1,327 matches
-
nu târăști talpa; o Împingi, târâș, de parcă te-ai Încălța cu papuci de casă, hșșș!, hșș, așa se face, dacă vrei să nu te-nțepi, eu cunosc metoda asta, he-he, de când! Am ajuns la poala pădurii. Mult În urmă, cu sandalele În mână, ea calcă de parcă ar trece mereu un pârâu, din piatră-n piatră; ori ar tot sări pârleazuri - tot se-nțeapă. Așa-i trebuie! O fi ea mai mare decât mine, o fi citind cărți mai groase, dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pasă de cărțoaiele ei și de abricoase, pătrund În codru, fără să-ntorc capul - uite-așa, dintr-o dată! Ea mă strigă, mă caută. Nu mă ascund, nu mă opresc, merg la pas. Ca să mă ajungă, alergând, și-a Încălțat iar sandalele. Mă apucă de mână, mi se așează Înainte. Cu obrazul șiroind de lacrimi cu praf. Suspinând, Îmi cere să mă-ntorc. Acasă, zice ea, adică și la mine, acasa ceea. Nu zice, dar așa ar vrea să zică. Zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
noi numai cine n-a vrut n-a intrat. Oricum, noi, chiar de-am vrea, n-am putea. Adică am putea, dar sunt prea multe cizmele și bocancii și cioburile de sticlă, e periculos să te aventurezi, desculț, dincolo de calidor - sandalele cu care am plecat În refugiu mi-au rămas prea mici, deși parcă abia adineauri am luat-o prin grădină, la pădurea verde. Și neagră. Moș Iacob ne cheamă să ședem la ei. Mătușa Domnica s-a Întors din Codru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu urechile, se-nțelege...). O porneam de-acasă cuminți și echipați, adică Încălțați. De cum părăseam satul, Înainte de a ajunge la pădure, Moș Iacob comanda: - Dezechiparea! Și ne descălțam. El de ciubotele lui Înalte, lustruite și cu toc Înalt; eu de sandalele mele. Fiecare Își lega Încălțările cu sfori dinainte pregătite, și le trecea pe umăr, ca pe desagi. Așa, da: arătai pornit la drum lung... Cum intram În Codru, Moș Iacob: - Ian te uită, băi’țălu moș’lui la-aista! I-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
lege, să le cumpere. În vreme ce Susan își căuta cheia de la ușă, una dintre sacoșe, care conținea aproximativ optsprezece litri de băuturi gazoase, s-a răsturnat, proiectând o sticlă de doi litri de Cola dietetică peste unul dintre picioarele încălțate în sandale ale femeii. — Doamne Dumnezeule, la dracu! Piciorul i-a țâșnit involuntar în sus, iar Susan a țopăit de mai multe ori pe loc, așteptând ca durerea să i se diminueze. Sunetul unui țâțâit din buze i-a distras atenția, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fustei, localizând cheia cea buclucașă. Apoi și-a târât sacoșele peste prag, după care le-a lăsat să se prăbușească pe podea, iar ea s-a așezat o clipă pe ultima treaptă a scărilor, ca să-și revină. Desfăcându-și baretele sandalelor, Susan a ridicat ochii și a surprins privirea lui Caitlin. Caitlin era acolo unde era întotdeauna, atârnată în mijlocul spațiului vast al peretelui din fața ușii de la intrare. Dacă nu te forțai dinadins să fixezi podeaua când intrai în casă, atunci era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
chinuită pe trotuar, înspre masa lor, poziționată în dreptul ferestrelor franțuzești deschise, ale cafenelei. Susan se deplasa lent, dar cu hotărâre, sprijinindu-se, cu mâna stângă, pe un baston. Piciorul stâng era încă în ghips. Piciorul drept era încălțat cu o sandală roz, în vreme ce stângul era învelit într-un soi de cizmuliță de casă, de un roșu întunecat. Îmi pare rău, draga mea, dar n-o să dai tonul modei cu chestia aia roșie, a rânjit Julia dând din cap înspre piciorul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
holbeze la imaginea unei femei îmbrăcate în ceea ce părea a fi un abajur cu franjuri întors cu susul în jos. Piciorușele viguroase i se ițeau din fund ca două trunchiuri de copac, iar labele erau îndesate într-o pereche de sandale ortopedice, cu talpă de plută, care arătau cu cel puțin un număr mai mici decât ar fi trebuit. Julia a studiat intrigată fotografia, ca să afle identitatea acelei nefericite care arăta de parcă s-ar fi tăvălit în lipici, după care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o mână înspre ușă. —Uite-o și pe Alison. —Uau, arăți splendid, a remarcat Fiona uitându-se la Alison din cap până-n picioare. Prietena lor era îmbrăcată într-un costum din bumbac crem, cu pantaloni, iar în picioare avea niște sandale aurii fără toc. Era și puțin bronzată, destul cât pistruii de pe nas să-i iasă în evidență. Iar părul îi strălucea. —Mulțumesc. Ăsta e unul din avantajele noului meu regim de viață sănătoasă... Ăla care-ar trebui să mă ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
bătrânii păstrau amintiri atât de plăcute și îndepărtate, și aceia erau anii amurgului rasei imohag, fiindcă unii dintre cei mai viteji războinici ai săi conduceau camioane pentru câte un patron „francez“, făceau parte din armata regulată sau vindeau pânzeturi și sandale turiștilor cu cămăși în culori țipătoare. în ziua când vărul lui, Suleiman, a părăsit deșertul ca să locuiască în oraș, hotărât să care cărămizi ceasuri în șir, plin de ciment și var, pentru bani, Gacel a înțeles că trebuia să fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pe Suilem. —îngroapă-l, îi ceru. Și pregătește-mi cămila. Pentru prima dată în viața lui, Suilem nu îndeplini porunca stăpânului său, și după un ceas intră în cortul acestuia și se aruncă la picioarele lui, încercând să-i sărute sandalele. — Nu face asta! îl imploră. N-o să obții nimic. Gacel își trase piciorul, nemulțumit. Crezi că trebuie să accept o asemenea jignire? întrebă cu voce răgușită. Crezi că aș putea trăi în pace cu mine însumi după ce-am îngăduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lui, enormi și nevinovați, îi oglindeau neliniștea când targuí-ul l-a apucat de coarne, i-a întors capul spre Mecca și i-a tăiat beregata cu o mișcare rapidă a pumnalului său încovoiat. Sângele țâșni în clocot, stropindu-l pe sandale și pe jaique, la poale, dar Gacel nu observă, satisfăcut că iscusința sa de vânător fusese, încă o dată, deosebită și că atinsese animalul în locul exact. Căderea nopții îl surprinse pe când mai mânca, și nu se iviseră încă primele stele când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nisipul, nici ca piatra, diferită de tot ceea ce pipăise până atunci, și s-a simțit tulburat, iar surpriza a fost atât de mare, încât i-a trebuit un timp ca să-și dea seama că îi înghețau picioarele, aproape goale în sandalele ușoare. Se întoarse foarte încet, gânditor, aproape îngrozit de descoperirea sa, cumpără de la o negustoreasă o pătură groasă, de la alta un blid de cușcuș cald și se întoarse la locul său, să mănânce în tăcere, privind noaptea ce cădea, peisajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
care vorbea atât de mult Suilem și pe care o pomeneau cu respect cei mai norocoși călători ce petrecuseră câte o noapte în jaima sa; și când un val lung, mai îndrăzneț, înaintă impetuos pe nisip gata să-i ude sandalele și să lingă poalele veștmântului, spaima ce puse stăpânire pe sufletul său fu atât de mare, că nu izbuti nici măcar să facă un pas înapoi și să o ia la fugă. Marea din care se născuseră cândva strămoșii săi, „garamanții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
am întrebat pe tata: „Cum a fost atunci când ai sosit tu în capitală?” „Când trenul a intrat în gara din București, la 1 septembrie 1952, totul mi s-a părut foarte mare. Uriaș. Eu abia îmi lăsasem acasă, în sat, sandalele cu tălpi de lemn lângă salteaua umplută cu paie, iar în jurul meu toată lumea avea în picioare pantofi de piele fină. Bărbații purtau pălării și costume, eu nu mă puteam compara cu ei, păream o rudă săracă. Femeile purtau pălării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
care se apropie de mine, iar inima mea îi iese în întâmpinare, nu este la fel de tânără ca majoritatea fetelor de la noi, mi se pare că ar avea cel puțin douăzeci și cinci de ani, frumos îmbrăcată, cu o rochie scurtă neagră și sandale cu toc asortate, părul îi este roșu, tăiat scurt, aproape ras, buzele ei cărnoase sunt acoperite de un ruj strălucitor, exact de culoarea părului, ce caută la noi, locul ei nu este aici, vine dintr-o altă lume, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sunt săptămâni întregi de când nu mai ieșise din casă, numai de nu s-ar răzgândi, numai de nu ar cădea, căci toată petrecerea noastră improvizată cu ocazia sărbătoririi însănătoșirii sale s-ar duce de râpă sub ochii noștri. Unde sunt sandalele mele, întreabă el, iar eu încep să le caut prin toată casa, de multă vreme nu mai fusese nevoie de ele, unde ar putea să fie, nici pe raftul din dulap, nici sub pat, caut cuprinsă de fervoare, ca și când întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spui nimic. Hainele ei zboară deodată, lăsând dulapul gol în urma lor, iar eu șoptesc, ai înnebunit de tot, de ce le-ai ascuns? Iar ea se plânge, am visat că ne părăsește în urmă cu câteva zile, așa că i-am luat sandalele, să nu poată pleca fără să îmi spună, dar nu îmi mai amintesc ce am făcut cu ele, era în toiul nopții, eram pe jumătate adormită, iar eu mă uitam neputincioasă la grămezile de haine, nu-i nimic de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nouă și uite cum se îndoaie, mă așez și încerc să o ridic, nu pot să cred, Noga, uite ce ai făcut, de sub saltea mă privesc două fâșii maro de talpă groasă, flexibilă, cum ai putut să dormi așa, pe sandalele lui, dar ea roșește și murmură în șoaptă, numai să nu îi spui nimic lui tati, nu uita, iar eu spun, nu-ți face griji, apoi flutur sandalele cu o fericire prefăcută. Le-am găsit, Udi, îl anunț eu, hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
maro de talpă groasă, flexibilă, cum ai putut să dormi așa, pe sandalele lui, dar ea roșește și murmură în șoaptă, numai să nu îi spui nimic lui tati, nu uita, iar eu spun, nu-ți face griji, apoi flutur sandalele cu o fericire prefăcută. Le-am găsit, Udi, îl anunț eu, hai să mergem, dar el îmi răspunde cu un sforăit aspru, suntem ca două ace micuțe care își cos unul altuia urechile, nu mă mai aude și nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
odată, îmi țin cu dificultate ochii deschiși, o caut orbește, Yael, sunt aici, șoptesc eu spre locul gol din jurul meu, nu îți fie teamă, te voi ajuta, dar abia în clipa în care mă apropii de el îl recunosc, după sandale, două fâșii maro, pe care nu mai devreme decât ieri le ridicasem în mâini ca pe un trofeu, și tricoul său, pe care de ani de zile îl rog să îl arunce și strig, Udi, ce faci aici, încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
burtă și spate, Udi, întoarce-te, șoptesc eu, Udi, întoarce-te. Dimineața ne împăcăm, intră încetișor în camera întunecată, mă trezește din somnul greu și aruncă peste mine o mulțime de daruri, îmi aduce pantofi, câte trei perechi identice de sandale, două perechi de papuci de casă, toate pentru el și nici una pentru mine, îl întreb, pentru ce ai nevoie de toate acestea, tocmai ți-am cumpărat sandale, iar el râde fericit, este atât de fericit, încât nu vreau să distrug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mine o mulțime de daruri, îmi aduce pantofi, câte trei perechi identice de sandale, două perechi de papuci de casă, toate pentru el și nici una pentru mine, îl întreb, pentru ce ai nevoie de toate acestea, tocmai ți-am cumpărat sandale, iar el râde fericit, este atât de fericit, încât nu vreau să distrug momentul, râd împreună cu el auzind gluma, cinci perechi de încălțări într-o singură noapte, ce recoltă frumoasă, iar dimineața mă trezesc inundată de o dezamăgire care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Osânda lui! Zveltuță, veselă, brunetă, rimelată, mignonă și apetisant de murdară. Murdară de sus și până la poale, murdară pe păr, pe rochița albastră cu buline galbene, terfelită de iarbă și de balegă proaspătă, murdară pe gambe și pe pulpe, cu sandalele dezlipite și înnoroiate (de unde, Dumnezeu, noroi, acuma, pe arșiță?) și cu cocoloașe mărunte de mizerie, din praf amestecat cu transpirație, etalate inocent și promiscuu între degetele de la picioare, ale căror unghii prelungi sunt date cu un lac ieftin, sidefiu. Adie
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ar fi umbrit, cu aureola ei, omăturile himalayene cele mai înalte și mai inaccesibile cu putință. La gât, acesta purta o amuletă ujdat, în mâna dreaptă, el ținea detașat o cheie de aur încrustată cu safire, iar în picioare încălțase sandale romane, de la asediul Massadei, ceea ce conferea întregii sale apariții, o notă pronunțat eclectică. Sunt Arhanghelul Uriel! vorbește Epifania, cu un glas mlădios, melodios și grav, de bariton, în momentul în care tăcerea prelungită căpăta accente vădit necuviincioase. Cunoașterea Divină! Bine
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]