1,391 matches
-
cu furia răzbunătoare a Ancăi și sarcasmul final al Efimiței, bașca Mânjoloaia și toate Tarsițele, Procopoaiele, Piscu peștile, posesoarele de Bubico și Goe, moașele regurgitant-flatulente, săltărețele adulterine aducătoare de „mici economii“, zalele cu deochi din lanțurile slăbiciunilor etc. - tot atâtea sarcasme drăcești ale unei misoginii de cinism carnavalesc. Ei bine, ce credeți? Tot numărând și croind statistici, am ajuns la concluzia că angelicul (mai ales dimensiunea marianică) domină copios demonicul în literele noastre. Cuminte, pudic, pufos-filial, scriitorul român trage amarnic la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nitas cu același Marcel Iureș: Sub pecetea tainei și Remember. Sunau, cu un cuvânt la modă, demențial. Vocea lui Iureș se plia perfect pe volutele aluzive, parșive, carnale ori serafice, pe catifelele grele, cearcănele filigra nate, bijuterile, bubele, fantasmele și sarcasmele juniorului caragialian. Tot pe atunci, Iureș făcea o creație amețitoare - pentru mine egală performanței din Richard III-ul regizat de Mihai Măniu țiu la Odeon acum aproape douăzeci de ani - într-un Cațavencu închipuit de Alexandru Da bija în cheia
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Apolo. Legenda pretinde, însă, că Zeus însuși ar fi dat drumul la doi porumbei să zboare, unul de la apus, altul de la răsărit, pentru ca în punctul de întîlnire să fie întemeiat Delfi. Sau ce e real în povestea că, jigniți de sarcasmul lui Esop, preoții lui Apolo i-au strecurat în traistă odoare sacre pentru ca, apoi, să-l acuze de ultragiu și să-l arunce de pe stânca de deasupra izvorului Castalia? Poate că nu există un mijloc mai bun pentru a ascunde
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
tăria de a năzui să împodobim lumea cu zori de zi și cu dimineață nesfârșită... Corabia nebună se duce purtată de valuri și marea va s-o poarte ca pe o mărturie a unui lung ev de beznă fumegândă”. Cât sarcasm manifestă autorul împotriva cârmaciului ce se pretinde genial în ,,Nevoia de Agora”, când înțelepții și cărturarii sunt puși în lanțuri și uciși, iar poporul este înfometat. Lingușitori și lichele salută ambițiile paiaței, dar nevoia de Agora scoate mulțimea pe străzi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și mai de temut - trăsăturile fizice și de caracter ale unor personalități publice responsabile de administrarea proastă a vieții economice și sociale. Toate aceste ținte din „poligonul” în care își exersează verva imbatabilă, el le înveșmântează cu substanțiale doze de sarcasm, ironie, umor, condimente stilistice ce stârnesc adesea, dacă nu întristare, atunci zâmbete și hohote de râs. Arsenalul subiectelor prin care se „intoxică” textul dedicat preopinenților este vast: Zicala populară, aluzia la lucrări și autori celebri, recte Caragiale, patimi omenești, vicii
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
-i dea altele. Tot două și, bineînțeles, tot despre mări și oracole. Fără să se uite, măcar, la ele, murmură un "mulțumesc" slab și se prelinge pe ușă. 19. "Cărțile despre oracole" mi-au adus aminte de Fontenelle și de sarcasmul subțire cu care își bătea joc de preoții lui Apolo. Pe unde voi fi pus, oare, cartea? Presupun că se află undeva în bibliotecă, dar n-am răbdare s-o caut. M-a entuziasmat, inițial, ironia cu care Fontenelle îi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
trăi nou și diferit, care se deosebea de al nostru doar prin grad. —O persoană care are amnezie sau halucinează nu suferă? întrebă bărbatul pe un ton jurnalistic, dispus să se instruiască. Și totuși tonul lui conținea un mugure de sarcasm, gata să înflorească. — Păi, să luăm, de pildă, halucinațiile, spuse Weber. „Să luăm“ sună mai degrabă ca „salam“. Descrise sindromul Charles Bonnet - pacienți cu leziuni pe calea vizuală în urma cărora orbesc cel puțin parțial. Pacienții cu Bonnet aveau deseori halucinații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ei supradoză. Aproape că-i răspunde. Pe mine nu mă costă nimic. Câțiva kilometri din bonusul pentru clienții fideli ai liniei aeriene, vreo două zile și câteva sute din fondul pentru cercetare. Ea clatină din cap către el, maximum de sarcasm pe care-l poate atinge. — Îmi pare rău, spune el. Trebuie să fac asta. Nu sunt un exploatator. Nu sunt un oportunist. În ultimele câteva luni, ea îi rămăsese alături, înțelegătoare, luptase mult ca să-și mențină calmul în timpul descompunerii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
el confidențial. În timpul acestui schimb de opinii, deși fusese scurt, femeia trebuie că avusese timp să-și formuleze și ea propriile opinii și gânduri, pentru că, brusc zâmbi: - Dragă prietene, spuse ea cu o voce încărcată cu o dulceață exagerată de sarcasm, odată și odată va trebui să-mi explici ce e Semantica asta Generală și să-mi spui totul despre Dumnezeul ei; cum a reușit el să înfrâneze pasiunile celor mai dornice și categorice, din punct de vedere sexual, creaturi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
înțelegător. - Bună treabă, ai? zise. Așa că voi primi chemarea Templului și voi deveni un inițiat. Faptul că dumneata îmi vei transmite aceste chemări, are vreo semnificație? Preotul spuse liniștit: - Atunci când Zeul Adormit va dezaproba ceea ce zic și fac, voi ști. Sarcasmul îi contractă din nou fața lui Enro. - Măi, măi! te înștiințează, presupun, și după aia ne spui și nouă? Secoh spuse simplu: - Insinuările Voastre nu mă ating, Excelență. Dacă aș face caz de poziția mea pentru a-mi atinge niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
mîinile în buzunare, încălzindu-și spatele la un radiator electric. Ritchie-Smollet i se adresă cu mai puțin entuziasm decît de obicei. — A, Grant. Dînsul e Lanark, care ne-a adus vești. — Vești de la consiliu, fără îndoială, zise Grant cu un sarcasm emfatic. — Aștept de mai bine de o oră. — Nu uita că noi, ceilalți, nu avem priceperea ta de a măsura timpul. Poate că primarul e în criptă, o să mă duc să văd. Ritchie-Smollet plecă printr-o ușă din colț. Grant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
închise. Se scurseră cinci sau zece minute. În sfîrșit, un bărbat cu un nas coroiat ca un cioc de vultur apăru pe o altă ușă și-l cântări din ochi pe Gosseyn. Tonul cu care i se adresă mustea de sarcasm: ― Aha, iată-l pe individul periculos. Insultă fără importanță. Gosseyn trecu în revistă caracteristicile fizice ale necunoscutului, și sensul cuvintelor acestuia i se desluși. El se așteptase să i se ceară să coboare din mașină. Se trase înapoi. Ideea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pe tatăl ei, căutându-i parcă sprijinul. Marele bărbat îi evită privirea, foindu-se jenat în fotoliul său. Fata se ridică, o cută disprețuitoare afectându-i armonia buzelor. ― Deci te are și pe tine la mână ― zise ea plină de sarcasm. Ei bine, să nu-ți închipui că mă sperie și pe mine. Într-o bună zi am să-i plasez un plumb acolo unde trebuie, astfel încât nici un chirurg să nu-i mai poată cârpi gaura cu plastic. Ieși trântind ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
înțelegător. - Bună treabă, ai? zise. Așa că voi primi chemarea Templului și voi deveni un inițiat. Faptul că dumneata îmi vei transmite aceste chemări, are vreo semnificație? Preotul spuse liniștit: - Atunci când Zeul Adormit va dezaproba ceea ce zic și fac, voi ști. Sarcasmul îi contractă din nou fața lui Enro. - Măi, măi! te înștiințează, presupun, și după aia ne spui și nouă? Secoh spuse simplu: - Insinuările Voastre nu mă ating, Excelență. Dacă aș face caz de poziția mea pentru a-mi atinge niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
închise. Se scurseră cinci sau zece minute. În sfîrșit, un bărbat cu un nas coroiat ca un cioc de vultur apăru pe o altă ușă și-l cântări din ochi pe Gosseyn. Tonul cu care i se adresă mustea de sarcasm: ― Aha, iată-l pe individul periculos. Insultă fără importanță. Gosseyn trecu în revistă caracteristicile fizice ale necunoscutului, și sensul cuvintelor acestuia i se desluși. El se așteptase să i se ceară să coboare din mașină. Se trase înapoi. Ideea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pe tatăl ei, căutându-i parcă sprijinul. Marele bărbat îi evită privirea, foindu-se jenat în fotoliul său. Fata se ridică, o cută disprețuitoare afectându-i armonia buzelor. ― Deci te are și pe tine la mână ― zise ea plină de sarcasm. Ei bine, să nu-ți închipui că mă sperie și pe mine. Într-o bună zi am să-i plasez un plumb acolo unde trebuie, astfel încât nici un chirurg să nu-i mai poată cârpi gaura cu plastic. Ieși trântind ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
e fragmentar și mereu reluat de la capăt, dar la concertul propriu-zis melodia se va lega fără cusur și aplauzele Europei... — Și când o să fie concertul ăsta, domnule Procopiu? întrerupse Pavel cu glasul lui șoptit încărcat de data asta de un sarcasm nelalocul lui, dat fiind că el era cel mai tânăr. — Înainte să te însori dumneata, replică ușor iritat Procopiu și, pe replica lui, intră Peppin, fără să mai bată. — Cine, Păvălucă al meu? Te-nsori, băiete? spuse cu o voce
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de deosebită față de cum se așteptase el să fie. Îl uimea faptul că Innelda reușise să se stăpânească pentru a nu-l pune în încurcătură pe unul dintre ofițerii ei, prins pe picior greșit. Totuși, stăpânirea de sine nu diminuă sarcasmul din vocea ei atunci când spuse: - Cunosc eu prea bine palavrele astea, colonele. Patima înlocui sarcasmul. - Într-un fel sau altul, nu știu cum se face, dar tinerii care în mod normal își cumpără un grad în armată au auzit că ceva nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
să se stăpânească pentru a nu-l pune în încurcătură pe unul dintre ofițerii ei, prins pe picior greșit. Totuși, stăpânirea de sine nu diminuă sarcasmul din vocea ei atunci când spuse: - Cunosc eu prea bine palavrele astea, colonele. Patima înlocui sarcasmul. - Într-un fel sau altul, nu știu cum se face, dar tinerii care în mod normal își cumpără un grad în armată au auzit că ceva nu e în regulă și foarte mulți rămân deoparte. Încep să cred că există o conspirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
recapitulă un gând mai vechi, apetituri și grații de fetiță altoite pe o minte de gangster." ― Îi așteptați și pe soții Miga? ― Nu. Ei înțeleg cel mai puțin prietenia mea cu Mirciulică și n-aș fi avut curajul să înfrunt sarcasmele lui Florence. Mi-ar fi stricat toată ziua. " Îți dă târcoale, draga mea, nu știe cum să înceapă. Și nu înțeleg de ce-și pipăie mereu buzunarul. Parcă se asigură că ceva mai e acolo..." ― Dacă vreți, puteți să aprindeți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
impresia că știu! interveni zglobie Melania Lupu. La un moment dat, domnul Popa i-a îngăduit să-și aleagă niște cărți din camera dumnealui. ― Ați omis însă altceva. Grigore Popa, meticulos, avea două agende. Cea care stârnea cele mai suculente sarcasme din partea vecinilor, un fel de jurnal, condică de sugestii, dare de seamă despre colocatari, catalog de vendete etc, și a doua, un fel de orar unde își programa ce are de făcut. De pildă 11 -plată chirie, 16 ― consult policlinică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sânul țării, căpușe hămesite, mereu flămânde și agresive, fără obraz și fără principii morale... Prinși nu pot suporta pușcăria... Dacă altădată pădurile erau ticsite de hoți și tâlhari, aceștia stau acum în orașe și operează la umbra legilor”. Cu cât sarcasm îi stigmatizează pe acești monștri nesătui de averi, de îmbogățire peste noapte - în disprețul maselor pe care știu să le manipuleze, să le dezinformeze. În „Pribegii” arată că „Domnii și boierii noștri le-au dat loc de casă și de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cum de ați rezistat, cum de vă mai țineți?... și răspunde: Așa a voit Dumnezeu ca să mai ajungă cineva din noi să povestească despre acel calvar, ca să știe și tânăra generație adevărul amar al neamului nostru nedreptățit (pag. 303). Cu sarcasm afirmă: „Eliberatorilor” li se dau toate onorurile, compensații, alocații mari, apartamente gratuite, iar pe represați i-au lipsit de cele mai mici compensații... Suntem discriminați la noi acasă. Nu da, Doamne, nimănui soarta deportatului (pag. 308). Conducerea comunistă a Moldovei
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cu diferite tipuri de personalități fizice și virtuale sunt personalizați pentru utilizarea industrială, comercială și personală. Puteți să vă alegeți corpul, fizionomia, aptitudinile și personalitatea acelui DEP care vă convine. Sunteți interesat într-un nivel mai ridicat de compasiune sau sarcasm? Preocupat sau distant? La alegerea dumneavoastră. Majoritatea ființelor umane preferă acei DEP în locul oamenilor pentru a conduce anumite tranzacții în afaceri, în ceea ce privește îngrijirea sănătății și chiar pentru companie. Acești DEP ajung să vă înțeleagă și să știe ce vă doriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
fată bătrână excentrică sau un cuc cu normă Întreagă, cum ar spune Asya. Cine e Asya? a tastat imediat Doamna Peacock/Siramark. E fiica Întregii familii. O tânără cu patru mame și nici un tată. Un personaj remarcabil - plină de mânie, sarcasm și spirit. Ar fi un bun personaj dostoievschian. Armanoush se Întreba unde Dumnezeu era Baron Baghdassarian. Domană Sufletul-Meu-Surghiunit, ai vorbit cu cineva despre genocid? s-a interesat Coexistență-Nefericită. Da, de vreo câteva ori, Însă e atât de dificil. Femeile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]