1,317 matches
-
I.L. Caragiale, dintr-o perspectivă comic-ironică, dar, datorită dimensiunii autobiografice, se aude în subtext vocea unui moralist nostalgic, neînțeles de lumea meschină în care trăiește. Uneori apar ecouri din proza urmuziană, cum ar fi în Alegeri libere, unde există un savuros portret absurd al unui primar. M. a mai scris cărți de versuri pentru copii, a îngrijit o ediție din epigramele lui Cincinat Pavelescu și a tradus mai ales din autori francezi (La Fontaine, Racine, Hugo) și sovietici. SCRIERI: O picătură
MAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287960_a_289289]
-
de factură modernă este prezent în Îngeri și banjouri (1998), unde scriitorul închină Brăilei (Brăilă, lacrimă deasă) și mahalalelor ei, imortalizate și de Panait Istrati, versuri de insolită transpunere lirică (Comorofcă, dor bălai, Suntem fanți de Băligași). Se întâlnesc și savuroase expresii de argou, cu reminiscențe și cu rezonanțe împrospătate din Ion Barbu. M. cultivă, mai ales în volumul Sufletul cântă despre sine (2002), și poezia meditativă, de concentrare a ideii și imaginii. SCRIERI: Insula, București, 1973; Corabia de fosfor, București
MARASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288001_a_289330]
-
literar. În timp ce o categorie, „bieții oameni”, cărora viața fără orizont le-a fost hărăzită, este văzută de autoare când indulgent, blajin, când cu bunăvoință ironică, ariviștii, ignoranții cu ifose sunt lăsați pe seama vorbelor pe care le scot, vorbe înscenate în savuroase dialoguri inepte, trimițând ici și colo spre lecția lui I.L. Caragiale. Cu toate că inflexiunile în cheie idilizantă răzbat din multe pagini, M. știe uneori să-și controleze emoțiile, să ia o oarecare distanță și să domine faptele ca un observator prevenit
MANTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287993_a_289322]
-
propriului adevăr. Indiferent de domeniu (inclusiv în corespondența cu congregația De Propaganda Fide sau cu episcopul Ioan Bob), M. scrie pagini vii, convingătoare, în care stringența logicii, inteligența inventivă și asociativă, subtilitatea deducțiilor, efervescența spirituală sunt dublate de o ironie savuroasă, ce incendiază tonul până la pamflet și invectivă. Un ingenios joc al aluziilor și insinuărilor, al disimulării, urmat brusc de revelarea adevărului, folosirea doctă a figurilor de stil, dar și a expresiilor de coloratură populară definesc și concretizează atitudini, idei, intenții
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
adică) devine paorele („paorii și beamtării îi zdrumică pe maistorii de la oraș”). Deși uneori creaturile fictive au nume (ca doamna Elena Duran sau Uica Ghiță) sau porecle (Bunamică, Băiatul sau Dede), ele rămân figuri ilustrative, privite sub incidența generalității lor savuroase. Căci la M. nu accidentalul, ci generalul este pitoresc, iar recunoașterea lui produce efecte savant calculate. În anumite ocazii, de la identitatea generică personajul se poate ridica la universalitatea subiectului gramatical implicit, ca în schița Spre gard, o pură acumulare de
MARINEASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
totală a zeilor și în prezența moralei creștine. Adoptată de literatura populară datorită descrierilor de fapte vitejești, dar și învățămintelor pe care le cuprinde, Istoria Troadei îmbracă o frumoasă haină narativă, cu numeroase expresii și construcții sintactice specific românești, cu savuroase metamorfoze ale numelor personajelor. Unele manuscrise conțin traduceri după alte prelucrări, occidentale, ale temei. Ediții: [Istoria Troadei], în Codicele Matei Voileanu. Scrieri din prima jumătate a veacului trecut, îngr. Matei Voileanu, Sibiu, 1891, 25-45; [Istoria Troadei], în Leca Morariu, Războiul
ISTORIA TROADEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287631_a_288960]
-
observator avizat al acestor manifestări. Interesul e dat în primul rând de culoarea lingvistică, de savoarea comunicării orale între locuitorii unui sat muntenesc-oltenesc de câmpie, „devenit anexă a mahalalei”, dialogurile fiind atent înregistrate și „reproduse”, uneori poate excesiv, frizând neverosimilul. Savuroasă este și onomastica personajelor, care se cheamă Spirea Suflănlampă, Ioana Cotoibălan, Grigore Bibănac, Onică Dădălău, Umflănări, Toma Fâsnoc, Luță Ocățidă, Marin Zgâmboașă, Savu Găuriciu, Bică Bodârlău. Sunt nume pitorești, care amintesc de cele întâlnite în proza altor autori munteni sau
IOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287615_a_288944]
-
cu haz și har, înseninând într-o oarecare măsură tragicul din „râsu-plânsu” specific și trăgând comedia, adică petrecerea cu vorbe, spre zona de umbră și suferință, acolo unde s-a instalat pe neobservate tragicul existenței. I. a publicat și un savuros dialog cu Fănuș Neagu (La umbra crailor de ghindă, 2002), în care lirismul și culoarea limbajului fănușian se întâlnesc cu ironia subțire a spiritului ploieștean educat la școala lui Caragiale. Printre teancuri de hârtii, zmângălite cu șiruri de cifre seci
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
a anotimpurilor se evidențiază prin peisajele autumnale, desfășurate într-o fastuoasă, rafinată paletă cromatică. Prozele reunite în volumul Bătrânul anticar (1991) îmbină ingenios referințe livrești și elemente de limbaj curent, trimiteri mitologice și termeni de argou, articulând perioade de o savuroasă amplitudine poematică, în care răzbat ecouri pitorești și exotice din Craii de Curtea-Veche a lui Mateiu I. Caragiale, precum în Cronica scurtă a unei expediții uriașe. Prozele au în genere, ca ax ordonator, o metaforă sau un simbol. Unele ilustrează
IZVERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287658_a_288987]
-
și garanții tacite de securitate pentru statul român. Împiedicarea accesului în ONU nu a trezit însă reacții oficiale. Dacă guvernul Ungariei a dat un comunicat cu privire la respingerea candidaturii, guvernul României a preferat căile neoficiale care ofereau posibilitatea unui limbaj mai savuros. Ca răspuns la votul de la ONU, ziarele românești publicau în întregime interminabilele discursuri ale lui Vîșinski, rostite la tribuna instituției mondiale, și mostre de gândire politică externă românească, în articole de genul „Jos labele de pe popoarele libere“ (Vasile Luca). În
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
G., construite după formule asemănătoare: apelul la jurnal ca punct de plecare în investigarea unor destine. Împărăția (1972) este relatarea de tip autobiografic a unui tânăr care, la dorința tatălui său, se decide să-și scrie „romanul vieții”. Evocarea genealogică savuroasă din prima parte e urmată de scene derutante și puțin verosimile (la moartea tatălui, eroul izbucnește în râs când o revede pe femeia care îl inițiase sexual, în cimitir se desfășoară orgii). Stilul afectat și artificial dă o notă de
GAVRIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287179_a_288508]
-
literar sunt însă prozele de inspirație profană, în special unele dintre ele, ca Moara lui Călifar, De la noi, la Cladova, Gloria Constantini, Lângă apa Vodislavei, La Vulturi! Însușirile definitorii ale acestora sunt forța epică, veridicitatea psihologică, unitatea de compoziție, expresivitatea savuroasă a limbii. Dominanta celor mai multe dintre ele este pregnanța viziunii realiste, iar a altora - un fantastic de sursă folclorică. În narațiunile de concepție realistă, mobilurile acțiunilor și ale mișcărilor sufletești sunt setea de avuție și pasionalitatea erotică. Uneori, acestea se întrepătrund
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
nou, atât ca viziune, cât și ca expresie”, urzind, „cu o finețe de mare artist”, „vălurile unei tristeți diafane”. Recenzând volume de proză semnate de Mihail Sadoveanu („farmec literar”, „forță epică”, admirabile tablouri din natură, galerie de personaje originale, bonomie, savuros umor), Mateiu I. Caragiale (considerat „printre magicienii verbului literar românesc”, creator al unor „minunate și muzicale evocări”, pline de pitoresc și vrajă) sau făcând o evaluare globală a operei lui Gib I. Mihăescu (profund și original investigator al sufletului omenesc
MIHAESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288113_a_289442]
-
știe să stoarcă din anecdotă promisele semnificații cu ecou psihologic-etic, cărora le dă utilizare unde nu te aștepți; pigmentându-și expunerea cu amănunte tăioase, picante sau tandre, anecdota devine o dată surâs, altă dată caricatură. Tehnica plastică a colajului atinge în savurosul capitol despre N. Iorga (de fapt un tur de orizont despre ambianța universitară antebelică) o netă virtuozitate. Ca vorbitor, Iorga impresionează, fără îndoială, la catedră el fiind un „animator”, un vraci dominând sala în alt mod decât Maiorescu. În pagina
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
al unei „puteri noi”, al unei „alianțe vaste cu istoria”. Dincolo de structura sa teoretică, cartea apare ca un complex memorial de călătorie, în care peisajul, de la albastrul intens al apelor Mediteranei la statuile Romei și palatele Parisului, este prilej de savuroase și nu rareori savante călătorii spirituale prin cultura europeană și universală, punând în valoare o admirabilă inteligență asociativă. Nostalgia sintezei (1984) șlefuiește cu migală și rafinament viziunea din volumele anterioare: titluri precum Grecia, un prezent perpetuu, Între Septentrion și Hellada
HAULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]
-
amplificată, ridiculizată, face evident contrastul dintre aparență și esență (Vrăbioiul alb, Trombonul misterios, Jertfa laudei ș.a.). Socialul, politicul intră deopotrivă sub lupa scriitorului, orice amănunt, la prima vedere banal, lipsit de importanță, modificându-se și căpătând conotații satirice. Tonul ironic, savuros este prezent și în alte crochiuri, inspirate fie de atmosfera orașului Iași - Iașii (Revedere), Însemnări ieșene -, fie de medii sociale diverse - O călătorie cu tramvaiul, Strada mea. De menționat sunt și nuvelele de inspirație istorică, evocând un trecut plasat în
HOTNOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287457_a_288786]
-
mai bune ale genului. Portretizarea subtilă, descrierile ambianței naturale, desenul unor medii, mai cu seamă chipul urbei moldovene, și evocarea lirică, referința la operă și citarea unor caracterizări sau aprecieri memorabile, șarja îngăduitoare și replica epigramatică, amănuntul pitoresc și anecdota savuroasă sunt chemate să stea alături de mărturisirile celor evocați, înregistrate într-o prezentare policromă, predominant lirică, de reală frumusețe. Peste două sute de figuri ieșene (și nu numai), în primul rând scriitori, dar și actori, pictori, regizori, artiști dramatici, arhitecți, profesori universitari
LEON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287777_a_289106]
-
este să umple cu lest aerostatele sprințare ale criticilor care cultivă metafizica (supra)interpretării și se aventurează în ascensiuni riscante sau ridicole în stratosfera textelor, adică să îi aducă cu picioarele pe pământ. Execuția este întotdeauna impecabilă și, în plus, savuroasă. O mostră ar fi „Echinoxul nebunilor” și delirul criticilor, articol despre receptarea interjecțional-extaziată a unei culegeri de povestiri a lui A. E. Baconsky. R. monitorizează sarcastic corul interpretativ, regizându-l pentru a maximiza stridențele și, implicit, efectul ilar, apoi trece
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
personaje demonice care, instalate în casă, rămân până la moartea stăpânilor, distrugând toată agoniseala acestora și nenorocind satul. Alte două piese, Tatăl nostru, uneori (Un telefon ca o pasăre) și Petreceri duminicale, sunt comedii de situații, pline de vioiciune, punctate de momente savuroase, una aducând în scenă liceeni, alta expunând o idilă între un june fost pușcăriaș și o virtuală doamnă Bovary. Capcana de nichel conține o investigare a confruntărilor din familia unui medic, a voinței de realizare și a mentalităților filistine, estompate
LUMEZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287896_a_289225]
-
pod, „genia”, farmecele țigăncii, dracul Benga, șirul de călăreți mistuiți de nisip, Bogdan vrăjit și făcut „muieratic”), ca și umorul de esență populară, asimilarea unor procedee ale poeziei și basmului popular, folosirea fondului folcloric de credințe și superstiții, limbajul neaoș, savuros, exploatarea adecvată a câtorva neologisme compun imaginea unui poet căruia nu îi lipsesc individualitatea, originalitatea. S. este unul din primii scriitori români care a utilizat posibilitățile oferite de fructificarea cultă a folclorului: „Să descopăr uzurile și eresurile poporului”. Și, cu toate că
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
purtate împotriva diletantismului literar, în speranța de a contribui la asanarea nonvalorilor din viața artistică autohtonă. Cu amuzament, dar și cu o secretă amărăciune, criticul parcurge cărți submediocre ale unor pseudoscriitori și le scoate în evidență defectele prin succinte, dar savuroase comentarii, susținute de ample extrase din lucrările incriminate. În subsidiar se realizează și o tipologie a celor mai uzuale păcate întâlnite în textele veleitarilor, de la vanitatea auctorială la goana după originalitate cu orice preț, de la obscenitatea ostentativă la filosofarea vidă
STEFANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
rurale, în timp ce țara, bântuită de „zauru-balauru”, e izbăvită de o cătană slobozită de la oaste, Gheorghe din Boiabârz (numele pare coborât din Țiganiada lui Budai-Deleanu), care devine astfel, prin „remitizare ironică” (Ion Vartic), noul sfânt. Sunt valorificate eroi-comicul grotesc, situațiile hilare, savuroase, susținute de o oralitate neaoș arhaică. Socotit al patrulea baladist al Cercului Literar la apariția Străzii care urcă la cer (în echivalență proprie, Himmelsberggasse sau La Rue qui monte au ciel), S. se deosebește însă de tonul solemn hieratic, neoromantic
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
care se distinge Bunica), peisaje și interioare din copilărie și adolescență. Mediul târgului de provincie sau acela al cartierului bucureștean la început de secol XX sunt surprinse cu un ochi proaspăt, atent la detaliul de epocă, în ceea ce are el savuros, pitoresc. Notația realistă face loc adesea unor „inserții poematice” (Mircea Zaciu), dar se remarcă mai ales deschiderea către fantastic (Întâlnire în casa veche) sau apetența pentru surprinderea contururilor grotești ale unor siluete, precum mătușile Nebunei, domnișoara Vinga ș.a. Farmecul retro
STERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
întregii omeniri. Vernant citează o parodie semnificativă pentru această explozie de graiuri mitice, scrisă prin secolul al XVII-lea de un suedez. Pentru că fusese alungat din țară de către reprezentanții clerului luteran, autorul, un anume Andreas Kempe, se distrează descoperind burlescul savuros al acestei goane după Eden și descrie un Paradis care pare mai curînd preluat din glumele vremii noastre: cu o Evă sedusă de șarpele care îi șoptește vorbe dulci și fatale în franceză, un Adam danez și un Dumnezeu vorbitor
Ce limbă vorbeau Adam și Eva? (I) by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17166_a_18491]
-
costume populare și o infinită dragoste pentru tot ce e românesc și pentru România ne-au făcut să ne simțim în acest muzeu “ca acasă”. Sincere felicitări tuturor care au gândit și realizat această oază de romanism pe pamant american. Savuroasele mâncăruri tradiționale românești, prăjiturile alese și voia bună au fost prezente din plin și pe gustul tuturor celor prezenți. Gospodinele comunității noastre în frunte cu d-na preoteasa Diana Acsente și inimoasa noastră Rodica Grigoraș, alături de alte multe mâini harnice
FESTIVALUL DE TRADIŢII ROMÂNEŞTI DIN LILBURN, GEORGIA de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381293_a_382622]