ce oare celții săpau sanctuare În inima pământului, cu galerii ce comunicau cu un puț sacru?“ continua Salon. „Puțul se cufunda În straturi radioactive, se știe. Cum e construită Glanstonbury? Și nu-i oare vorba de insula Avalonului, de unde ia ființă mitul Graalului? Și cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și tobele mari. Între târgul *** și satul San Davide erau cinci sau șase kilometri de curbe În urcuș. Din acelea pe care pensionarii, duminica după-amiaza, le parcurgeau jucând popice, o partidă, un popas, câteva sticle de vin, altă partidă, până la sanctuarul din vârf. Câțiva kilometri de urcuș sunt un nimic pentru cine joacă popice, și poate că-i fleac și să-i parcurgi În formație, cu armele pe umăr, cu privirea Înainte, inspirând aer curat de primăvară. Dar ia să Încerci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
tăcute printre documente guvernamentale. — Biblioteca este simbolul suprem care trebuie opus barbariei, continuă Zamyatin, În stilul lui caracteristic (uneori Wakefield Îi spune Volga, din cauza acestei vorbiri-fleuve), este sinonimul civilizației. Marile biblioteci sînt echivalentul secular al mărețelor catedrale. Bibliotecile publice sînt sanctuarele celor fără de adăpost. Numai gîndește-te, bibliotecarele sînt precum călugărițele, pun pariu că de abia așteaptă să ajungă dimineața la serviciu, ca să-i spele și să-i hrănească pe nebuni... Wakefield are Îndoielile lui. Va trebui să le Întrebi pe bibliotecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fulgurații onirice, proza lui Urmuz este, pînă la un punct, stenograma unui vis apăsător, continuu, din care autorul nu s-a putut trezi decît prin detunătura unei arme. Conformația onirică a frazelor indică performanța lui Urmuz, care a pătruns în sanctuarul viselor omului și al zeului limbii”. Are dreptate Nicolae Balotă să califice acest delir (oniric?) de interpretare ca fiind „de efect”, dar „fără nici o acoperire”. Urmuz e un „scriitor eminamente lucid”, „mai degrabă hiperconștient”, iar fracturile discursului său logic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a jucat cu pământul a creat o priveliște de basm: Plaja Neagră formată din pietre, în unele porțiuni mici și asemănătoare cu nisipul și acel portic, un Arc (Kamara în limba greacă), care a făcut parte în Antichitate dintr-un sanctuar închinat lui Poseidon, Plaja Roșie - care îți dă senzația SF că ești pe Marte, Plaja Îndrăgostiților și Plaja Albă - de unde poți admira muntele, din care mușcă marea ca un rechin de valuri albe. Arheologii identifică Santorini cu legendara Atlantidă - Insula
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o vastă cavitate naturală și circulară - avînd cel puțin zece metri diametru - scobită chiar În stîncă de apa mării În vremuri imemoriale. În centru se Înălța un altar primitiv, cioplit rudimentar În granit, după modelul dolmenului de la Ty Kern. - Un sanctuar celtic, murmură Marie, uluită. Cripta asta e un autentic templu păgîn, un loc de cult. Druizii săvîrșeau aici ritualuri legate de sufletele morților. Întoarse o privire strălucitoare către specialistul În crime ritualice. - Mă Întreb cum de existența lui a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Anna Livia Plurahelle decât cu Simpsonii bâțâindu‑se pe ecranul televizorului. Mă Întreb ce cuvinte să folosesc pentru a descrie spațiosul, frumosul apartament al lui Ravelstein - baza lui din Midwest. N‑ar fi potrivit să‑l Înfățișez ca pe un sanctuar: Abe nu era nicidecum un fugitiv. Și nici un solitar. De fapt, se afla În relații de bună vecinătate cu Împrejurimile lui americane. Ferestrele apartamentului Îi ofereau o panoramă uriașă a orașului. În anii lui mai târzii, arareori avea nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a părut demn de a fi luat În seamă. Și‑a notat argumentele și s‑a pregătit să‑și pledeze cauza. Avea câte o mică pledoarie pentru fiecare dintre vecini - mic‑burghezi dominați de spaime secrete, fiecare dintre ei un sanctuar de amour propre, plănuind cum să‑i convingă și pe ceilalți să adopte imaginea pe care și‑o confecționase el despre sine; personalități plate, calculate („personalități” e un termen mai bun decât „suflete” - cu personalitățile te mai descurci, dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mărginită de gardul din fier forjat. Un bazin de piatră, arbuști, iarbă - ba chiar și plante acvatice. Mai lipseau numai broaște, dar ar fi trebuit aduse din import. De unde să le fi importat? În milele de piatră care Înconjurau acest sanctuar nu se găseau broaște. Curtea era ca o cameră de decompresare. Unora dintre locatarii‑profesori le evoca, probabil, grotele de refugiu săpate de gentlemenii englezi din secolul al optsprezecelea. Simțeai nevoia să fii oarecum protejat În fața realității brute. Ca să poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cameră de decompresare. Unora dintre locatarii‑profesori le evoca, probabil, grotele de refugiu săpate de gentlemenii englezi din secolul al optsprezecelea. Simțeai nevoia să fii oarecum protejat În fața realității brute. Ca să poți fi conștient În același timp și de existența sanctuarului și de cea a mahalalei din jur trebuia să fii un Ravelstein. „Acolo, spunea el râzând, polițiștii or să‑ți ceară să nu te oprești la lumina roșie. În țara‑nimănui, dacă te‑ai opri la roșu, ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pe deplin dorințele. Este privilegiul tău, ca american, să cumperi pământ și să clădești o casă unde să locuiești, bucurându‑te din plin de drepturile tale. E adevărat că aici nu‑i vorba decât de tine. Așa Încât ai construit acest sanctuar din New Hampshire unde ești Înconjurat de amintiri de familie. Samovarul rusesc al mamei tale e un obiect frumos. E, tțțț‑ah, tțțț‑ah, teribil de estetic. Dar e departe, foarte departe de orașul Tula - samovarele erau pentru Tula ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
eu nici aperitive nici cadru festiv. Atunci rămâi cu prietenia mea. ─ E necesară și suficientă. ─ Amin! Și conversația ia sfârșit. Șontâc șontâc, Martineasca se înapoiază în odaia ei de la celălalt capăt al culoarului lung și îngust. Ajunsă în sfârșit în sanctuar, deschide fereastra și se așează în fotoliul de lângă ea. Pe o măsuță alăturată o așteaptă calumetul, cutia cu mai multe soiuri de tutun, amnarul, scrumiera somptuoasă de malachit, bețigașul de argint pentru curățat pipa și lopățica cu rol de vătrai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
morale: a iubi binele și a-l realiza. Pentru prima dată în istoria textului a fost anexată o parte din conținutul mesajului radiofonic al papei Pius al XII-lea despre formarea dreaptă a conștiinței tinerilor. Potrivit concepția sale, conștiința este sanctuarul interior în care Dumnezeu și omul se întâlnesc, și spațiul unde se manifestă în mod admirabil legea lui Dumnezeu. Conștiința este centrul în care creștinul poate să se unească cu ceilalți pentru a rezolva problemele morale, deopotrivă sfidante și complexe
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
pentru reînnoirea voită și constituie spiritul acestei enciclici. Enciclica distinge între cele două voci ale conștiinței morale: „vocea legii” și „vocea lui Dumnezeu”, exaltând-o pe cea dintâi și punând-o pe un plan secund pe cealaltă. Formularea conștiinței ca „sanctuar al omului” i-a făcut pe unii să evidențieze caracterul „creativ” al conștiinței, numind actele sale nu „judecăți”, ci „decizii”. Pe fondul acestei situații se vorbește de conștiința creativă autonomă, eliberată de normele universale. Astfel, nu mai este legea care
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
omul este deschis spre Altul, spre Noi al comunității și spre lumea care îl înconjoară”. 3. Vocea lui Dumnezeu și legea în intimitatea conștiinței După ce am analizat problemele care izvorăsc din contextul enciclicii, ultimul pas este de a identifica locul - „sanctuarul” (GS 16) unde are loc procesul în care se descoperă legea lui Dumnezeu și vocea sa, într-o atmosferă de ascultare și intimitate. Referindu-ne la GS 16 nu vorbim de „legea naturală care este promulgată în rațiune”, ci de
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
arhaică si mai austeră, chiar, decât hieratismul bizantin, îți dau fiori... Aici, te simți izolat de restul lumii... întralta, o lume de taină. Iorgu, copilul, privi în jur ca la un miracol și rămase adâncit în gânduri... ca într-un sanctuar, aici se simțea descătușat, despovărat de orice apăsare sufletească... Simțea și vedea totul limpede, ca în oglinda unei ape liniștite... ... Întins pe spate, cu mâinile sub cap, bătrânul Iorgu rămase cu privirea fixă în tavan, pradă gândurilor de demult, apoi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și L. Dupré, Passage to Modernity: An Essay în the Hermeneutics of Nature and Culture (New Haven, 1993). Compară relatarea despre tratamentul aplicat de luterani operelor religioase în J.L Koerner, The Reformation of the Image (Chicago 2004). Despre noi sanctuare și locuri de pelerinaj, multe dintre ele create pentru icoane și statui (miraculoase), vezi L. Rothkrug, "Popular Religion and Holy Shrines", în Religion and the People, 800-1700, ed. J. Obelkevich (Chapel Hill, 1979), 20-86; idem, Religious Practices and Collective Perceptions
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
alegeri de viață și de datoriile care țin de aceasta. Simplu spus, grija față de persoană nu înseamnă că fiecare poate face tot ceea ce îi trece prin cap și îi place. Conciliul a recunoscut demnitatea conștiinței personale drept loc inviolabil și «sanctuarul» propriului drum de convertire la Dumnezeu, printr-o exercitare umilă și lucidă a propriei libertăți de fiu. Însă, și în acest caz, nu putem uita că vocea conștiinței - orice conștiință care este cu adevărat la înălțimea propriei libertăți și responsabilități
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
o anume educa(ie, pentru a ob(ine un loc de munc( calificat, nici preg(ți(i pentru a-(i asumă sarcinile vie(îi familiale. Ei g(sesc (n via(a public( de la col(ul str(zii un fel de sanctuar unde uit( e(ecurile. Acesta este locul unde vin și de unde pleacă pentru a fugi de poli(ie, de familie sau de e(ec, multiplicînd astfel actele (i ini(iativele f(r( perspectiv(. • Rela(îi anterioare cu mediul observat Cei
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
Stănică. Acesta se prezentă ofițerește, foarte emoționat, și probabil s-ar fi pretat falselor demonstrații de libertinaj ale fetei dacă n-ar fi auzit trântitul unei uși. Felix fugise din odaie. Într-adevăr tânărul suferea. Avea impresia că profanase un sanctuar, că batjocorise imaginea Otiliei. I se păru că aude, pe când trecea prin apropierea ferestrei deschise: "Dar n-am știut că se supără!" Era așa de surescitat, încît nu știa bine ce să facă. Porni cu capul gol pe stradă. În
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pluralului de la cuvîntul "zeu". I s-a înălțat o nouă capitală departe de Teba și de reședința tradițională a preoților lui Amon, numele ei fiind Akhetaton, "Zarea lui Aton". În Egipt, ca și în restul imperiului, au fost ridicate numeroase sanctuare, dar după un vremelnic succes, încercarea sa a dat greș întrucît urmașul la tron, Tutankhamon, restabilește cultul lui Amon cu covîrșitoarea lui splendoare, adoptă numele zeului și dă din nou autoritatea în mîinile preoților. Și totuși, unul dintre cei din
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ridente și roza amoroasă Și candid’ iasomie, safranul, iacintul; Pe așternutul moale de iarbă ca mătasea Acante, lăcrămioare, voioase viorele, Odorifere plante broda talamul nunții. Atoatecreatorul, principiul frumuseței, A fost decoratorul cînd a plantat edenul.” Fantezia pune În descrierea acestui sanctuar al riturilor divine mai multă substanță decît În alte capitole, sufocate de abundența frazelor abstracte. Heliade care, de regulă, caută În poezie efecte muzicale, fiind un liric prin excelență auditiv, urmărește aici și efecte vizuale și deschide versul spre lumea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se deschide totdeauna cu o viziune calmă. Nici vorbă de viol, de un efort de stăpînire a materiei verbale sau de bruscare a lucrurilor din afară. Penetrația nu angajează niciodată la Alecsandri o tensiune a spiritului. Din cămin (care este sanctuarul, cronotropul său) imaginația se revarsă slobod și abundent spre o natură pregătită să fie cuprinsă, Îmblînzită În poem. Dacă există un viol, el s-a petrecut cu mult timp Înainte ca poetul să intre În spațiul ocrotitor al căminului și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Pin mahala la Izvor”, În pridvor la Breslea, pe la Tabacii de jos bărbații petrec cu vin blînd. Însă, culmea!, sînt și muieri care intră În circiumă. Pann este pur și simplu indignat. Cine a permis muierilor să pătrundă În acest sanctuar al bărbaților? CÎnd ies de acolo, fac tot felul de mișelii: „Se află și din muieri Care dau pe vin fuieri, Din jupînese fiind, Și beau pînă la chef prind, Dar neharnice-s de rînd, Că să Îmbată curînd, Apoi
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]