130,724 matches
-
mirositoare,/ Aburul lor pătrunde în lucruri/ Până departe./ Cei care vin în trecere pe la noi/ Cu ceasurile îngropate în mâna stângă/ Și umerii plini de bătrânețe/ Se minunează ca în paradis.” În Ca în paradis, Ioan Alexandru prezintă cimitirul din satul natal în trei grupe de versuri: întâia privește peisajul de la o modestă înălțime, apropiindu-ni-l grabnic; am lăsat de-o parte mențiunea unor hoți de cruci, pe care autorul îi învăluie într-un romantism nemeritat: ,,și vin niște bărbați
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
mult să nu izbucnim în rîs. Cel mai slab de înger plesnea, în sfîrșit, într-un hohot gîlgîitor! Toți (acum era voie!) rîdeam fiindcă el, cedînd primul, mîncase virtual mîță moartă! Strașnic joc! Aveam 6-7 ani, stam la Belcești, un sat pe linia Podu Ilioaie-Hîrlău. Taică-meu era șef de gară! Avea uniformă, chipiu și paletă! Tot din acea perioadă îmi aduc aminte următorul dialog versificat ce circula printre țărăneii cu care mă jucam: „- Ce faci moșule-n pîrău?”/ „- Trag femeia
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]
-
zbughea la gară, fugea cât îl țineau picioarele de teamă să nu piardă cursa de Târgoviște. Directorul, nervos, schimba cu mine câteva cuvinte ireverențioase referitoare la bovine, rasă a activiștilor de meserie, dădea instrucțiuni portarului de noapte și pleca în sat unde dormea de obicei la o vădană cu care își amăgea singurătățile iar eu mă întindeam pe patul meu sărac, beam un pahar de lapte proaspăt, stingeam lumina - în curte se auzeau hămăituri de câine - și mă gândeam patetic că
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
două ori pe an avea asupra mea efectul unei partide de odihnă la Honolulu sau Miami. Mă văd și astăzi urcând în gaz-ul școlii - o șandrama rămasă din timpul colectivizării - și aventurându-mă prin labirintul de șosele prăfuite, prin sate de câmpie cu case prăpădite și biserici albe și ogrăzi sărace, pustiite de secetă sau ploi insațiabile, intrând apoi în peisaj de dealuri acoperite cu culturi de viță și ajungând în fine la locul (Răzvad, sau Ceptura sau alte localități
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
de aur, (în care își pusese mari speranțe), aluzii la burlăcia lui târzie, la avantajele invederate ale conviețuirii în doi, se îngrijora de faptul că slăbise, că nu mânca suficient (luam masa împreună la cantină), că-și pierde vremea în sat după muieri de speță joasă și multe altele, „ce naiba fac cu nebunatica?” mi se plângea Tinel în desele plimbări de seară prin crângul din spatele atelierului de lăcătușerie, „în cazul că dacă greșesc cu ea e în stare să mă dea
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
se oferă un contract ferm, negociat, și nici un salariu pe măsura muncii, decât după câteva luni. Indiferent de calitatea muncii lui, la sfârșitul perioadei se trezește dat afară, sub un motiv sau altul. Ei, și? S-a mâniat Neagu pe sat/ și trei zile n-a mâncat". Numai că, între timp, se deapănă nu numai lunile, ci și anii, și iată, " Nu mai e găina care făcea ouăle mari". Toate aceste relații să zicem, economice, formează, în timp, deprinderi. Modifică psihologii
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
petrece cu un personaj al lui Preda, este vorba, desigur, de Ștefan al lui Parizianu. Ștefan devine ziarist, un cuceritor al orașului, de pe o zi pe alta, după ce doar cu numai câteva zile în urmă umbla fără rost pe ulițele satului său. Un tinerel, despre care nimeni nu putea să spună dacă este prost sau deștept, este descoperit ca valoare de un patron din lumea presei Asemenea răsturnări de situați, asemenea întorsături spectaculoase care amintesc cumva de cazul tezei la matematică
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
ce ț se prezintă, îndrăznesc totuși a-ț arăta cu degetul cazul de revoltătoare mizerie a acestui băiat care are pretenția de a nu muri de foame. Îl cunosc de la apariția "Albatrosului", când ne-a trimis câteva schițe din viața satului, gen Ion Ionescu ( mai puțin ostentația), viguroase și realiste, semnate Marin Preda. Apoi a tot venit pe la mine, mi-a povestit necazurile, i-am mai dat câte un sfat... Acum e în plină iarnă fără palton, fără ghete, într-o
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
am dus la el și când ne-a văzut că ne oprim lângă el ne-a întrebat că de unde suntem «Din dracu» i-a răspuns Matei, dar până la urmă și-a revenit și ne-a recunoscut; l-am trimis spre sat, fiindcă el rătăcise drumul, nu mai știa încotro s-o ia". Parc-ar fi rezumatul unei povești de tipul celor din „Întâlnirea din Pământuri" Starea de buimăceală, percepția adormită a lumii sunt de regăsit și la penultimul fiu al lui
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
însemnată a scrisului său, care devine o descoperire și o explicație continuă a lumii. Ce se întâmplă în povestirile din volumul „Întâlnirea din Pământuri"? Un țăran se revoltă împotriva tuturor pe aria de treierat grâul, pentru că i se pare că satul complotează în spatele și împotriva lui; într-un tânăr se naște o stare de agresivitate pentru că, dimineața pe câmp fiind, i se întâmplă lucruri pe care nu le înțelege, iar atunci când apare o ființă omenească, un moșneag, totul devine mai straniu
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
Ceea ce dă întâmplărilor prospețime este aceea că ele iau prin surprindere un narator inocent. Tânărul rătăcit în ceață pe câmp întâlnește un bătrân care poate fi un duh precum cel din basmele auzite seara; duhul vorbește ca un țăran din satul său: amestecul de real și fantastic îl derutează pe flăcău, iar naratorul înțelege și participă la starea lui de năuceală. Flăcăii care violează fata aceea pe câmp n-au sentimentul vinovăției; planul violului se întocmește fără cuvinte în timp ce ei își
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
care se întemeiază lumea veche, a cărei dispariție definitivă proiectul constituțional de la 1952 o consfințește, dincolo de orice ambiguitate. Iluziile timpului sunt raportate la claritatea crezului comunist. Modernizării deceptive îi corespunde un tipar educațional care profită "copiilor chiaburilor și funcționarilor de la sate", singurii care au acces la școlile superioare. Critica junimistă este recontextualizată partinic și anatomia României vechiului regim ca o țară devorată de racila "birocratismului" este un topos cât se poate de des întâlnit în intervențiile epocii. Educația burgheză proiectează o
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
vechiului regim ca o țară devorată de racila "birocratismului" este un topos cât se poate de des întâlnit în intervențiile epocii. Educația burgheză proiectează o lecție a inutilității cunoașterii: multiplicarea postulanților plasează asupra statului o imensă presiune fiscală, în vreme ce fiii satelor sunt menținuți de conspirația "clubiștilor" și de rotativa guvernamentală în întunericul ignoranței. României mari, clasicul îi dedică o inscripție pe piatra tombală, rezumând o privire din care nostalgia a fost definitiv evacuată: "Lung răstimp de nedreptate organizată și dezvoltare strâmbă
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
în cel mai înalt grad. Maestrul își probează, pentru a câta oară?, capacitatea de a incorpora în discursul său mitologemele democrat-populare. Uciderea în efigie este corolarul exterminării. Fizice. Detașarea ironică cu care este descrisă truda donchișotescă a "fostului învățător de sat, personagiul ridicol din guvernarea Maniu", se traduce într-un pasaj antologabil în orice florilegiu al abjecției intelectuale autohtone. În acest punct, clasicul se intersectează cu tânărul corifeu al noii literaturi, Petru Dumitriu, cel din "Drum fără pulbere". Mandarinatul cedează unui
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
pentru ridicarea culturală a poporului, două milioane de neștiutori de carte trecuseră la știința de carte și se îndrumau, în mare parte, către învățământul special, spre a răspunde nevoilor ce se creaseră în toate sectoarele de activitate ale țării înnoite."9 Satul sadovenian, ca și cel al lui Cezar Petrescu, din "Vino și vezi", are aparența unui construct de sinteză în care butaforia se aglomerează, sufocând peisajul și fragilizând arhitectura comunității tradiționale. Agitația dă dimensiunea acestui efort de naștere al umanității rurale
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
amploarea ofensivei iluministe purtate de partid. "Superstițiile se sting, îndărătnicia veche cedează." Destinul individual al deportării/ detenției este identificabil, arheologic, printre rânduri. În elogiul clasicului se întrevede viitoarea energie a noii revoluții agrare și ridicarea blocurilor de locuințe, pe ruinele satelor sistematizate, după un plan rațional, imaginat de urmașii țăranilor înșiși. Coborârea scriitorului în lume se petrece în acest spațiu decorat sărbătoresc. Scenariul de viitor de la 1945 a căpătat substanța cotidianului și fericirea sovietică, invidiată cândva, este acum accesibilă tuturor. "Lumina
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
imaginat de urmașii țăranilor înșiși. Coborârea scriitorului în lume se petrece în acest spațiu decorat sărbătoresc. Scenariul de viitor de la 1945 a căpătat substanța cotidianului și fericirea sovietică, invidiată cândva, este acum accesibilă tuturor. "Lumina duhului, lumina reînnnoirii străbate în satele țării." Cronicarul "vechimii" cântă prezentul încărcat de promisiuni constituționale. Călătoria prin țară a vânătorului împătimit se transformă în ocazia unei revelații. Sătenii obidiți de altădată sunt motivați acum de setea învățăturii. Pedagogia partinică pare să dea rezultate și notațiile scriitorului
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
gării într-un (incredibil!) dulap. Preotul Cîrneală, mare jucător de poker, scurs cu religiozitate de bani de profesorii mai tineri, mai rezistenți la băutură (în urma unui accident de mașină s-a ales cu un diabet!). Soția superbă a croitorului din sat, umblînd c-o vacă la fel de frumoasă în așa fel încît, în memorie, le văd mereu, înjugate la aceeași dorință! Pușcașu, o fată grasă, isterică, făcea false crize de epilepsie în gară și, cînd o aduceau la spital, mă înjura cu
Undeva unde sînt motani, și dovleci, și fluturi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14006_a_15331]
-
spui, cînd o să aibă p... mea dinți!" (am chemat-o în birou, eram doar "directorul" spitalului, și i-am cerut să nu mai aud asemenea chestii din gura ei; ea a izbucnit în rîs!); 7) proaspătul doctor Balahur, dintr-un sat vecin, care a fugit pe geam din dispensar, cu bisturiul în mînă, într-o "salvare", ca să nu fie bătut de soțul unei lehuze; 8) Florin Mugur, da, Florin Mugur care, acolo, în Dolhasca, devenise un "personaj" important, central, de referință
Ce coșmar delicios, ce lume nouă și bulbucată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14035_a_15360]
-
epocii moderne, urmată de intervalul despre care vorbeam, cel cuprins în carte sub numele de contemporaneitate. Două scurte capitole prezintă la început date despre primele urme de locuire de pe teritoriul de astăzi al Bucureștiului, coborînd pînă în neolitic, și despre satele Bucureștiului, încercînd o posibilă localizare a satului lui Bucur - cel care avea să dea numele orașului - în zona în care s-a ridicat mai apoi Curtea-Veche. Un index de nume, locuri publice, de străzi și toponime completează lucrarea. Sînt în
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14030_a_15355]
-
vorbeam, cel cuprins în carte sub numele de contemporaneitate. Două scurte capitole prezintă la început date despre primele urme de locuire de pe teritoriul de astăzi al Bucureștiului, coborînd pînă în neolitic, și despre satele Bucureștiului, încercînd o posibilă localizare a satului lui Bucur - cel care avea să dea numele orașului - în zona în care s-a ridicat mai apoi Curtea-Veche. Un index de nume, locuri publice, de străzi și toponime completează lucrarea. Sînt în total peste cinci sute de pagini, volumul
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14030_a_15355]
-
este că l-a ajutat și pe un rapsod popular al acesteia, despre care profesoara basarabeană îi scrisese că e sărac. L-a îndemnat pe preotul Dimitrie Balaur să scrie, pentru Șezătoarea, unde a și apărut, o prezentare etnografică a satului său, Rezeni-Lăpușna. Omul era un erudit, avea o memorie de invidiat și cunoștințe vaste în literatură, etnografie, antroponimie, geografie, istorie, mentalități. D. I. Suchianu a putut constata cu surprindere că G. T. Kirileanu știa tot despre legislația veche românească. Mihai Băcescu
Jurnalul unui generos by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13956_a_15281]
-
dar și literatura și arta sovietică, "experiența iugoslavă" ori atitudinea democrațiilor occidentale. Tot publicistic, dar acum conformîndu-se exigențelor rubricii faptului divers, se relatează în Les Mailles du filet despre întîmplări legate de trecerea ilegală a frontierei, de propaganda comunistă la sate, de răscoale țărănești ori de un accident feroviar. Paleta e completată de numeroase anecdote avîndu-i ca eroi pe potentații zilei - Petru Groza, Gh. Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu etc. - ori pe unii dintre noii pontifi ai literelor și
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
pentru o conștiință nepervertită, țărănească, neaoșă, primitivă, rudimentară, mistică și haioasă. Sorin Stoica îl iubește pe Pațanghel al lui Preda. Și totuși, țăranii descriși de el fac mișto de tradiție , se înnebunesc după Muicăl Jackson, fac un fotbal pe maidanul satului, mândrele nasc la doișpe-treișpe ani, și scuipă semințe, în fine tot kitschul aferent agriculturii socialiste și postrevoluționare. Concluzia teoretică: desigur aici cuvântul patrie trebuie pronunțat cumva ironic, în răspăr cu discursul oficial. Poate fi înlocuit printr-un aproximativ acasă. Dar
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
pentru că narativitatea e o problemă care ține de spațiu. De modul în care se leagă obiectele în spațiu. Există diferențe în modul în care se leagă obiectele în spațiu. Există diferențe în modul în care acest lucru se întâmplă la sat sau la oraș. Sau chiar în orașe diferite. Sunt alte conexiuni. Alte relații pe care discursul trebuie să le exprime zilnic (...) schimbăm tehnicile narative în funcție de pământul pe care călcăm." Privită prin lentila unei astfel de critifiction cu morgă și răspăr
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]