1,540 matches
-
avut tot la Cernăuți un mic negoț comercial (sic!, n.a.)”. Aici, considerăm că suntem datori cu câteva comentarii în ceea ce privește sinceritatea petentului. Noi credem că a fost absolut IMPOSIBIL ca numitul Baar Meier Wolf să fi dat în viața lui vreo sapă prin păpușoii moșierului Constantinovici, deoarece NIMENI nu poate dovedi documentar că evreii ar fi nădușit din greu pe pământurile altora, sau chiar pe cel din jurul propriilor case! Mai degrabă și mult mai credibil ar fi să acceptăm ideea că Meier
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
noi nici nu aveam vacă! Tot acele bestii ne fixaseră cotă de lână, fără să avem oi! Nu le aveai? Trebuia să le cumperi și să le livrezi, altfel... Totul era socotit în așa fel, încât să te aducă la sapă de lemn, să nu-ți poți onora datoriile către stat și să fii acuzat de sabotaj, motiv pentru care mulți chiaburi (și nu numai) au făcut ani grei de pușcărie, sau chiar nu s au mai întors vreodată acasă! Din
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
să vă spun că într-o oră locașurile noastre erau săpate, amenajate cu ridicături de pământ în față, ca la manual. M. M.: Ei, lasă! S. B.: Da, rapid. Cu lopățica Lineman, pe care am pus-o în formă de sapă, că nu era înghețat pământul - ninsorile au venit după 22 decembrie. Ne-au băgat în locașurile de tragere, cu muniția pe care o aveam, și ni s-a spus să apărăm partea de lizieră. S-a creat un dispozitiv de
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
greutățile au continuat în asamblarea lor, în îmbinarea sunetelor în cuvinte. Pronunțarea cuvintelor a fost îngreunată de perseverarea unor sunete, parazite, adăugate în încercările de a pronunța noul sunet. Foarte frecvent apărea ca sunet însoțitor, sunetul c (scare=sare, scapă=sapă). S-a menținut mult timp o variabilitate a fonemelor în funcție de asamblul fonetic, o inegalitate a succesiunii sunetelor, numeroase asimilări și metateze, frecvente cuvinte neterminate. Exerciții: a) Joc didactic: „Spune la ce cuvânt prin înlocuire de sunete și silabe . co - pil
CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
cuvinte „Spune repede și corect?” 1. Pe cap un copac, pe copac un ac. 2. Căprarul crapă capra în patru. 3. Bucură-te cum s-a bucurat Bucura de bucuria lui Bucurel care a venit bucuros de la București. 4. Șapte sape late și alte șapte sape late să le car pe toate în spate. 5. Fata lui Fănel face fasole frecată. d) Jocul „Telefonul fără fir” - recunoașterea cuvintelor spuse în șoaptă. Sub aspect lexicografic a făcut progrese remarcabile, reușind pe parcursul anului
CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
accepte monstruozitatea sistemului comunist. Dintre acești mulți mă gândesc și la liderii politici care continuă să-l recupereze pe Ceaușescu și ideile comuniste. În fond acesta este pământul în care istoricii de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România sapă. Pământul memoriei. Uneori cu mari dificultăți. Amintirea e bocnă, pare înghețată, greu de străpuns. Alteori, amintirea este ca o pulbere sfărâmicioasă în care nu e simplu să filtrezi secvențele de aur, printre momentele de furie, neputință, printre contradicții și limite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Și unde v-a dus? În Delta Dunării, la muncă, în colonia Luciu Giurgeni... Acolo cum a fost, comparativ cu celelalte închisori? Acolo o fost foamete mare... Când i-am văzut cum se reped să mănânce mălaiul care era de sapă... Mâncau exact ca vitele... Doamne, Maica Domnului! Mi-am făcut cruce. Măi, da’ se poate un lucru ca ăsta!? Și cum o’ făcut desecările în Delta Dunării, o’ rămas rădăcinile de stuf uscate, cum le-o’ tot arat... Și era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
așa ne-a spus maistru’! Domne și mi-a dat vreo patru pumni de m-a amețit. Am văzut stele verzi... cum să spune în vorbă românească. Și i-am zis: De ce dai domne-n mine că... te tai cu sapa aicea și te îngrop în porumb! Atuncea a scos pistolu’ cu rachete și a tras cu racheta... Când se trăgea cu racheta eram obligați să ieșim la marginea punctului de lucru... Ne-am culcat pe burtă, a venit de la colonie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
brațul, duceai în capătul ăsta, duceai în capatul ăla... A fost un chin... Nu te lăsa chiar dacă ningea, chiar dacă era urât afară, că trebuia să-ți dea de muncă. Și canalele le curățai cu mâna că n-aveai hârleț sau sapă, și restul tot făceai cu mâna... smulgeai de-acolo ca să se facă canale, că dădea apă, irigații... A fost foarte greu... Și nu aveam pachet, țigară, pâine... nu aveam nimic, nimic, numa’ rația... și nici n-a știut nimenea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
unitate a Străjii Țării și la Școala Palatină, elevii continuând să facă parte și din organizația de cercetași. Marele Voievod Mihai va participa la diferite activități ale Străjii Țării. ,,A fost plugar harnic cu palmele bătătorite de coarnele plugului și sapă, a fost ucenic în fabrici, lucrător la diferite construcții, tăietor de lemne în pădure, plăsmuitor de glume la șezători, neobosit colindător al plaiurilor cu urme istorice și frumusețe fără seamăn, dar și ostaș vrednic care și-a început cariera de la
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
învățând carte alături de copiii noștri, mergând cu ei alături prin țară - pentru a-i cunoaște bogăția și istoria - și prin casele plugarilor noștri - pentru a le cunoaște sufletul și nevoile”. Autorul l-a văzut pe Mihai „ținând în mână o sapă și plantând un pom la Băneasa-Ilfov”, l-a văzut „ținând de coarnele plugului, arând, grăpând și semănând o zi întreagă, un pogon întreg”, l-a văzut vizitând fermele din jurul Bucureștiului, cunoscând viața țăranilor și înfrățindu-se cu brazda pământului românesc
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Străjeriei pe Mihai „dezbrăcându-l de toate podoabele regalității” și i-a cerut să respecte cerințele străjeriei: supunere, spirit de ordine, dorință de înfăptuire etc. Ca străjer, Mihai „a fost plugar harnic cu palmele bătătorite de coarnele plugului și la sapă: a fost ucenic al vieții industriale, lucrător la diferite construcții, tăietor de lemne în pădure, plăsmuitor de glume la șezători, neobosit colindător al plaiurilor cu urme istorice...”. El va fi în primele rânduri la manifestarea străjerească de la 8 iunie. Marți
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Întrece cu multă ușurință. Am trăit și am făcut practică agricolă În cooperativa comunei Gherengic (apoi Pecineaga), la 12 km de Mangalia. În toată comuna În 1915/16 nu era absolut nici o mașină. Se semăna cu mâna, se prășea cu sapa, se transporta și se treiera cu vitele. Primarul comunei Ion Gh. Motoc, primul țăran socialist pe care l-am cunoscut, bun prieten cu Dr. Racovski, care avea moșie În acea comună, poseda 100 ha, pe care le cultiva cu familia
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
lanului. Sârma e prevăzută cu un fel de nodulețe ce trec prin cutia de semințe, declașând la fiecare noduleț căderea boabelor. Fiind semănat la distanțe egale, porumbul e prășit longitudinal și transversal. N-am văzut un singur om prășind cu sapa, În afară de câțiva negri 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 64 În Missouri. Firul de sârmă care conduce prășitoarea se schimbă la capul lanului, la distanța stabilită Între rânduri. Un singur om, cel ce conduce caii face această
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
întors cu patru forme sau tipare de lemn, nu înainte de a semna într-un registru pe care ni l-a pus în față gestionarul. Dar ne lipsea ceva. Mircea și Lică s-au dus înapoi și au revenit cu două sape și două căldări de tablă. Vecinul nostru, domnul Muca, împreună cu familia sa, începuse deja să facă chirpici. Era un om deosebit de frumos și foarte cumsecade. A trecut "strada" la noi și i-a arătat lui Mircea cum e mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
arătat lui Mircea cum e mai bine să procedăm și să ne organizăm șantierul. Mai întâi am ales o suprafață de teren plană, ceva mai departe de locul unde era jalonată cu țăruși construcția viitoarei case, și am tăiat cu sapa o suprafață destul de mare de miriște, pe care am curățat-o frumos și am netezit-o ca-n palmă. Apoi am ales locul care urma să ne furnizeze materia primă pentru confecționarea chirpicilor: groapa. Un element deosebit de important în confecționarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și făcut. Apoi s-a trecut la o frățească diviziune a muncii. Mircea și Lică, după ce au delimitat suprafața "minei" de unde urma să excavăm pământul, au început să sape cu hârlețul primul rând, apoi bulgării mai mari erau fărâmițați cu sapele. Eu cu Sandu am fost repartizați la aprovizionarea cu apă. Căldările de tablă erau destul de grele și aveau o capacitate de 10 litri. La fântână, cu ajutorul unei funii legate de o căldare, aduceam la suprafață apa necesară. Dar funia se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
îngrozitor. Atunci lăsam căldările jos și ridicam brațele sus, spre cer, cu degetele palmelor desfăcute, pentru a se zvânta la soare. Ajunși pe "șantier", aruncam apa peste săpătura fărâmițată pe care Mircea și Lică o luau metodic la mărunțit cu sapele. După ce întreaga masă de pământ și apă devenea un fel de terci, treceam la următoarea fază a operațiunii: călcatul. Desculți, cu folmoștoacele de paie în mână, asemenea unor saltimbanci în fața totemurilor noi, cei patru frați, călcam sistematic și apăsat pământul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
casa, veți răci și veți muri. Noi vrem... însă, nu prea știm cum... Fiți pe pace, vă vom ajuta noi, vă promitem! Nu mai puteam călca pământul cu picioarele goale, nici vorbă. Eram nevoiți să-l tocăm mărunt, mărunt la sapă, apoi să-l întoarcem cu lopata. Însă trebuia făcut cocoloașe și introdus în forme doar cu mâinile. Și era frig, mâinile ni se învinețeau, iar degetele ne dureau îngrozitor și nu le mai puteam îndoi, nu mai ascultau de noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Victor Aciocîrlănoaiei un condei strălucit. Iată cum patru copii fac o casă în Bărăgan: "Mai întâi am ales o suprafață de teren plană, ceva mai departe de locul unde era jalonată cu țăruși construcția viitoarei case, și am tăiat cu sapa o suprafață destul de mare de miriște, pe care am curățat-o frumos și am netezit-o ca-n palmă. Apoi am ales locul care urma să ne furnizeze materia primă pentru confecționarea chirpicilor: groapa. Un element deosebit de important în confecționarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și făcut. Apoi s-a trecut la o frățească diviziune a muncii. Mircea și Lică, după ce au delimitat suprafața "minei" de unde urma să excavăm pământul, au început să sape cu hârlețul primul rând, apoi bulgării mai mari erau fărâmițați cu sapele. Eu cu Sandu am fost repartizați la aprovizionarea cu apă. Căldările de tablă erau destul de grele și aveau o capacitate de 10 litri. La fântână, cu ajutorul unei funii legate de o căldare, aduceam la suprafață apa necesară. Dar funia se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Cu ceafa sprijinită de vitrină și cu urechea lipită de perete, ascultând parcă ceva dinlăuntrul său, Ion încerca să găsească un răspuns. Tot căutând un înțeles, adormi (în somnul lui se făcea că urca Dealul Mare din preajma satului lor cu sapa în spinare, dar nu reușea să ajungă pe culme, acolo unde se înălța un stejar uriaș cu rădăcinile groase înfipte adânc în pământ). Ce faci, Ioane? auzi prin vis, apoi simți o zguduitură în umărul drept. Deschise ochii, ridică capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
să vă spun că într-o oră locașurile noastre erau săpate, amenajate cu ridicături de pământ în față, ca la manual. M. M.: Ei, lasă! S. B.: Da, rapid. Cu lopățica Lineman, pe care am pus-o în formă de sapă, că nu era înghețat pământul ninsorile au venit după 22 decembrie. Ne-au băgat în locașurile de tragere, cu muniția pe care o aveam, și ni s-a spus să apărăm partea de lizieră. S-a creat un dispozitiv de
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
în martie 1941: "Nici dracu' nu-i poate împăca pe toți, darămite eu..." * "P e vremea când tăiam butuci / Să ne-ncălzim, să facem cina / Și căram apă cu găleata / Nu cumpăram nimic de-a gata / Știam să mânuiesc și sapa / Și-l citeam și pe Shakespeare / Cum de-aveam timp? Acum mă mir. / Pe vremea când umblam pe jos / Totul mi se părea frumos / Și n-aveam timp de tânguit..." ș.a.m.d. E-un text polemico-nostalgic care circulă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
scârnav obicei” al ospitalității românești a prins contur ideologic În epoca interbelică. „S-a zis că neamul nostru e tolerant și ospitalier față de străini”, scria Nichifor Crainic În 1934. „Este el atât de Înfloritor Încât simte nevoia ospitalității ? Adus În sapă de lemn de către străinul cotro- pitor, acest popor nu poate fi tolerant și nu poate fi ospitalier. Toleranța presupune putere care Îngăduie, iar nu slăbiciune care zace Înfrântă. Ospitalitatea presupune bunăstare care se dăruiește, iar nu mizerie jefuită hoțește” <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]