1,552 matches
-
și apoi se focaliză asupra unui grup de puncte care părea o constelație îndepărtată. - Ce e? se răsti Bella. - Cred că de Tengys se apropie o flotă extrem de numeroasa. - E clar, se lăsă Bella să cadă într-un scaun care scârțâi sub greutatea lui. Au aflat că suntem prinși aici și își aduc armamentul de obliterare planetară. - Nu cred, Sire! Mi se pare că navele clonelor se mișcă spre o poziție defensivă pe o orbită joasă. E evident că se tem
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Unde se Înregistrează succese sau oportunități, acolo mișună tot felul de profitori, de oportuniști.) și-a găsit sacul peticul. (La Înțelesul obișnuit, de potrivire după fire a oamenilor, adăugăm și următorul: la o așa intenție, așa faptă.) Osia unsă nu scârțâie. (Bunăvoința altora o obținem și o păstrăm numai dacă știm să o Întreținem.) Pisica se bucură când se sparge oala cu smântână. (Profitorii se bucură de necazul altora.) O nenorocire nu vine niciodată singură. (Probabil pentru faptul că o persoană
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să prefigureze, la un moment dat, un scop nobil, ar trebui să fie capabil să găsească și mijloace la fel de nobile de concretizare, care să nu ducă la crearea unor mari suferințe sau prejudicii celor din jur.) Unge osia ca să nu scârțâie carul. Pornind de aici, unii Înțeleg să-și promoveze afacerile nu atât prin eforturi aptitudinale oneste, cât mai ales prin mită, complimentări și lingușiri de tot felul.) Acela care ascultă este părtaș cu acela care vorbește de rău. (Desigur, numai
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
poți ajunge chiar În situația de a nu mai avea nimic: „Judecățile știi când le pornești, dar nu știi când le oprești”; „Din judecată-n judecată, a rămas fără o postată*”; „Judecătorul, ca osia carului: cum o ungi, nu mai scârțâie”; „Legea, ca pânza de păianjen: tăunul o sparge, iar musca se prinde”; „Mai bună-i o pace, decât o sută de procese”; „Vorba de om sărac nimeni n-o ascultă, fie cât de scumpă” etc.) Nu-i rău fără bine
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
aude râzând "cu gura lui de roată dărâmată"... Curioasa comparație spune și ea ceva: insul din spate nu-și mai urmează, nici el, calea naturală - roata lui e "dărâmată", indiferent dacă versul dă de înțeles și că râsul cu pricina "scârțâie" ca o roată de car în stare foarte rea. Tentația e mare de a vedea în celălalt, pur și simplu, un dublu al eului. Nu însă un călău - un gest creștinesc îi unește: Când trecem Pe la-ncrucișări de uliți, Ne
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
Grigurcu), un fel „de rușine de cuvinte” și o revoltă neputincioasă față de realitate. Această pudoare îmbracă uneori haina unei aparent jucăușe, dar de fapt grave ironii, alteori se manifestă printr-o artă a îndepărtării și a aluziei: „sub picioarele mele scârțâie zăpada/ pe o uliță cu miros de vâsle - / a trecut și trupul meu pe acolo/ și m-a-ntrebat «unde naiba ai fost și cui să cer iertare?...»/ un arlechin i-a răspuns:/ privighetorile sunt încă în război...” (De seară, din Ușor
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
glasul marchează natura acestei relații. Boțoghină, țăranul bolnav, nevoit să-și vândă o parte din pământ, discută cu Tudor Bălosu și cu fiul acestuia, Victor, într-un chip care indică o înstrăinare totală: „Fiecare cuvânt scos de cei trei oameni scârțâia, nu se lipea de celălalt, nimerea alături, nu se putea rotunji și încălzi, atât Boțoghină, cât și Bălosu se uitau în lături, întorceau capetele în altă parte când unul din ei deschidea gura.” Tema centrală în Moromeții ar fi, din
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
niște jucării în bătaia vântului. Zgomote înfricoșătoare, de duduit de motor, întretăiate de mugete ce răzbăteau din adâncul pământului însoțeau cutremurul. Lumea trezită din somn de zguduiri puternice, alerga îngrozită, neștiind unde s-o apuce... Prin case, mobilele se mișcau, scârțâind din încheieturi, vitrinele cu sticle și veselă se răsturnau... Panica din interiorul locuințelor era sporită de zgomotele de afară. Geamuri se prefăceau în țăndări, bucăți de zidărie se desprindeau, coșurile caselor se prăbușeau în stradă și pe trotuare cu zgomot
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
dacă este literatură, dacă emoționează și convinge prin imagini artistice veridice și puternice. Ori, nuvela Râpa Oarbei este mai mult o schemă decât o operă literară deplină, vie. Pretutindeni simți că ai de-a face cu o construcție artificială, care scârțâie din încheieturi. Ai continuu impresia că autorul a pornit de la o scenă prestabilită, căutând apoi să o umple cu câteva fapte de viață (...). Oamenii nu trăiesc, nu sunt ființe vii; acționează conform unor formule-șablon pe care le întâlnim și la
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Ca să te ajut, îți voi pune întrebări. Da, o să fie un interogatoriu, doar ești obișnuit... Dar n-am păstrat nimic! Nu-mi amintesc de nimic! Am întors amândoi capul. În tăcutul răgaz dintre două valuri de ploaie, pietrișul de pe alee scârțâia, cu o sonoritate de sticlă. Soția lui Vinner păru să nu remarce prezența mea. Dreaptă, cu un aer de demnitate jignită, se opri la câțiva pași de noi. — Ce se întâmplă, Val? Intonația ei, o ușoară mișcare a bărbiei au
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
genunchi. Vinner se uita fix la mine, apoi aruncă o privire rapidă spre mâinile mele nemișcate. Ghiceam că aștepta să cobor privirea, să încep să trag de elastic. Totul era reglat pe secunda aceea de neatenție. O scândură din parchet scârțâi în spatele meu. Am început să vorbesc foarte încet, pentru a nu sfărâma acel echilibru instabil: — Aș vrea să-ți transmit gândurile de prietenie ale unei persoane care îți este foarte dragă și care locuiește la Varșovia. Ți-aș mai putea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
făcut armata, era un vistavoi la colonel. Acolo, la dânșii, să vezi viață ! în fiecare sară primblare pă stradă, pă jos, pă sus, cu trăsura, cu mașina reghimentului. Chef la restioran, acasă lume și băuturi. în urducătură podelele morii tremurau scârțâind. Morarul adormise. Cu fruntea rezemată de genunchi, fata părea adormită și ea. Suspina însă, și din ochi i se rostogolea câte un bob cristalin umezindu-i fusta înainte de a ajunge în colb. Undeva, pe podul morii, se auzi chițcăit de
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cercă să îndrepte trunchiul de-a lungul sforului, să-l poată scăpa prin strungă; dacă puterea copacului ar fi venit de-a curmezișul, izbitura ar fi rupt opustul și l-ar fi prăvălit în ape. în grindă felinarul începu a scârțâi. Lăsându-se cu totul în prăjină, omul împingea cât îi stătea în puteri. Simțea că i se rup vinele iar picioarele i se înfundă în puntea de stejar. Ploaia îi răcorea fruntea și trupul scotea aburi. O pală de vânt
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de bărbați care se cinsteau, după rang, cu vin, țuică ori coniac, se înființase Costică Jambru. Slab, urât și pirpiriu, cu ochi holbați și haine de căpătat, țiganul era cel mai vestit gurist din Șuțu. Acordeonul lui întărit cu șfară scârțâia dar, când omul scotea un „ah !”, seca la inimă pe cei mai simțitori. Veniți de departe, socrii mici se odihneau, băuți, sub chilote, într-o cămăruță rece. în timp ce nașa împodobea mireasa, nașul, cu sticla, își chema invitații din sat. Ca să
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cam mică, dar mie și lui Ilie ne ajungea. Deh, nu știam că o să cădeți și voi pe capul meu, se descărcă ciudoasă femeia, apoi continuă: Dar acum, ce să facem, mâncăm mai multă mămăligă și ne umflăm burta! Poarta scârțâi ușor și în prag se auziră pași care scuturau de noroi cizmele din cauciuc. În bucătărie intră un bărbat între două vârste, uscățiv și cu tenul închis la culoare, datorită soarelui și vântului de pe câmp. Privi la aglomerația din bucătărie
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
că undele de lumină reflectate pe pereții barăcii sale erau focurile de artificii ale raiului. La ora două, locțiitorul comandantului intră tiptil În baraca generalului și spuse În șoaptă: ― Să trăiți, aștept ordinele dumneavoastă de contraatac, să trăiți! ― Auzi cum scârțâie? ― Nu pricep, să trăiți! ― Picioarele mele. Picioarele mele subțiri și sticloase. ― Da, să trăiți, Îmi dau seama că generalul are probleme cu picioarele, dar Îmi permit să susțin, cu tot respectul, să trăiți - acum vocea Îi era doar un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mele, mare cât Muntele Rushmore, privindu-mă pe când mă Îndreptam spre prima mea baie. (Am spus că e imposibil și totuși Îmi amintesc.) De asemenea, alte lucruri, materiale și imateriale: strălucirea neînduplecată a neoanelor din sala de operație; pantofi albi scârțâind pe pardoseala albă; o muscă infectând tifonul; și, pretutindeni În jurul meu, pe culoarele Spitalului de Femei, drame personale În plină desfășurare. Percepeam fericirea cuplurilor care-și țineau În brațe primul copil și tăria catolicilor care și-l acceptau pe al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sau purtam haine cu care Tessie nu era de acord. ― Problema noastră sunteți voi! Ecoul cuvintelor lui Morrison răsuna În stradă, dar Milton n-avea vreme să se concentreze la el. Căci exact În acel moment, ca o Godzilla care scârțâie Într-un film japonez, se arătă Înaintând greoi, primul tanc militar. Soldații stăteau de ambele părți nu polițiști, ci membri ai Gărzii Naționale, În costume de camuflaj, cu căști pe cap, ținând tensionați În mâini puști cu baionete Îndreptate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În acea seară am fost prea tristă ca să-i farmec pe adulți. Am mâncat În liniște și după aceea m-am așezat În sufragerie și m-am apucat să citesc o carte, chipurile. Ceasul ticăia. Noaptea se urnea cu greu, scârțâind din Încheieturi. Când am simțit că o iau razna, m-am dus la baie și mi-am dat cu apă pe față. Mi-am ținut un prosop cald pe ochi și mi-am apăsat tâmplele cu mâinile. Mă Întrebam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pași pe scări, apoi ușa de la dormitor deschizându-se și Închizându-se. Obiectul intră și rămase acolo, pe Întuneric. Probabil că aștepta să i se obișnuiască ochii cu bezna. Stăteam Întinsă pe-o parte, prefăcându-mă că dorm. Podelele au scârțâit și ea a venit pe marginea unde stăteam eu În pat. Am simțit-o oprită deasupra mea, uitându-se În jos. Apoi s-a dus de cealaltă parte a patului, și-a scos pantofii și pantalonii scurți, și-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
movila de sub șortul ei, care se ridica spre mine foarte vag. Se ridica și se insinua. Mi-am pus mâna pe coapsa Obiectului, cu palma În jos. Și, cum ne legănam În continuare, uitându-ne una la alta În timp ce greierii scârțâiau din scripcă În iarbă, am lăsat mâna să-mi alunece Într-o parte, spre locul unde se Împreunau picioarele Obiectului. Degetul mare mi-a pătruns pe sub șortul ei. Pe chip nu i se vedea nici o reacție. Ochii ei verzi de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am făcut-o din nou. Și apoi iarăși. Bărcile din golf făceau parte din asta, și orchestra de coarde a greierilor din iarba arsă, și gheața care se topea În paharele noastre de limonadă. Leagănul se mișca Înainte și Înapoi, scârțâind pe lanțul său ruginit, și era ca În cântecul acela vechi de copii: Micul Jack Horner stătea Într-un colț și-și mânca plăcinta de Crăciun. A băgat degetul Înăuntru și a scos o prună... După prima rostogolire a ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
picioarele mele pe bară, Împingând balansoarul. A durat trei minute sau cinci sau cincisprezece. N-am idee cât. Timpul pierise. Într-un fel, Încă nu eram prea conștiente de ce făceam. Senzațiile se topeau direct În uitare. Când podelele verandei au scârțâit În spatele nostru, am sărit În sus. Mi-am scos degetul mare din chiloții Obiectului și m-am ridicat. Am văzut ceva cu coada ochiului și m-am Întors. Cocoțat pe balustradă, În dreapta noastră, stătea Jerome. Era Îmbrăcat În costumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
riguroasă de la școala mea particulară. Nu ținuse seama de abilitățile mele excelente de cercetare și studiu. Dar - lucrul cel mai important, nu luase În calcul forța profesoarelor mele de latină, domnișoara Barrie și domnișoara Silber. Așa că acum, În timp ce mocasinii mei scârțâiau printre mesele de lectură, În timp ce câțiva bărbați ridicau privirea din cărți ca să vadă cine se apropia și apoi priveau din nou În jos (lumea nu mai era plină de ochi), auzeam În minte vocea domnișoarei Barrie: ― Copii, definiți-mi, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Prin parbrizul cabinei de culoare roșie se vedea capul șoferului săltând ca o păpușă pe sârmă. Chipul i se Întoarse În direcția mea și, chiar când trecu pe alături, omul acționă frânele. Roțile din spate ale cabinei scoaseră puțin fum, scârțâiră și apoi, la douăzeci de metri mai În față, camionul mă așteptă. Ridicându-mi geamantanul, stăpânit de o emoție nebună, am alergat până la camion. Dar când am ajuns la el, m-am oprit. Ușa părea așa de sus. Imensul vehicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]