1,927 matches
-
diversitatea spiritualității și a creativității sale își au sorgintea în strădaniile literare ale bunicului Tadeu Hâjdeu și îndeosebi ale tatălui său, Alexandru Hâjdeu. B.P. Hasdeu este prezentat în imensul său laborator de creație, în confruntările politice, în izbucnirile pamfletare și satirice, ca acuzat de pornografie în procesul de presă provocat de apariția nuvelei Duduca Mamuca, ca publicist și conducător de reviste și ziare. Un accent deosebit cade pe publicistica politică din „Traian” și „Columna lui Traian”. Se relevă, între altele, și
OPRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288557_a_289886]
-
împăienjenite de falsitate și impostură. Dar nici nu găsește soluția fericită a izbăvirii din criza la declanșarea căreia concură un angrenaj de obtuzități, fanatisme, lașități. Însingurarea duce la un impas în absența iubirii, fără de care viața își pierde noima. Momentele satirice presărate pe alocuri constituie un contrapunct binevenit pentru echilibrul dramelor, cu balansul lor între mai multe planuri: real-parabolic, real-închipuit, prezent-trecut. Dacă prezentul se lasă descifrat ca un „trecut deghizat” (Căderea păsării de seară, 1981), trecutul e scrutat prin lentilele unui
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
Alexandrescu, critică exagerările etimologiste și inconsecvența lui Heliade în raport cu părerile susținute în prefața gramaticii lui de la 1828. Bolliac publică aici versuri, începând cu O patimă, apoi balada Maria din Bezdat și alte poezii erotice. O scriere în proză cu caracter satiric, Cele dintâi ceasuri de petrecere ale unui domnișor, îi aparține lui S. C. Boerescu. Un A. D. comentează situația creată de inundarea Bucureștilor, periodic, prin revărsările Dâmboviței. Din Byron, sub titlul Bonivard la Șilon, traduce M. C. (Constantin Moroiu), iar A. Poenaru
PAMANTEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288637_a_289966]
-
de drumuri și poduri la Iași, termină Facultatea de Filologie la București, în 1960. Funcționează ca profesor în satul Homorâciu, județul Prahova. Primele schițe îi apar în „Neuer Weg” (1960). După mărturia târzie a lui Dieter Schlesak, din pricina prozelor sale satirice devine indezirabil pentru regim, este arestat și suferă o condamnare de șapte ani. Marcat de această experiență, se sinucide. Prozator pe deplin stăpân pe procedeele comice, P. izbutește să creeze o foarte personală „saga” umoristică. În Orbit de prea multă
PALAGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288626_a_289955]
-
de prea multă dragoste”, RL, 1972, 36; Florin Faifer, „Eram fericit în noaptea cu lună”, CRC, 1974, 13; Sorin Titel, Tinerețe și exaltare romantică, RL, 1976, 3; Valentin F. Mihăescu, Delicatețea ironică, LCF, 1976, 17; Victor Atanasiu, Un posibil roman satiric, VR, 1976, 9; Florin Mugur, Un basm pentru oameni mari, „Scânteia tineretului”, 1977, 8764; Valentin F. Mihăescu, Literatură pentru adolescenți, LCF, 1977, 6; Dicț. scriit. rom., III, 555-557. A.F.
PALAGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288626_a_289955]
-
și iluminismul grec, laicizarea literaturii române și textele grecești, istoria relațiilor culturale româno-grecești, relațiile între popoarele balcanice, diaspora greacă în Țările Române. Autoarea urmărește dezvoltarea simțului critic în cultura română și înflorirea literaturii sentimentale în paralel cu identificarea unor scrieri satirice practic necunoscute (dialoguri, comedii, versuri, proză). Aduce noi dovezi despre legăturile dintre intelectualii români și greci ori subliniază implicarea celor greci (de altfel, nume bine cunoscute: Dimitrie Catargi, Gheorghe N. Suțu, Iosif Moesiodax, Neofit Duca, Daniil Philippide) în problemele ce
PAPACOSTEA-DANIELOPOLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288665_a_289994]
-
cele dintâi cercetări sistematice. SCRIERI: Mana în folclorul românesc. Contribuții pentru cunoașterea magicului, Sibiu, 1944; Cercetări asupra magiei la românii din Munții Apuseni, București, 1945; Studii și cercetări de folclor, București, 1971; Balade populare din sudul Transilvaniei, Sibiu, 1971; Folclor satiric din Mărginimea Sibiului, Sibiu, 1971; Cântecele dorului, Alba Iulia, 1997; Lucian Blaga și Sibiul, Sibiu, 1998; Eminescu și Sibiul, Sibiu, 1998; Ethnos. Studii de etnografie și folclor, I, Sibiu, 1998; Magia la români, București, 1998; Prezențe sibiene, Sibiu, 1999; Lucian
PAVELESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288736_a_290065]
-
D. Bolintineanu, începuturile de roman lăsate de Mihail Kogălniceanu și Ion Ghica - reflectă situații din lumea românească, infirmități sociale, moravuri, datini etc. Multe din scrierile caracteristice pentru p. asociază romantismului germeni de realism și dau observației realiste, adesea preponderentă, funcție satirică. Unele caractere și preocupări ale literaturii pașoptiste - interesul pentru istorie, dragostea de natură, oglindirea critică a climatului social, propensiunea satirică - vor trece în literatura deceniului următor Unirii (A. I. Odobescu, B. P.Hasdeu, N. Filimon, G. Baronzi, G. Crețeanu) și se
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
datini etc. Multe din scrierile caracteristice pentru p. asociază romantismului germeni de realism și dau observației realiste, adesea preponderentă, funcție satirică. Unele caractere și preocupări ale literaturii pașoptiste - interesul pentru istorie, dragostea de natură, oglindirea critică a climatului social, propensiunea satirică - vor trece în literatura deceniului următor Unirii (A. I. Odobescu, B. P.Hasdeu, N. Filimon, G. Baronzi, G. Crețeanu) și se vor perpetua până în secolul al XX-lea. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XIX, III, passim; G. Ibrăileanu, Spiritul critic în
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
, săptămânal satiric apărut la București, în două serii, în 1932 și 1933 și din 3 octombrie 1935 până în iulie 1936, sub redacția lui Ion Anestin. La z. se vrea „o revistă de luptă” și un „ecou cetățenesc fără adulație politică, fără ocolișuri
LA ZID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287732_a_289061]
-
în fond zeitatea râvnită și inchietantă deopotrivă a cogitațiilor naratoarei înseși. „Spovedaniile ardente” ale protagonistei se despletesc într-o narațiune cu o anume subtilitate psihologică. Răfuiala cu ignobilul mascul, lubric și pângăritor, susține nervul epic al romanului naturalist, cu ghimpe satiric, Venera și porcul (1936). Polemismul, aici, și nu numai, poate fi socotit însă un gest nevrotic, atâta vreme cât și această scriere este impregnată de obsesia intimității trupești, a „spasmului divin”. Fată săracă, rămasă orfană, Dita încape pe mâna unor inși pofticioși
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
el arătându-se receptiv la înnoiri, curios de prefacerile aduse de civilizația apuseană. Pe plan literar e sensibil la turnura de gândire a moraliștilor francezi, mai apropiată structurii și formației sale. Nota originală a scrierilor lui se vădește în genul satiric. Înaintea lui Barbu Paris Mumuleanu, M. concepe, în forma populară a cimiliturii, o serie de schițe caracterologice, sumare portrete caricaturale, în care surprinde defecte de ordin moral îndeosebi, precum și moravuri de-ale contemporanilor. Un ascuțit simț al ridicolului dă „caracterelor
MILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288150_a_289479]
-
în care surprinde defecte de ordin moral îndeosebi, precum și moravuri de-ale contemporanilor. Un ascuțit simț al ridicolului dă „caracterelor” sale accentul de expresivitate. Portretul creionat avarului paharnic Iordache Lazu a fost socotit primul pamflet românesc în versuri. Malițioasă, verva satiricului dă la iveală șarje izbutite, cu o oarecare inventivitate verbală. Expresia, cu iz popular, e încă nefiltrată de greco-turcisme, dar are pe alocuri culoare. Cu ocazia încheierii păcii între Rusia și Turcia, M. compune o odă, închinată lui Alexandru Moruzi
MILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288150_a_289479]
-
de serial de televiziune, după scrierea eroi comică medievală. Roman de Renart, pe când Furnicel (1954) și Vulpișor (1969) sunt cărți pentru copii, fără mari pretenții, dar scrise cu haz, ingeniozitate, vervă. Misteriosul Mister Misterfield (1958) e o parodie cu intenții satirice a romanului polițist „occidental”. Aurel Vlaicu (1962) se înscrie în categoria literaturii de popularizare, destinată tineretului, îmbinând procedee ale biografiei romanțate cu documentarea riguroasă. M. a îngrijit și prefațat ediții școlare din operele lui Ion Neculce, Anton Pann, Ioan Slavici
MILORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288147_a_289476]
-
înzestrare histrionică excepțională, M. a fost un creator de școală, un reformator care, luând ca model adevărul vieții și natura, s-a impus prin interpretările sale realiste asupra manierei emfatice a rivalilor. Susținând ideea unui repertoriu național axat pe comedii satirice și vodeviluri, a contribuit într-o măsură și la impulsionarea creației dramatice originale. V. Alecsandri a făurit pentru el scene și tipuri, cărora M. le-a dat viață cu vivacitatea și proteismul lui. A început să scrie, de timpuriu, piese
MILLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288146_a_289475]
-
cu flamură patriotică (Ștefan cel Mare și, cu actorul Ion Anestin, Jianul căpitan de hoți). Va reveni la piesa de divertisment („comedia vodevilă” Apele de la Văcărești, 1872), amabilă și frivolă la început, scoțând apoi din când în când un ghimpe satiric. Farsele și comediile lui din această perioadă (cum ar fi, de pildă, Millo mort, Millo viu) nu sunt chiar inocente. Haine vechi sau Zdrențele politice, sugerată probabil de Vieux habits, vieux galons! de Béranger, provoacă, astfel, un răsunător scandal în
MILLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288146_a_289475]
-
Filimon: Ciocoii vechi și noi - roman social de Al. Iordan, Eugen Lovinescu (nesemnat), Ceva despre Eminescu de Ion Petrovici, Poeziile lui Cincinat de Victor Eftimiu, Eminescu și Iașul (nesemnat), Caragiale despre situația politică (interviu nesemnat), Coșbuc epigramist (nesemnat), Un duel satiric (între I.L.Caragiale și Anton Bacalbașa), Tudor Arghezi despre Gh. Brătianu, Iașul și maestrul George Enescu de Emil Savin, Note despre I.L.Caragiale de Sorin B. Rareș, Dimitrie Cantemir. Pregătirea și cultura lui de Ștefan Popescu. Enric Furtună semnează rubrica
MISCAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288184_a_289513]
-
cele dintâi încercări. Clasele primare le face la Școala Evanghelică din Craiova, de unde trece, pentru cursul secundar, la Liceul „Carol I” din același oraș. Elev dintre cei răsăriți, M. simte de pe acum imboldul scrisului, redactând, împreună cu alți colegi, o foaie satirică intitulată bizar, „Cariops”, trasă la șapirograf. Războiul îi trezește un gust al aventurii, conjugat cu patriotism adolescentin. El cere să fie trimis pe front, îmbrăcând uniforma de cercetaș. Cu o constituție fragilă, contractează un tifos exantematic, boală pe care o
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
întrevede în realism un factor complementar și o modalitate de obiectivare a aspirației romantice. Sunt prezentate oscilațiile criticii dramatice românești între clasicism și romantism, punctându-se, în faza incipientă a dramaturgiei noastre, năzuința către marile modele clasice, apoi desconsiderarea comediei satirice, văzută ca un simptom filoromantic, și preferința pentru drama (și melodrama) istorică romantică, în epocă fiind considerată „superioară” comediei. Într-un amplu capitol este analizată dualitatea între clasicism și romantism în creația propriu-zisă dintre 1830 și 1918, cu disocieri pertinente
MINDRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
Caragiale”, pentru că „vânează” adevăratul chip pe care îl au impostorii, parveniții, poltronii, copiii răsfățați, femeile acaparatoare și necruțătoare, cu iluzorie înfățișare angelică și bune intenții, stupizii ticăloși de tot soiul. Nu are nici măcar impresia de a fi autor de literatură satirică, deoarece nu este interesat de amuzament, ci de viața involuntar comică, căreia nu e nevoie să îi stilizeze sau caricaturizeze faptele și personajele. Este conștient că substanța literară se găsește pretutindeni în jur, autorului revenindu-i doar rolul de a
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
aflat în contingență cu ideologia, M. își limitează observațiile la scene din cotidian, reluând temele predilecte: iubirea eșuată, singurătatea, moartea și boala, ca în Iubiri contemporane și Doamna Voltaire. Către acest spațiu se concentrează efortul artistic al autorului, celelalte realizări satirice, fără a-și pierde din incisivitate, devenind marginale (Elegie la pomana porcului). Intrigile schițelor dobândesc profunzime, încărcându-se de gravitate, ironia lasă loc sarcasmului ori zâmbetului trist. Bătrânul neputincios din Nescafé, căruia familia nu îi mai acordă nici o atenție, așteptându
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
1956; Galeria palavragiilor, București, 1957; Bariera, București, 1959; Aceste zile și aceste nopți, București, 1962; Acordeonistul, București, 1964; O plimbare cu barca, București, 1964; Vara pe verandă, București, 1966; Necunoscutul și iubirea, București, 1968; O sărbătoare princiară, București, 1969; Proză satirică, București, 1969; Teatru, București, 1971; Cântece de alchimist, București, 1972; Fotbalul n-a fost creat de diavol, București, 1972; Ipocrizia disperării, București, 1972; Pâinea la loc fix, București, 1972; Pălăria de pe noptieră, București, 1972; Este corida o luptă cu moartea
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
Parada filosofilor, O, 1974, 4; Florin Faifer, Tandrețea mizantropiei, CRC, 1974, 5; Georgeta Horodincă, Unghiul revelator, LCF, 1974, 7; Val Condurache, Teatrul conștiinței, CL, 1974, 9; Ciobanu, Critica, 47-52; Valeriu Cristea, Satira mecanismelor mimării, RL, 1975, 14; Dumitru Micu, Proză satirică, CNT, 1975, 16; Sorin Titel, Viziune incisivă, RL, 1975, 22; Voicu Bugariu, Viață și animație, LCF, 1975, 31; Adrian Țion, Tragicul în comedie, VTRA, 1975, 6; Val Condurache, „Într-o casă străină”, CL, 1975, 8; Eugen Simion, Nuveliști: Teodor Mazilu
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
casă străină”, CL, 1975, 8; Eugen Simion, Nuveliști: Teodor Mazilu, LCF, 1975, 37; Silvia Urdea, Deficit ideatic, VTRA, 1975, 10; Cornel Ungureanu, „Iubiri contemporane”, O, 1975, 11; Mihai Ungheanu, „Într-o casă strănă”, O, 1975, 47; Mircea Ghițulescu, Subtextul modului satiric, ST, 1975, 12; Ardeleanu, Opinii, 47-52; Ciobanu, Incursiuni, 144-148; Raicu, Critica, 115-127; Dimisianu, Nouă prozatori, 64-89; Virgil Brădățeanu, Viziune și univers în noua dramaturgie românească, București, 1977, 290-308; Ungureanu, Proză, 201-215; Baltag, Polemos, 137-142; Iorgulescu, Firescul, 194-197; Florin Faifer, Ultima
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
disoluția socială și morală a mediului urban, în special a familiei. Intenția autorului a fost să reconstituie copilăria și adolescența personajului central, dar treptat acesta rămâne în fundal, în prim-plan intrând o serie de secvențe narative și diverse portretizări satirice. Dorind doar să demonstreze ideea de „destrămare”, naratorul, subiectiv și plin de o umoare neagră, stupefiat de caracterul larvar al existenței semenilor săi, se lansează uneori în diatribe dure, într-o exprimare când familiar-vulgară, când inflamată de sarcasm, de un
MIRONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288176_a_289505]