1,131 matches
-
se stabili dacă ești demn de privit sau nu. Totul pentru un lustru fără cusur al pantofilor, care trebuiau să fie strălucitori precum o țeastă pleșuvă după o vară cu mult soare, precum crusta unui pământ arid sau ca ploaia scânteind peste o piele tăbăcită, rigidă și goală pe dinăuntru. Dar acum, înaintea pantofiorilor compromiși de noroi ce redesenau modelul de pe pardoseala de marmură - și universul odată cu el -, totul se petrecu altfel, ca și cum întreg mersul lumii fusese dat peste cap. Destinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o luase, atât de tare trăznea, vară sau iarnă, ziua sau dimineața, ca și cum ar fi stat la murat el însuși în băile de acid. Era un bărbat foarte frumos, înalt, cu părul negru strălucitor dat pe spate și ochi azurii scânteind de viață. Un bărbat foarte frumos și singur. Îl vedeam mereu ca pe condamnat etern, cum se spune că erau la greci, împingând bolovani sau lăsându-și ficatul să fie mâncat la nesfârșit. Poate că făcuse o greșeală Crochemort, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
malițiozitate, ca și când ar fi vrut doar să-l șicaneze. Era una din zilele acelea splendide de iarnă, când cerul își cernea peste brazii din curtea casei fulgii mari și pufoși. Zăpadă cristalina își reflectă în azur irizările ei, scânteind ademenitoare. Laurei îi plăcea mult să schieze și ori de câte ori stratul de zăpadă îi permitea, își lua schiurile în spate și pornea pe pârtia de pe moșia Frența. Aici hoinărea ore în șir coborând rapid și urcând din greu pârtia destul de abruptă
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
apă aproape fiartă, mi se pare că aud un scâncet de copil, care însă nu-mi penetrează urechea, ci mi se înfige în inimă, printre coaste. Micuța Noga s-a trezit, fruntea ei albă este rece ca gheața, ochii îi scânteiază de febră, închid cu părere de rău apa, mă despart de curenții ei liniștitori și încerc să ascult, dar Noga a plecat deja, îmi amintesc eu ușurată, și copilăria ei s-a dus de-acum, aproape că nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
bine. Pot fi, desigur, sacrificat. ― Nicidecum. Existența fiecăruia dintre noi este prețioasă la drum. Se îndepărtă în direcția epavei fumegânde a blindatului. Pe Acheron, ziua era crepusculară iar noaptea mai neagră decât străfundurile cosmosului. Motivul era simplu: nici o stea nu scânteia prin atmosferă pentru a-i nimba solul cu lumina ei slabă. Vântul bătea în construcțiile metalice dărâmate din Hadley, șuiera prin culoare și trântea ușile. Nisipul plesnea geamurile sparte ale ferestrelor, într-o răpăială neîntreruptă și angoasantă. În interior, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ceva normal raportat la felul în care merg lucrurile pe-aici, un K să meargă cu cele trei Ferrari pe care le are deja. —Marcus Samson are trei Ferrari? Belinda și Charles de Groot au trecut pe lângă noi, părul lui scânteind într-un blond auriu în razele soarelui. Ea îi șopti ceva, întinzându-se și luându-l de mână. El i-a strâns mâna ușor pentru un moment și i-a dat apoi drumul, zâmbindu-i. —Ai zice că sunt dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
în semn de admirație pentru om și pentru poet și de iubire pentru prieten”, la care Voiculescu îi răspundea: Când te-a lovit un prost sau un măgar Tu scoți scântei ca orișice amnar Cu diamantul să te-asemuiești: El scânteiază fără să-l lovești. (C. Păunescu, „Voiculescu epigramist”, în Argeș nr. 3,1980). Cum din 1927 Voiculescu are afinități pentru Gândirea lui Nichifor Crainic, fără însă a-l fi inspirat în realizarea Poemelor, entuziasmul ideologilor și teoreticienilor de aici exprima
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Despre Teodora și fetița domnului Simion nu a mai avut niciodată nici o veste. ȘAPTE ZILE CU TEODORA Ziua întâia Este iarăși începutul unei zile geroase de iarnă în care soarele, care abia s-a ridicat de după orizont, face deja să scânteieze mii de diamante efemere pe întinderea de omăt. Pe colina cu pante domoale, brazii par șiruri de călugări îmbrăcați în robe albe, proiectate pe cerul care ar putea fi în întregime azuriu dacă la întâlnirea cu pământul nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tensiune, instalată brusc, producea o invazie continuă de informații care mai de care mai atrăgătoare, în aparență și mai demnă de semnalat în discuție. Începea o idee și se dispersa, începea o alta și o abandona. Ar fi vrut să scânteieze prin noutatea deducțiilor, să epateze, să atragă atenția și insuccesele sale îi produceau în interior descărcări nervoase paroxistice, adevărate biciuiri, suportate cu stoicism, dar și cu o oarecare plăcere. Mimica îi era controlată la maximum și doar cineva foarte atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
momentul În care Matt Hassinger va suna la ușă. — Dă-mi și mie cheia franceză, te rog, s-a auzit o voce frustrată. Asta nu pare să meargă. Atmanoush s-a strâmbat la geanta cu scule de pe podea, În care scânteiau peste o sută de scule de toate mărimile. I-a Întins un clește cu lanț, un lărgitor de țevi și o pompă hidrostatică de testare HTP300, Înainte să dea din Întâmplare peste cheia franceză. Din nefericire, s-a dovedit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
simplu arta devenirii. Articolul Șase: Dacă nu ai nici un motiv sau nici o pricepere ca să practici arta devenirii, atunci există pur și simplu. — Asya!!! Ușa s-a dat de perete și mătușa Zeliha s-a năpustit Înăuntru cu ochii ei verzi scânteind ca două bucăți rotunde de jad. — Câți soli mai trebuie să-ți trimitem la capul patului ca să te facem să ni te-alături? Articolul Șapte: Dacă nu ai nici un motiv sau nici o pricepere ca să exiști, atunci pur și simplu rezistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de bere. S-a târât până la CD player ca să pună o melodie care era din Întâmplare una din melodiile ei preferate de Johnny Cash dintotdeauna: „Hurt“. Legănându-se În ritmul de Început al cântecului, s-a Întors, iar ochii Îi scânteiau: Astăzi m-am rănit/ Ca să văd dacă mai simt Încă ceva... Chipul Asyei s-a schimonosit de parcă fusese Înțepată cu un ac invizibil. — Mare păcat... Ce e păcat, scumpo? L-a privit stăruitor, cu niște ochi larg deschiși și plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu afle niciodată aceste amănunte triste? Mătușa Banu s-a Întors spre doamna Sweet cerând mângâiere. Însă În loc de răspuns, tot ce a primit de la djinnul ei bun a fost un zâmbet timid și o licărire a aurei din jurul capului ei, scânteind În nuanțe de mov, roz și purpuriu. Odată cu aura djinnului a licărit o Întrebare spinoasă: Era Într-adevăr bine pentru oameni să descopere mai multe despre trecutul lor? Și apoi mai multe și mai multe...? Sau era pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
s-a frânt. Ne-ai mințit! Nu ești În San Francisco, nu ești În Arizona, atunci unde ești? Armanoush a Înghițit cu greutate. — Mamă, sunt la Istanbul. — Ce? — Mamă, Îți povestesc totul, Însă, te rog, liniștește-te. Ochii lui Rose scânteiau de furie. Cât ura să audă pe toată lumea spunându-i să se liniștească. — Mamă, Îmi pare groaznic de rău că te-am făcut să te Îngrijorezi În halul ăsta. N-ar fi trebuit să fac asta niciodată. Îmi pare foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lustruită, de aproximativ zece metri În diametru. Sfera nu avea nici un fel de marcaje sau semne distinctive. Învârtindu-se În jurul sferei, Își văzură siluetele reflectate de suprafața acesteia. Norman remarcă o ciudată irizație unduitoare, nuanțe palide de albastru și roșu, scânteind pe suprafața metalică. — Parc-ar fi o bilă de rulment supradimensionată, spuse Harry. — Plimbă ursul, istețule! Pe partea opusă celei de unde Începuseră explorarea, descoperiră o serie de șanțuri spiralate, săpate Într-un model complicat pe suprafața sferei. Modelul atrăgea atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
limbaj și fascinînd pe toată lumea cu ele... atunci cînd își făcea apariția, nichita (așa îi spuneau toți) provoca un fel de vibrație în aer, atmosfera se încărca brusc cu mai multă spiritualitate. nichita avea aură și ea începea imediat să scînteieze. Iar cei primiți la masa lui deveneau brusc niște privilegiați, e ca și cum ar fi fost acceptați în primul cerc al unui iluminat, al unui guru cu vocații incontestabile. mă opresc însă aici cu evocarea acestor îndepărtate emoții. Dar dacă vă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Dumitrescu. Nu mă simțeam totuși obosit. Orașul era frumos seara când ieșeam de la statistică și o luam în jos spre Sărindar, deși luminile nu se mai aprindeau feeric, vitrinele nu mai aveau chenare multicolore și reclamele înalte care anul trecut scânteiau într-o aprindere și stingere neîncetată, de albastru și roșu, și care mă făceau să simt că trăiesc, cum spune Hemingway, într-o sărbătoare continuă, dispăruseră și ele. Camuflajul aruncase la începutul războiului orașul în întuneric, și continua și acum
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Jack Allen, tot ce conta era să obțină o poveste. Nu era de mirare că nevastă-sa zburase la patru mii de mile depărtare ca să scape de el. Aruncă cu ziarul în nefericitul de Mike Wooley și ochii verzi îi scânteiară de furie. — Jurnalism de scandal, se răsti la el. Citizen nu s-ar preta niciodată la ceva de un asemenea prost-gust. Mike o privi cu o uimire nedisimulată. Să convingi o tânără obișnuită să facă sugestii despre cum ar schimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Fiecare a dat lovitura cea din urmă. Cucoanele așteaptă neliniștite. Ce-a fost? Cum a fost? Costică nu-i mușcat, nu-i mușcat nici Osman, dar putea să se întâmple mare comèdie. Praful uliții, ca niciodată, se ridică des și scânteiază ca o pulbere de aur în luminile asfințitului, peste casele curate și peste livezile verzi. Și deodată o cucoană își aduce aminte că mâncara se răcește - și toți își aduc aminte că n-au cinat încă, și se grăbesc spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a face lin drumul îndărăt, pe coama dealului. Apoi, într-un târziu, luminile de la trei geamuri, scurt pieriră; o perdea de neguri grele se întinse peste valea Siretului. Încet-încet apoi negurile se luminară, o lună roșie izvorî din răsărit; ape scânteiau în depărtări, pădurile se lămureau pe zare ca dungi de cărbune; și călărețul mergea gânditor, pe murg, spre hanul Aniței, prin visul negurii. Ajunse, la vreme târzie. Nu se mai simțea nimic în bătătură. Legă calul de veriga de la scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
socotit C-a avea dorul sfârșit... Mai cântă o leacă, măi Barbă, că mi-e jele - și Iana iar zice cu ochii: Haide!... Femeia zâmbea în lucirea focului. Erau în trăsăturile ei urme de frumuseță și în ochi îi mai scânteiau încă patimile. Privea la Faliboga și un întreg trecut îi învia în amintire - trecut de tulburări și de porniri sălbatice. Fluierul lui Gheorghe Barbă începu a fierbe în bordei, așa de trist, așa de dulce - parcă deodată se deschideau câmpiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și Grecușor o împunse la fugă ca o iazmă, sărind cu pași mari prin troian. Cu dulăul la picioare, Niță Lepădatu așteptase pe stăpâni lângă șopronul vacilor. Îi văzuse îndreptându-se spre el, se descoperi de departe; dar privirea care scânteia în blănița albă lunecase numai asupra lui, trecuse în altă parte; boierii se întorseseră și Niță rămăsese la locul lui, cu căciula în mână. Faliboga venea cu pași mari spre el. Se opri rânjind: —Ei, măi Niță? ce zici?... Pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
știe cum l-a întrebuințat. Ornicul cu lanțuguri din părete, între ferestre, arată ceasul al doilea după miezul nopții. Limba lui bate grăbit: toc-tic. Privește toate câte sunt împrejurul lui ca pe niște vedenii și închide ochii. Jarul i-a scânteiat în coada pleoapei. Așa a clipit ursul din râpă, cătră el, numai c-un ochi. L-a clătinat de umăr nana Floarea. L-a clătinat de două ori; era căzut cu pieptul pe marginea vetrei. Abia când l-a clătinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
piscurile Pătrului și Șurianului fulgerau încă omături, în răstimpurile de soare. Cum îndrăzneam să ies cu undița la malul râului, se povârnea de sus, învârtejit de vânt, un nour negru, care scutura lapoviță. Sara, se făcea senin; în vremea nopții scânteiau toate stelele văzduhului. Dimineața, văile se umpleau de o ceață lăptoasă. Cătră amiază așteptam o limpezire. Într-adevăr, soarele se arăta câtva timp, ca să ne amintească existența lui și să ne dea nădejde; dar îndată după aceea prindeau să șușuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bine la ea că i-a și trântit ușa în nas, mințind: "Locul nu mai e liber, domnișoară". Apoi s-a îndepărtat bombănind: "Asta a greșit adresa. Căuta o mînăstire". În schimb, cum a zărit-o pe Luchi, i-au scânteiat ochii. Era cam șleampătă, dar masivă, impunătoare, cu șolduri late și cu părul lucios și negru. "Cum ai zis că te cheamă, fetițo, Luchi?" Da", râse lat Luchi, cucerindu-l definitiv pe tata care a angajat-o pe loc. "Luchi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]