12,948 matches
-
că pentru a intra în pădure ocolise o postată foarte mare, mergea Bărzăunul. Dacă cineva i-ar fi văzut atunci zîmbetul, nu l-ar fi uitat pentru tot restul vieții, pentru că nu era zîmbet, ci rînjet. Da! Bărzăunul rînjea de satisfacție că expediția cea nouă mergea nu numai într-o direcție greșită, dar și periculoasă. Cred c-am luat-o greșit, zise la un moment dat Matei. Eu n-am mai fost niciodată pe-aici! Cînd și Nicanor și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mai vîrî în discuție, nu numai pentru că Ilinca își călcase așa de ușor vorbele pe care i le spusese în drum spre Bărzăun, că vor merge în același timp la mare, ci pentru că găsise o nouă atracție, mai plină de satisfacții: cireșele negre, mari și aromate! Încercă să se urce chiar în, cireș, dar Bărzăunul îl făcu atent că-i prea greoi și că o să se prăbușească cu tot cu pom, cum s-a prăbușit atunci, în pădure, cu arinul. Nuțu îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
catharsis, care pentru Hölderlin constituia o bucurie mai înaltă decât atunci când poetul celebrează optimist faptul de a trăi, de a iubi. Apofaticul negarea cea mai dramatică, este transfigurată apofantic, în spusul cel mai strălucitor și vizionar. Dar nu este numai satisfacția unei reușite a imaginarului și a realizării artistice, ci mai ales a conștientizării la nivel cosmic a valorii existenței. Este o bucurie axiologică, o victorie a unei conștiințe care se plasează extramundan. Poezia lui Georg Trakl, tragică de la un capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
apropiat de cer, de începuturi. Ca atare, omul arhaic a creat poezia cea mai sublimă, constituind invocarea și nostalgia sa cerească. La polul opus, în epoca noastră, când viziunea cosmică a omului este blocată de invazia bunurilor de consum, a satisfacțiilor de moment, suferința metafizică a dispărut și, consecutiv, veritabila creație de artă. Epopeea sumero-babiloneană din zorii culturii universale, Ghilgameș, este un poem al meditației asupra suferinței, creație unui popor profund sensibil la tragismul ființei umane. Și este semnificativ faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lui? Oricît de neumblat prin lume ar fi fost, Lupino nu putea să-și asume nereușita. Prea ciudat se comportaseră arătările! Își rearanjă poziția urechilor și a cozii. Trebui să recunoască faptul că atitudinea aceea umilă nu-i dădea mare satisfacție. Mai degrabă ar fi fost bucuros să-și măsoare forțele în luptă dreaptă cu vreun animal, decît să îmbrace prea des haina umilinței. Își dădu apoi seama că sosise timpul să se odihnească. Soarele scăpăta la apus; fusese o zi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
generație. Însă, după trei-patru decenii, contează nu atât persoana, cât tipul reprezentativ pentru o epocă pe care am trăit-o din plin. Textele culese de pe file îngălbenite, propuse acum pentru prima dată cititorului interesat, îmi dau sentimentul datoriei împlinite și satisfacția lucrului dus până la capăt. DIXI! S-a născut în zilele noastre, mai exact, în ziua lui, sub o anume conjunctură a astrelor, ce trebuie săi fi marcat în vreun fel copilăria, adolescența, prima tinerețe. Sigur este că le-a trăit
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cum spuneau cei vechi. Ai să-mi replici că, prin urmare, pentru a supraviețui (inclusiv Iubirii!) trebuie să învățăm a fi mediocri. Mediocritatea ca reflex al instinctului de conservare... „Iată cum instinctul ne trage spre clasicism!” - vei zice tu cu satisfacție. Aurea mediocritas ca măsură a vieții și expresie a unui ancestral conservatism biologic!... Ar fi un paradox, dar nu și cea mai bună interpretare. Este adevărat că firea noastră respinge mediocritatea: prin vis, prin aspirație înflăcărată, adesea insuficient lămurită. Lămurită
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
originar și dorința parcurgerii drumului de la un eros terestru la un eros celest. Nu cumva înțelepții caută fericirea în sine tocmai fiindcă prin celălalt nu durează decât o singură clipă (ultima)? Ce fel de bucurie există în renunțarea înțelepților? Superioară satisfacție spirituală, ori un fel de orgolioasă autarhie existențială a insului, sfidare a destinului, toate acestea desenând pe chipul omului o frumusețe de neînțeles? Eu nu aș pune iubirea mai jos decât filosofia. Și dragostea cere o renunțare, abandonare a urii
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
aceasta binecuvântată. Însă acești sălbatici au nevoie la fel de mult, dacă nu cumva în mod preponderent, de spectacol. Ei trebuie să afle că o realitate originară devine adesea joc, ba chiar destul de des, dar că adevărata plăcere și cea mai înaltă satisfacție spirituală ți-o oferă metamorfozarea jocului în realitate. Le va demonstra deci cât de frumos este jocul când îl reduci la „monadă”, ce rafinament poate respira o fantezie oarecare întoarsă către origini. Un rege trebuie să și conducă, dar în
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
totul ambiția de a fi primul. A! nu la carte, asta-i plăcerea tocilarilor! El voia să se dedice în primul rând muncii! Clasa muncitoare este și va fi totdeauna deasupra cărturarilor! În muncă găsește cu adevărat cele mai înalte satisfacții! Magazia sa era curată... pahar! Toate articolele sportive erau frumos rânduite pe rafturi. În toate pauzele (minus una, în care fugea după țigări) era de găsit numai în cămăruța de la subsolul școlii. Acolo oficia, ca un ciudat sacerdot, printre tricouri
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Însă nu vreau să mă bag acolo unde nu-i resortul meu, că îmbătrânesc repede (!), și nu mă încântă în nici un fel pensia, nici măcar aceea pe caz de boală cu comisie aranjată. Eu am un principiu: munca înainte de toate, că satisfacțiile vin treptat! Acestea zise fiind spuse, vă las pentru moment, că intru în ședință. II Profit de o pauză ca să mă explic până la capăt. Dacă vreți, dau și o cafea (veritabilă, nu „nechezol”!) că la noi la bufet este! Și
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
înfunde inginerul Ochialbi. Că, a zis 'mnealui, de ce am împrumutat fără „aprobare de sus” doi saci de dormit și două pături chinezești de la clubul sportiv, când a fost să plec în concediu, în câteva țări socialiste? E drept, a avut satisfacția să mă vadă întors de la graniță. Dar și eu i-am zis-o, așa, între patru ochi, după ce Comitetul de partid a hotărât că nu este vorba de nici un furt: - Crezi că lumea nu vede motivul adevărat? Iulia nu se
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
amenințător din sprâncene: Nu cumva erau niscai capete de scânduri furate? Aș! La percheziție s-a constatat că erau cărți, cărți pentru muncitorii care trăiau sus, în munte, săptămâni la rând. Acum le returna la Biblioteca raională. Moment de sublimă satisfacție! Asta înseamnă să descoperi de mic „eroismul cotidian”! Cine glumea pe seama școlii medii din acei ani, zicându-i școala mediocrităților? Evident, niște răutăcioși, invidioși pe „generația noastră”, care a întemeiat atâtea... Tovarășu' Perju, „cu modestia sa proverbială” (cum sublinia chiar
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
de rigoare, a pasagerului de alături, ci aroganța „tribunului” care se adresează întregii mulțimi. „Precis” îl cunoaște (de la Radio, de pe scena Casei de cultură a sindicatelor, de la Televiziune, de la defilările din 1 mai, 23 august...), așa că acum îi oferă, generos, satisfacția de „a-l servi” pe el cu un bilețel de un leu, pentru că este și el om, ca ei, un pasager anonim în căutarea unui bilet. Situația îi oferă plăcerea rară de a recădea în anonimat, de a nu se
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Meridiane... Sau... ...Sau mai bine să ies un pic, să pufăi un amiral, pentru că „în acest birou nu se fumează!”. În rest, om trăi și om vedea! Să trăim măcar pentru a ne satisface curiozitatea. Ca să ne putem declara o satisfacție! A, nu la ziar, ci așa, în forul nostru interior. Un for mult mai preferabil decât forul roman, unde s a leorbăit atâtea secole, și tot degeaba! Până când barbarii nu le-au mai savurat tiradele și figurile retorice... Deși n-
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
se plictisesc repede, epuizați de intensa concentrare, ca și în dragoste. Eu l-aș întreba: nu cumva, când râvnești mult, indiferent dacă vei avea vreodată obiectul, ieși în pierdere? Pierzi ceva din puterea de a visa, a dori, a lupta. Satisfacția de a fi dobândit ceva este și un consum de energie. Cum ieșim aici cu balanța?... Dar ce m-o fi apucat să-i complic viața lui Pandelică cu eventuale întrebări, când el are răspunsuri și rezolvări pentru orice problemă
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
vine, pătat rău de tot! Mi-ar fi trebuit o Dunăre să mă spăl, așa striga șefu' la mine. Mă prinsesem și eu în joc, ca orice tânăr. De! prostia tinereții... Am ispășit, cred că ai avut și tu o satisfacție...” Ce idee, Pandelică!... Care satisfacție? Ce plăcere să am când tot apari în preajma mea, adică: „ - Să uităm dracului trecutul, să mai luăm o gură de vodcă și să convenim că - nu-i așa? - oameni suntem, deci destinul, soarta, fatalitatea, o
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Mi-ar fi trebuit o Dunăre să mă spăl, așa striga șefu' la mine. Mă prinsesem și eu în joc, ca orice tânăr. De! prostia tinereții... Am ispășit, cred că ai avut și tu o satisfacție...” Ce idee, Pandelică!... Care satisfacție? Ce plăcere să am când tot apari în preajma mea, adică: „ - Să uităm dracului trecutul, să mai luăm o gură de vodcă și să convenim că - nu-i așa? - oameni suntem, deci destinul, soarta, fatalitatea, o putere necunoscută ne joacă pe
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
de plecare, motoul personal. Motivațiile intrării în afaceri Nr. Crt. Motivații Componente 1. Motivații profesionale Munca atrăgătoare Perspectiva descoperirilor Perspectiva obținerii prestigiului 2. Motivații psihologice O fac alții, de ce eu nu Respectul social Renumele ce se poate obține Extinderea relațiilor Satisfacția de a fi propriul stăpân (independent) 3. Motivații materiale Posibilitatea unor câștiguri mari Sunt în situații dificile (concedierea, emigranții) Asigurarea unui nivel de trai ridicat pentru familie Siguranța locului de muncă 4. Motivații morale Dorința de a realiza ceva propriu
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
fundație de cunoștințe care să le permită să-și dezvolte imaginația, să creeze și să opereaze cu sistemul antreprenorial. Aventura “gol” antreprenorial: Consolidarea critică și creativă. Cultivarea spiritului de aventură și de întreprindere, de risc și recompensă, și sentimentul de satisfacție de faptul că provin dintr-o idee transformată în realitate. Promova încrederea în sine, prin transformarea unei idei în realitate. Experiența de colaborare și lucrul în echipă. Elaborare de proiecte și abilități de gestionare a timpului. Dezvoltarea abilităților de conducere
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
nu duce decât la alienare atât față de propria persoană, cât și față de cei din lumea exterioară? Scormoni întregul oraș. Scotoci prin toate cotloanele societății, își abandonă pantofii lângă un tomberon și atinse cu piciorul gol și cu un soi de satisfacție crudă stradă după stradă, suportând cu bucurie durerea frigului de primăvară și pietricelele ascuțite care îi tăiau talpa. Curând, își scoase și sacoul. Nici nu-și mai amintea unde îl lăsase. Cureaua și cămașa. Pantalonii. Într-un târziu, sub un
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
tot ceea ce pierduse în mai multe campanii". În momentul când Racine vorbea astfel, trecuseră deja șapte ani de când, la Nijmegen, Spania cedase Franței Franche-Comté, Cambrésis și Valenciennes*. El exprima o opinie comună timpului său. În unele medii se spune, cu satisfacție, (sau cel puțin așa se lasă să se creadă), că ai noștri contemporani sunt mult superiori membrilor societății secolului al XVII-lea în ceea ce privește politica externă. Imi place să cred și eu acest lucru, însă, orice ar fi, un diplomat al
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
și perseverent, a reluat lucrurile exact de acolo de unde le lăsase, reînnodând năvodul pe care îl întindea în jurul Spaniei. Prin suplețea gândirii, el nu putea să "rupă": astfel el menaja viitorul, chiar și în cazul celor mai mari dușmani, având satisfacția de a nu fi făcut să cadă vreun cap de pe umerii cuiva. Iubea obiectele de artă, tablourile, cărțile; se pretindea a fi expert în treburile războiului și îi plăcea să traseze planurile de campanie pe care Condé42 sau Turenne 43
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
de personal. Este o veche practică, foarte bună de altfel. Deseori, de pildă, agenții care se găsesc la Paris au tendința de a le reproșa camarazilor lor care trăiesc în străinătate că suferă anumite influențe, în timp ce aceștia îi acuză cu satisfacție pe colegii lor din minister că orizontul lor este limitat la Quai D'Orsay. Călătoriile îi formează pe tineri, iar pe oamenii maturi îi învață să se păzească de acele concepții "absolute" pe care ești înclinat să le ai atunci când
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
frumoasă! Transpiră vara pe „câmpul” muncilor tale ca să ai iarna căldură în casă! În timp sunt „urme” care țin de istorie; unele sunt mai adânci, altele mai de suprafață; unele sunt binefăcătoare, altele supărătoare... Când ești trădat, bucură-te! Astfel satisfacția trădătorilor va fi mult mai mică, meschin de mică! „Trecutul” pare a fi „prezentul” nostru cel mai sigur! Lumea este mare, nesfârșită numai pentru cei ce nu vor să-i cunoască marginile... A recunoaște forța dușmanului tău înseamnă că ai
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]