1,075 matches
-
a și continua instructivele și amuzantele sale opere literare deja promise „Tutovei, căci lumea și în special societatea noastră numai atunci va progresa în domeniul literelor și științelor, când diversele idei salutare se vor ciocni, producând prin fricțiunea lor, acea scânteie elec trică din care să răsară lumina și inteligența. Sper că Maria N. de la Banca ținând pe de o parte socoteală de modesta invitare ce i fac în numele chiar al multor amici ai literelor, iar pe de alta, trecând c
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
își legăna capul în mișcari largi încât barba îi netezea când un umar când altul. Cei din sala auzeau despre figurine, femei înlănțuite într-o horă unică pe întreg pământul, despre lut ars...La cuvântul ,,tsopar’’ bătrânul se opri brusc, scânteie ochii spre cei din sală care fumau dormitând, era a doua mare așteptare a lui și dezamăgit continuă cu mai multă încrâncenare încât poemul său cântat dulce devenea prin rostirea patetică ce i-o dădea un act de indignare și
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
dea dreptul tulburătoare și în orice caz deosebit de elocventă nu numai pentru însemnătatea acestei comune, dar și pentru acel fir roșu, ce poate fi urmărit, grație lucrării de față, pînă în îndepărtatele veacuri ale evului mediu românesc. Acad. Em. Condurachi Scînteia, 10 aug. 1982 Muzeu în casă Mare pasiune pentru cercetarea arheologică a învățătorului Costache Buraga din Dăneștii Vasluiului sa concretizat în două importante și frumoase realizări: 1. Adunînd toată viața vestgii ale trecutului comunei, casa lui a devenit un adevărat
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
libertate în toate epocile, dar acuzațiile aduse de apuseni lui Cassian sunt nefondate pentru că scânteia de bunăvoință și înclinarea voinței către bine se datorează tot Ziditorului, care ne-a făcut pentru El după cum reiese din analiza Convorbirii duhovnicești XIII. Această scânteie însă, se poate perverti într-atât încât poate refuza cu totul colaborarea. La Cassian, chipul lui Dumnezeu e doar întunecat și nu distrus în omul căzut și astfel, liberul arbitru continuă să funcționeze. ,,Chipul și liberul arbitru sunt premisele faptului
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Preferații poetului tânăr fuseseră Arghezi și Barbu, "mai puțin Blaga și nicidecum Bacovia"; de Geo Dumitrescu, deși văzut cu simpatie, îl despart principii estetice radical diferite: În ce mă privește, eram adeptul unui limbaj elevat, epurat de orice loc comun, scânteind de cuvinte tabu, al unei exprimări filtrate, ceremonioase și elegante, al unor teme filosoficești și al unor simboluri care mă înfiorau prin rezonanța lor esoterică; într-un cuvânt, al unei poezii care izvora din tradiție ca dintr-o fântână a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fantomă din Tu treci (eminesciană parcă) vine dintr-un cer etern și trece suavă în altă eternitate: Lin prin puzderia de greieri tu treci și noaptea mi-o cutreieri. Nostalgic iarba se-mpreună la glezna ta într-o cunună. Piatra scânteie ca prin unde când raza lunii o pătrunde. Tu treci stârnind privighetoarea și zorile, tulburătoarea lumină care mi te fură cu ultimul sărut pe gură. Îngenunchiat în "vis ca-n adevăr", conștient că totul e unduire (principiu frecvent invocat de către
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
din credința și curățenia unui apostol. Învățătura cealaltă, sufletească, pe care o oferea cu generozitate elevilor săi Domnu’ Trandafir, și pe care o prețuia atât de mult copilul Sadoveanu, era educația ce o primeau copiii de la dascălul lor, căruia îi scânteiau ochii când le vorbea despre faptele de vitejie ale strămoșilor insuflându-le, astfel, dragostea față de trecutul neamului, îi învăța rugăciuni, cântece și alte multe lucruri care le-au rămas în suflete ca niște semințe bune ce au rodit mai târziu
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
corpului în ansamblu care, în diverse împrejurări și pentru unele persoane, au multiple conotații. Mihail Sadoveanu evocă cu măiestrie această însușire a personalității învățătorului său: ...Uite, și acum mi se pare că Domnu’ nostru a fost un om deosebit. Îi scânteiau privirile și era și el mișcat când ne spunea despre mărirea strămoșilor. Când făcea un semn cu mâna, așa într-o parte, parcă ridica o perdea de pe trecut, și eu vedeam tot ce spunea glasul lui... În aceste meșteșugite cuvinte
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
stâncile ascuțite, scăldate în soare, pe care se încălzesc vipere încolăcite și stau cățărate capre de munte. Flori de colț ornează steiuri care străpung și rănesc orizontul. Sub rocile lipite pe trupul munților, se ascunde o lumină tainică. Strălucitoare minereuri scânteiază, radiind pretutindeni 13. Cu focul lor, aprind întunericul din subteran. Din adâncuri, țâșnesc, clipocind printre stânci, izvoare 14. Se adună în râuri repezi și învolburate, unde păstrăvi și lostrițe lacome, pitite printre pietre, vânează obleți și scobari nerozi. Coborând, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
uităm că la Galați s-au aprins pentru prima dată luminile prin înființarea unei loje masonice. Ceva mai târziu, această faclă a fost răspândită în întreaga țară și de tinerii idealiști reveniți în patrie de la Paris, unde în Muntenia a scânteiat Frăția. Masoneria a fost laboratorul secret unde acești tineri au conceput, în confor mitate cu modelul democrației occidentale, proiectul național. A fost vizat un scop îndrăzneț constând în modernizarea societății și înfăptuirea statului național unitar. Obscu rantismul în care plonjase
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
lor le rămîn, pe frunte, steme albe. Din lumea ceea solară, coboară mîndre împărătese, cu părul de aur și cu sandalele moi. Mai apar "duhuri cu suflet de mireazmă, dulci fantasme", purtînd pe corpurile lor diafane lungi pînzării ușoare, ce scînteie în umbră. Altă dată, zîna Dochia, "cu picioarele-i de omăt", trece ușoară, pe un pod, țesut de păianjeni de smarald. Ea cheamă o pasăre măiastră, cu pene de păun, la a cărei cîntare lumea rîde de bucurie. Zîna se
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și acum, cu trupul pe care-l ai, fiind ceea ce ești, în cadrul geografic decupat de voința oamenilor, la periferia Atenei. Grădina lui Epicur este Anti-Republica lui Platon. Căci Cetatea autorului dialogului Phaidon e perfectă pentru că este ideală și inexistentă, ea scânteiază, dar cu sclipirile bijuteriilor false, strălucește, dar precum decorurile de teatru, unde nu poate locui nimeni... Epicurismul creează real, fie el și modest, acolo unde platonismul fabrică ficțiune - și încă una grandilocventă... Platon dorește ierarhie, ordine, supunerea producătorilor față de casta
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
realității generalizării violenței În tratamentul aplicat deținuților, precum și a abuzurilor În ceea ce privește ordonarea și executarea pedepselor penitenciare. și mai apare ceva În peisajul penitenciar din RPR: Începuturile „reeducării”, inițial sub forma benignă a ședințelor de Îndoctrinare politico-ideologică, lecturi din oficiosul comunist Scânteia și din broșuri propagandistice ori chiar Încercări de discuții libere. În penitenciarul de la Târgșor, jud. Prahova, unde funcționau de la sfârșitul anului 1948 două secții distincte (una a elevilor, majoritatea membri ai organizațiilor de tineret legionare - „Frățiile de Cruce” -, cealaltă a
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
înțepător; lămîi; limbă; mari; masă; matematică; măsură; membru; merișoare; mure; nasol; necaz; necomestibil; negustos; neplăcere; neprietenos; nesimțire; nostalgie; om; papile gustative; pepene; perfect; pervers; pișcăcios; îmi place; plăcut; plete; puțin; rece; repulsie; roșie; roșii; sărat; sarcină; sare de lămîie; săgeată; scînteia; sec; sentiment; soacră; soarta; soartă; straniu; strîmbare; strîmbat; strugure; super; și mai nasol; tare; transpirație; țigări; vechi; viața; violet; vișină; vișine; vitamina C (1); 718/141/41/100/0 acum: aici(100); prezent(72); imediat(61); moment(40); mîine(33
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
poezia se naște într-o lume a ghețurilor pure, propice creației, univers descoperit de Eminescu și mai târziu de Camil Petrescu, poetul care caută obsesiv și fascinat idea: "Deși-i din implicații cu rămurișuri pure/ ori din cristale limpezi ce scânteind se scurg/ Intrând în ea, să tremuri ca iarna într-o pădure". Poezia lui Labiș trebuie privită din două unghiuri de vedere: astfel este necesar să subliniem contribuția lui la orientarea poeziei de după război, relevând însă și partea viabilă a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nadirul eu sunt delirul." Imaginile cizelate, curățate, în care se leagă și se dezleagă sentimentul nebuniei, neurastenizarea, spaimele și încleștările lăuntrice, ne trimit la poemul "Vânt" al lui Al. Philippide: "hau, hau! cunoaște-te pe tine însuți ce câine/ albastru scânteind în coroana mea sfântă/ se bucură și face salturi mortale pe plaje celebre/ că nu e scăpare de-acum pentru nimeni." Sau iată-l reînviind și însingurările mari ale lui Bacovia: "... eu nu-mi aduc aminte de nimeni/ în seara
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Textul scris de Félix Lacambre în La Croix (Cru-cea) din 29-30 aprilie 1973 este reprodus în același buletin: "La primul contact în ceea ce mă privește, acesta s-a petrecut acum douăzeci și opt de ani Robert lăsa impresia unui foc de artificii, scînteind de idei, de imagini, de proiecte. Apoi într-o a doua etapă, îți puneai întrebări în legătură cu seriozitatea sa: practica prea bine un anume umor dezinvolt. Dar atunci cînd aveai privilegiul de a colabora cu el, îți dădeai seama că este
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
împrimăvărează, să nu te scalzi la rîu pînă nu vei gusta brînză proaspătă. Apa de la prima scaldă a copilului se toarnă cu oală nouă, ca să aibă copilul glas frumos. în scalda copilului se pune miere, ca să fie dulce ca mierea. Scînteie Cînd sar scîntei din foc, au să-ți vie oaspeți. Scutec Scutecele copiilor se pun la uscat pe o roată de car sau de trăsură, pentru ca copilul să fie ager și isteț. Scutecele copiilor nu trebuie lăsate noaptea afară. Dacă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
chema iubitul cu vorbe încărcate de forță magică. Dorința se prelungește în vis și Luceafărul coboară din sfera lui, se întrupează din cer și mare, sub forma unui tânăr voievod, care este totodată un "mort frumos cu ochii vii/ Ce scânteie-n afară". Cea de-a doua întrupare va fi din soare și noapte, Luceafărul având acum "un mândru chip", cu "negru giulgi". Din aceste portrete rezultă apartenența tânărului la cosmos (prin origine) și la natura terestră (prin înfățișare). Fata ar
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
publice. Și, în fond, în dramaturgia lui, nu e răutate, ci iubire. Caragiale nu urăște pe Cațavencu, pe Dandanache, pe Ipingescu, pe Conu Leonida. El nu își calomniază nici personajele create de el. Parcă îl văz retras într-un colț, scânteindu-i privire de pătrundere, surâzând de sinceră și bună plăcere; își ascultă eroii pretutindenea, cu dragoste îi studiază, îi rotunjește în mintea lui, îi descarcă de partea banal-indiferentă și îi reduce la sufletul lor real-estetic, etern-real. Așa și-a studiat
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
religii orientale a fost recunoscută de multă vreme, termenul de gnosis fiind echivalat fie cu sanscritul jnana, care înseamnă cunoaștere spirituală, fie cu chinezescul tao -calea. Asemenea lui Atman, care este prezența lui Brahman în spiritul omenesc, pneuma gnostică este scînteia desprinsă din Divinitate, pe care gnosticul o poate cunoaște, avînd astfel acces la Sursă. Mai toate marile religii ale antichității afirmă, sub o formă sau alta, credința că a te cunoaște în profunzime este echivalent cu a-L cunoaște pe
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
descoperă că portretul Arankăi îi surâde, misterios-giocondic, de pe murii înalți. Ca într-un scenariu de atmosferă din proza englezească timpurie, un abur se adună din vaporii apelor negre de afară, inundând încăperea. Teroarea poate înflori la adăpostul întunericului: "ochii portretului scânteiau fosforic, ca ochii de topaz ai felinelor, în tufișuri, noaptea". Aceștia devin, subit, mobili: "Când am ridicat privirea, ochii fosforici nu mai erau acolo, scânteiau lângă ușă". Spre surprinderea eroului, care pipăie tabloul, "rama era intactă și neclintită pe perete
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
vaporii apelor negre de afară, inundând încăperea. Teroarea poate înflori la adăpostul întunericului: "ochii portretului scânteiau fosforic, ca ochii de topaz ai felinelor, în tufișuri, noaptea". Aceștia devin, subit, mobili: "Când am ridicat privirea, ochii fosforici nu mai erau acolo, scânteiau lângă ușă". Spre surprinderea eroului, care pipăie tabloul, "rama era intactă și neclintită pe perete, dar mâna n-a dat peste pânză înlăuntrul ramei a pipăit numai peretele gol și aspru". Începe, astfel, un joc tenebros, în care ludicul pare
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
săltat alături. Ochii, de prinși acum cu întunericul, deslușeau și-un veșmânt alb, lipindu-se de zid, făcându-mi față. Încă o dată m-am repezit, și încă o dată mi-a scăpat". Cursa continuă, într-o sarabandă a ispitelor mobile: "Ochii scânteiau pretutindeni, iar mâinile întinse nu-i puteau captura nicăieri". Chiar și scurta victorie este iluzorie, precum formele fantomatice care dansează: "O dată am prins mâna și mâna s-a topit în strânsoare, fără nici o smucitură, ca ochii să-mi râdă în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cu această ocazie, respectând și gramatica autorului: „... astăzi, (...) noi secretarul celulei PC din comuna Moara Domnească (...) am adunat pe toți membri cari fac parte din PC din care am luat în discuție următoarele: 1) Sa discutat despre abonamentul la ziarul Scânteia unde toți membri P. Comunist sau hotărât că să abonează însă să le aduc toate instrucțiunile dela Partid relativ cât costă pe an, la 3 luni sau pe lună. 2) Sa discutat despre formarea Comperativei unde tov. Neculai Radu a
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]