2,312 matches
-
a cosmopolitismului lingvistic și a ambițiilor de schimbare a stării sociale, pe care le observa la burghezia în formare. Se pare că M. a scris sau a adaptat și alte piese, jucate de trupele Tardini-Vlădicescu, Luchian, Lupescu. Câteva poezii patriotice, satire și fabule, compuse cu destulă ușurință și pricepere de versificator, a publicat în „Steaua Dunării”, „Curierul”, „Bârladul” și în gazetele redactate de el: „Opiniunea”, „Curierul de Dorohoi”, „Cucoșul în pragul ușii”. SCRIERI: Fata cojocariului, Iași, 1851. Repere bibliografice: [Dimitrie Scarlat
MICLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288106_a_289435]
-
Fântâna Blanduziei a lui Alecsandri, opera în cauză fiind o „cristalizare” sufletească în jurul unei axe stabile; pe axa unui pesimism fundamental „se grupează întreaga poezie a lui Eminescu, considerată sub toate aspectele ei, în poezia de dragoste sau filosofică, în satire ca și în poeziile inspirate de natură [...]. Îndărătul operei lui Macedonski nu găsim o unitate fecundă, un sentiment generator sau numai un simplu focar radiator: poezia lui nu e cristalizată și organică, ci o simți mobilă și inconsistentă.” Totuși, căutând
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
București, 1943. Traduceri: James Caterly [George B. Știrbei], Românii, București, 1910; Homer, Batracomiomahia, în Critice, I, București, 1909, Odiseia, București, 1935; Tacit, Analele, I-II, București, 1916, Pagini asupra epocii lui Tiberiu, Arad, 1927; Horațiu, Odele și epodele, București, 1923, Satire și scrisori, București, 1923; Cicero, Catilinarele, I-IV, București, 1935; Vergiliu, Eneida, București, 1933; versiune nouă, București, 1938. Repere bibliografice: Trivale, Cronici, 112-114, 191-198, 438-439, 444-449; Aderca, Contribuții, I, 100-110, 255-257, 530-531, 544-548, II, 16-21, 58-61, 104-107, 371-372, 434-438, 442-447
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
și D. Bolintineanu, dar și Hugo, Musset, Byron) și de căderile frecvente în prozaism, discursivitate grandilocventă și anecdotic, începuturile poeziei macedonskiene prefigurează viitoarele-i teme și atitudini lirice. Cu tot sentimentalismul ei, poezia socială, de un patetic suflu umanitar-romantic, și satira, încă stângace, cu accente rechizitoriale uneori, alteori deformant-caricaturale, anunță marile înverșunări antiburgheze caracteristice Nopților. Tonalitatea lamentoului romantic (însușită prin conformarea la moda poetică a vremii) nu convine eului liric macedonskian, energic, incandescent atât în desfășurarea viziunilor ideale, cât și în
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
partea în versuri cântată de regulă de Filosofie, are menirea de a confirma, prin intermediul poeziei, rezultatele la care ajunsese discuția desfășurată anterior. Folosirea prozimetrului era veche în literatura romană, de obicei, însă nu era utilizat în opere filosofice (apărea în Satirele Menippee ale lui Varro și în Satyriconul lui Petroniu); totuși, în vremuri mai apropiate, îl folosise Marțian Capella pentru a da formă literară propriei filosofii, expuse în opera intitulată Nupțiile Filologiei și ale lui Mercur: această scriere este prozimetrul cel
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Petroveanu constată imediat pericolul întâlnirii dintre cele două concepte puse în discuție, fără să bănuiască însă imposibilitatea concilierii lor. Ion Ianoși, în Socialismul și valorile estetice (21/1961), se ocupă de tragic, Vera Călin scrie articolul Despre și pentru comic, satiră, umor (10/1962), Matei Călinescu este autorul unui amplu comentariu intitulat Critica literară și actualitatea. Problemele literaturii în lumina Congresului al III-lea al PMR (14/1961), în care se poate citi, printre rânduri, o delimitare de jdanovismul dogmatic, profesat
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
Independința” (1861-1862). Autorul s-ar putea să fie Pantazi Ghica. A mai tradus, fără a le tipări, piesele Daniel Rochat de Victorien Sardou și Hernani de Victor Hugo. În afară de pamfletul Epistola studenților din facultatea Creierului din planeta Jupiter, scrie o satiră la adresa politicianismului vremii, intitulată O ședință administrativă la Piei Roșii cu leafă. Propunând spre premiere Academiei două piese de Gh. Sion, nu se dovedește și un bun critic de literatură. Prin structură, G. este un memorialist. Încă la 1858 îi
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
ale limbajului, savurând înțelepciunea și umorul dintr-o vorbă de duh, se regăsesc aici. Temperament vindicativ, încercat poate și de un sentiment de vinovăție de clasă pentru starea de lucruri din țară, G. abordează pamfletul politic, în veșmântul străveziu al satirei. Marele vornic era un pătimaș, cu un surplus de umoare neagră. Titlul general al scrierilor sale dramatice este Istoria Țării Rumânești. Starea Țării Rumânești pă vremea streinilor și a pământenilor. Comedia Starea Țării Rumânești (scrisă prin 1831) are două compuneri
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
pref. edit., București, 1973. Traduceri: Lucius Annaeus Seneca, Scrisori către Lucilius, introd. Isac Davidsohn, București, 1967; Arte poetice. Antichitatea, îngr. D.M. Pippidi, București, 1970 (în colaborare); Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, introd. Maria Holban, comentariu istoric Nicolae Stoicescu, București, 1973; Iuvenal, Satire, pref. trad., București, 1986; Cornelius Tacitus, Anale, introd. trad., București, 1995. Referințe critice: Edgar Papu, O monografie Vergilius, RL, 1970, 33; Dragoș Vrânceanu, Dimitrie Cantemir, „Descrierea Moldovei”, CNT, 1973, 44. A.C.
GUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287394_a_288723]
-
nivelul constituirii imaginarului. Primele două plachete, Drumuri și Zilele care cântă (1957), conțin aproape integral versificări modeste, cu motive și ecouri ritmice din V. Alecsandri, G. Coșbuc sau I. Pillat, compuneri tematice specifice proletcultului, în care prevalează reportajul „liric” și satira. Referentul dominant rămâne natura tratată de regulă în manieră convențional bucolică și, totuși, apar câteodată imagini de-a dreptul gongorice, de rafinate prețiozități: „Zăpada e roșie de sângele / Amurgului / Ca o brazdă, cosită, de maci.” Treptat, discursul accede la o
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
slavă a Moldovei, București, 1919; B.P. Hasdeu, Răzvan și Vidra, București, 1919, Cărțile poporane, pref. edit., București, 1936; Petre Ispirescu, Mihai Viteazul, București, 1924; Ioan Barac, Arghir și Elena, București, 1925; Grigore Alexandrescu, Fabule, pref. edit., București, 1933, Meditații, epistole, satire, București, 1943; Vasile Cârlova, Poezii, pref. edit., București, 1936; G. I. Ionnescu-Gion, Cum vorbim, introd. edit., București, 1936. Traduceri: Emil Ludwig, Germanii. Dubla istorie a unei națiuni, București, 1946 (în colaborare cu Grigore Olimp Ioan). Repere bibliografice: Iorga, O luptă
HANES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287409_a_288738]
-
prezența lui Aron Cotruș (cu poemele Horia, dormi liniștit!...și Alba Iulie, de praznic îmbracă-te!...) sau a lui Al.T. Stamatiad (reproducerea poemelor Peisagiu sentimental și Sfârșitul poemei). În afara poeziei lirice, se remarcă, la rubrica permanentă „Cronica rimată”, spiritualele satire ale unui autor ce se ascunde sub pseudonimul Pan. La fel de abundentă, dar mai puțin interesantă, este proza scurtă. Pot fi citite, între altele, narațiunile de atmosferă ale lui Marcel Olinescu (Gripă, O noapte unică, Tăcerea, Călătorul etc.), povestirea fantastică Cercetașul
HOTARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287455_a_288784]
-
vom izbuti să aducem o rază de bună dispoziție în sufletul cititorilor noștri.” Publicația reușește, într-adevăr, să-și atingă scopul, făcând să apară numeroase versuri, proze, scenete, anecdote, parodii și caricaturi de bună calitate. Foarte acide sunt, de pildă, satirele antifasciste în versuri ale lui Ștefan Baciu și ale lui Grigore Cumpănașu, ca și ale unor autori ce se ascund sub pseudonime precum Ivan Turbincă sau Don Garcia și care îl au drept țintă favorită pe baronul von Killinger. Dintre
HUMORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287465_a_288794]
-
reale, iar un al treilea, Anghel Imperator, este o caricatură a lui Corneliu Zelea Codreanu. Obiect al pamfletului nu este doar acesta din urmă, „insurgentul”, teroristul cu voie de la poliție, ce năzuiește la propria-i glorificare, ci și celelalte personaje, satira alunecând astfel într-o neagră mizantropie. SCRIERI: Minunea, București, 1926; Cărarea cenușie, București, 1929; Un strigăt în noapte, București, 1933. Repere bibliografice: Pompiliu Constantinescu, O nădejde literară, „Mișcarea literară”, 1925, 31; Pompiliu Constantinescu, „Minunea”, SBR, 1926, 4; C. Georgiade, „Minunea
HURMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287468_a_288797]
-
la greci, pe care le-a publicat, împreună cu alte câteva articole despre literatura latină, în „Instrucțiunea publică” (Essagiu asupra lui Omer, Esiod și Erodot, Literatura latină, Ovidiu, Scepticismul la greci, Poezia dramatică la greci, Poezia lirică la greci, Poezia bucolică, satira și epigrama). În domeniul istoriei naționale și al filologiei, contribuția sa este însă remarcabilă. În tradiția Școlii Ardelene, al cărei continuator se considera (este editor al cronicii lui Gh. Șincai, 1853-1854), a inaugurat, alături de M. Kogălniceanu și N. Bălcescu, studiul
LAURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287756_a_289085]
-
la Direcția Educației Poporului și la Radio. Într-un rând va fi și senator (1931-1932). Inspector general la Fundația Culturală, L.-M. este „licențiat din serviciu” la 28 ianuarie 1948. După venirea în București colaborează asiduu, cu nuvele, povestiri, fabule, satire, amintiri, însemnări și articole diverse, mai ales pe teme moral-educative, la „Ramuri”, „Flacăra”, „Adevărul literar și artistic”, „Lamura”, „Viața literară”, „Țara de Jos”, „Țara noastră”, „Universul literar”, „Universul copiilor”, „Dimineața copiilor”, „Fântâna darurilor”, „Biruința”, „Tinerimea creștină”, „Satul”, „Țara Bârsei”, „Flori
LASCAROV-MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
misionar. Acesteia i se datorează și cele mai multe dintre tălmăcirile efectuate de L.-M. SCRIERI: Petre Liciu, Focșani, 1914; Zile de campanie, București, 1915; Povestirile lui Spulber, Craiova, 1921; Hotare și singurătăți, București, 1922; Revoluția de mâine..., București, 1925; Fabule și satire, Arad, 1925; În grădina lui Naș Mușat, București, [1926]; Nopți de Moldova, București, 1926; Înseninare..., Craiova, 1928; Domnul președinte..., București, [1928]; Cohortele morții, București, 1930; Pe drumuri de țară..., București, [1930]; Pe urma vijeliei, București, 1931; Ceas de cumpănă..., București
LASCAROV-MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
Libertatea literară” (1946), precum și „Calendarul poporului” (1947-1989, devenit în 1989 „Almanahul «Libertatea»”). În ciuda caracterului predominant informativ, L. nu a neglijat viața culturală și literară a românilor din Banatul iugoslav. După 1950 în paginile ei apar primele încercări de critică literară, satiră și umor, bibliografii, pagini de literatură, artă și cultură. Începând cu anii ’70 rubrica de cultură devine cea mai citită. Redactori culturali au fost Mihai Avramescu, Mihail Condali, Cornel Bălică, Simion Drăguță, Florin Ursulescu, Costa Roșu, Cornel Mata, Mărioara Stojanović
LIBERTATEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287799_a_289128]
-
cu Dan Duțescu); Povestiri din America, București, [1951]; Theodore Dreiser, O tragedie americană, I-II, pref. Radu Lupan, București, 1954 (în colaborare cu Pericle Martinescu); Jonathan Swift, Călătoriile lui Gulliver, București, 1956, Călătoriile lui Gulliver. Povestea unui poloboc și alte satire, București, 1985 (în colaborare cu Andrei Brezianu); Shakespeare, Mult zgomot pentru nimic, în Shakespeare, Opere, III, București, 1956, Henric al IV-lea (partea a doua), în Opere, IV, București, 1957, Troilus și Cresida, în Opere, VIII, București, 1960, Timon din
LEVIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287793_a_289122]
-
ai vremii, publicația acordând întâietate celor care se inspirau din tradiție. Tipăresc aici G. Coșbuc poemele Moartea lui Gelu și Ghiaură, Duiliu Zamfirescu poeziile Domnița Mezirea, Fiica Haosului, În ruine, D.C. Ollănescu-Ascanio basmul în versuri Împăratul șoarecilor, poezia De la Grivița, satire. Cu foarte multe poezii este prezent, după 1900, D. Anghel (În grădină, Floarea soarelui, Se trec și florile de toamnă etc.). Sporadic este întâlnit Al. Vlahuță. Mai semnează Haralamb G. Lecca, Th. Șerbănescu, V.D. Păun, Th. D. Speranția, Florian Becescu
LITERATURA SI ARTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287827_a_289156]
-
Florentin (Misiunea socială a scriitorului, o teoretizare a literaturii de factură realist-socialistă, si Walt Whitman, un poet al muncii și al libertății), I. Șerbeanu (G.B. Shaw și H.G. Wells, de asemenea un act de revendicare ideologică, în virtutea categoriilor estetice de satiră și utopie practicate de cei doi autori). Apar voci susținând un discurs ideologic marxist explicit: Ion Vitner, Mihai Novicov. Se fac traduceri din lirica rusă. Cronică plastică este semnată de Eliza Repețeanu. Rubrică „Vitrină cărților” cuprinde cronici, recenzii, semnalări de
REVISTA MUNCII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289234_a_290563]
-
Șt. R. Michăiescu, George Murnu, G. O. Gârbea, Smaranda Andronescu-Gârbea (Smara). Cu povestirea Țară fără bătrâni e prezent, în 1898, V. A. Urechia; schițe, nuvele și articole de cultură sau de etnografie publică Al. I. Șonțu, V. Pretorian (Juvenal și satirele lui), Șt. R. Michăiescu, N. G. Rădulescu-Niger, Ph. I. Gesticone, C. I. Lupu (Sovejenii, studiu privind obiceiurile și literatura populară), Gr. Crețulescu. Se fac și câteva traduceri din Musset (fragmente din La Confession d’un enfant du siècle, în tălmăcirea
REVISTA SOCIETAŢII „TINERIMEA ROMANA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289264_a_290593]
-
tipăresc versuri de V. Alecsandri, C. Negri, C. Negruzzi, G. Sion, C. Stamati și Al. Donici, Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, G. Crețeanu și D. Dăscălescu, Radu Ionescu, N. Istrati, A. I. Odobescu. Acesta din urmă publică două poezii și studiul Despre satira latină, Alecu Russo trimite aici Cugetări și Amintiri, iar lui Alecsandri îi apar Călătorie în Africa și 24 de ceasuri la Balta-Albă. Încredințat că realizarea unității și a independenței Principatelor putea fi obținută numai cu ajutorul marilor puteri, V. Alecsandri include
ROMANIA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289324_a_290653]
-
ode și reportaje lirice (suprasaturate de patetism, euforie și declarativism) despre „realitățile” satului postbelic. Și în poemele din Vremea cireșelor (1972) și Struguri de foc (1976) el plătește tribut realismului socialist. Când se nutrește din creația populară, din umorul și satira folclorică, scrisul lui are un timbru mai puțin fals. Vocația de liric narativ e fructificată în culegerile din anii ’70-’80: Descântece de dragoste (1977), Patosul potrivirii (1980), Amiaza lucrurilor (1982), Cu viața de-o ființă (1982) și Mereu ucenic
ROSCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289372_a_290701]
-
poeziile din Aerul de taină (1995), cuprinzând spovedanii unde tendința de clasicizare a formulei lirice se întâlnește cu aceea de purificare estetică a mesajului. Cartea include și câteva notabile poeme închinate limbii române. Poetă lirică prin excelență, R. practică și satira (ciclurile Satire, Fata morgana, Spini rătăcitori) și manifestă o predilecție aparte pentru epigramă. Împreună cu criticul Vasile Coroban a editat, prefațat și comentat opera lui V. Alecsandri (I-IV, 1958-1959). Este și autoarea unei ediții de Opere alese din A. S. Pușkin
ROSCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289373_a_290702]