2,879 matches
-
în care Costin Popa, împătimit comentator de operă, analizează cu pricepere interpretările lui Spiess; fiecare rol este pus sub lupă; sunt discutate cu migală nu numai realizarea vocală până la notă, ci și concepția estetică generală, cultura stilistică, implicarea emoțională, prezența scenică. Costin Popa se adresează publicului iubitor de operă, de obicei bine informat - mai ales factologic dar mai puțin dispus să acceadă la nuanțe - oferindu-i un prilej de a intra în laboratorul de lucru al unui mare artist. Condițiile de
Un premiu pentru o carte de excepție by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/6394_a_7719]
-
anul 1720, prin combinarea ultimelor două versiuni. Prima versiune (1603) este, așadar, inedită, introducând situații și scene deloc cunoscute în cultura română. Suntem convinși că, odată cu revenirea la variantele distincte ale tragediei, analiza contrastivă a situațiilor dramatice și a indicațiilor scenice îi va stimula pe regizorii români în găsirea unor noi piste interpretative și noi soluții de construire a unor spectacole care să confirme perenitatea geniului shakespearian. (G.V.) (Sunet de trompete. Începe pantomima. Intră un Rege și o Regină tandri unul
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]
-
Marina Constantinescu Acum patru ani, la Sibiu, am văzut un spectacol care m-a impresionat profund prin simplitatea limbajului scenic, prin tipul de scriitură emoționant, nesofisticat, încărcat, totodată, de un strat moralizator, de ceva foarte, foarte uman. „Recviem" este spectacolul despre care fac acum aducere aminte. Scris și regizat de Hanoch Levin la Teatrul Cameri din Israel. Am vorbit o
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
ani, prezente în Festivalul la Craiova și București, tripticul Shakespeare al lui Nekrosius și-ar fi găsit forma completă în memoria mea. Cred că punctul numărul unu al montării lui Thomas Ostermeier cu „Hamlet" la Schaubuhne din Berlin este versiunea scenică și traducerea semnate de Marius von Mayenburg. El însuși dramaturg, dar și dramaturg în accepțiunea germană, omul cu care un regizor lucrează pe un text, colaborator important al lui Ostermeier, Von Mayenburg alcătuiește o traducere extraordinară, din care viziunea regizorală
Forța cuvîntului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6330_a_7655]
-
regizorală își trage intensitatea. Acest „Hamlet" are un decupaj cinematografic, este rostit într-o limbă de azi, alertă, dinamică, din care sînt eliminate pasaje sau sensuri reziduale, cuvinte care nu mai au nici un înțeles relevant astăzi. Impactul unei asemenea propuneri scenice vine și din limba în care este spus. Actualizarea ei, traducerea în respirația și în ritmul de azi, face enorm pentru o montare. Cum rămînerea într-o variantă așa-zisă clasică, învechită, cu un cîmp semantic irelevant, duce spectacolul implicit
Forța cuvîntului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6330_a_7655]
-
real, Leslie Sebastian Charles, concertează pe 27 noiembrie la Sala Palatului din București, fanii artistului având ocazia să îl admire și să-l aplaude în cadrul spectacolului de excepție 100% live. Concertul de la București al celui care și-a ales pseudonimul scenic după numele echipei de fotbal "Ocean's Eleven" din localitatea natală, face parte din turneul mondial de promovare al celui mai recent material discografic, lansat în primăvara acestui an sub titulatura ”Here you are”. Din playlist-ul show-ului nu vor
Billy Ocean, concert 100% live, la București. Vezi data și prețul biletelor by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/63504_a_64829]
-
Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, coautor al coregrafiei, și pe Lorena Lupu, și ea absolventă a Universității de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, secția Actorie, scriitoare, traducătoare, ziaristă, iar în acest caz autoarea textului, ambii bine integrați conceptului scenic. La fel de integrat s-a dovedit a fi și spațiul scenografic, gândit de Mihai Păcurar, prin folosirea unor elemente cu valoare emblematică pentru balet - mulțimea de poante, răspândite de jurîmprejurul scenei și încercate de câteva ori, pe câte un singur picior
Requiem pentru suferințele poporului japonez by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5023_a_6348]
-
coregrafice. Trecând de la Opera Națională București la Compania Oriona, a virat automat către neoclasic și modern, dar s-a ancorat ulterior în contemporan, prin modul ei de gândire coregrafică. Dacă în prima variantă coregrafică a spectacolului Nijinski a făcut mișcare scenică pentru un actor, cum a făcut frecvent în ultimii cincisprezece ani, în cea de a doua variantă a creat coregrafie, aducându-l pe actor, în compania Monicăi Petrică, în zona dansului. Strict coregrafic, Nijinski - cealaltă față a geniului este cel
Nijinski, cealaltă față a geniului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5043_a_6368]
-
o notă constantă este și asocierea unor proiecții în continuă mișcare. Cele din acest spectacol, creație a artistului vizual Vali Chincișan, de o deosebită valoare în sine, au copleșit însă, în mare măsură, evoluțiile corpurilor din scenă. În orice creație scenică componentele spectacolului trebuie să se potențeze reciproc, fără a se concura însă unele pe altele.
Coregrafie internațională by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4788_a_6113]
-
ianuarie, la Teatrul Nottara, de la ora 19.30, la Sala George Constantin, pentru a vedea premiera oficială a spectacolului Panică de Mika Myllyaho. Pe scenă, îi veți putea vedea pe Vlad Zamfirescu, Alexandru Jitea, Gabriel Răuță, care fac din dialogul scenic un tur de forță actoricească. Cu subtitlul „trei bărbați pe punctul de a ceda psihic”, textul dramaturgului finlandez este o subtilă comedie psihologică, cu personaje foarte bine conturate. Acești bărbați - prieteni din copilărie - vorbesc despre criza vârstei mijlocii, problemele profesionale
Panică! Premieră la Nottarra () [Corola-journal/Journalistic/47917_a_49242]
-
Sonia Cuciureanu Reprezentant de seamă al teatrului simbolist, Maurice Maeterlinck se confruntă de la început cu o enormă provocare. Convins că „simbolul nu suportă prezența activă a omului”, el crede că diminuarea prezenței umane în universul scenic este absolut necesară. De aici necesitatea estompării oricărei aluzii la real și izolarea în lumea inconștientului, a presentimentelor, a coresponden- țelor misterioase. Tentat inițial de poezie, Maeterlinck o consideră forma cea mai potrivită universului simbolist, capabilă de a stabili o
Maurice Maeterlinck și „oaspetele necunoscut“ by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/4679_a_6004]
-
Sigur că un cronicar de dans este sensibil, cu prioritate, la expresia corpului în mișcare, bucurându-se însă din plin și de tot ceea ce îi dăruiesc actorii, cei care croiesc un personaj prin inflexiunile vocii, susținute de întreaga lor prezență scenică. Dintre aceștia, Rodica Mandache, interpreta lui Mary Desti, prietena Isadorei, este o altă actriță care colaborează de mai mult timp cu Răzvan Mazilu, putând să coborâm în timp până la piesa lui Tennessee Williams, pusă în scenă de Răzvan Mazilu tot
Oricine poate dansa dacă ascultă melodia cu sufletul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4716_a_6041]
-
este regizor sau coregraf; revenind după atâta vreme asupra acestei dileme, răspunsul îl dă actuala lui montare, Când Isadora dansa. Modul în care și-a ales și călăuzit actorii denotă o adecvată știință de regizor. Dar privind nu numai desfășurarea scenică ci și imaginile din fotografii ai impresia că unii dintre ei, cel puțin Maia Morgenstern și Mihai Smarandache, au fost surprinși într-un moment în care-și exprimau trăirile prin dans. Un dans simplu, firesc, expresiv așa cum știe să conceapă
Oricine poate dansa dacă ascultă melodia cu sufletul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4716_a_6041]
-
Ioana Diaconescu Se vorbește adesea despre bucuria formării și educării noilor generații de interpreți vocali, ale căror înzestrări muzicale, artistice în tot ceea ce înseamnă evoluția scenică să confirme, cu prospețimea vîrstei și prin dotare excepțională, valabilitatea școlii românești de canto, începînd cu tradiția marilor noștri artiști lirici, de la Hariclea Darclee și Vasile Moldoveanu pînă la o adevărată pleiadă de tineri interpreți vocali care astăzi, aflați pe
Daruri muzicale: un recital al tinerilor interpreți by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4717_a_6042]
-
Cristescu. Recitalul a avut loc la Casa Universitarilor, sîmbătă 7 aprilie a.c. și a cuprins, cu precădere, arii din opere în interpretări de excepție, cu farmecul și respirația inerente tinereții. Calitatea interpretărilor, înzestrările interpreților, folosirea registrului natural, prezența artistică, mișcarea scenică, repertoriul ales și nu în ultimul rînd carisma celor care au participat la recital, seriozitatea și pasiunea cu care s-au pregătit tinerii artiști,toate laolaltă au fost demne de toata atenția și mi-aș fi dorit ca, în sală
Daruri muzicale: un recital al tinerilor interpreți by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4717_a_6042]
-
aceasta observînd cu cîtă naturalețe a interpretat finalul ariei din opera Orfeu și Euridice de Cristoph Willibald Gluck, final pe care îl evită destui contratenori). Rafinamentul vocal bine condus, folosirea cu acuratețe a registrului natural, timbrul luminos, subtilitatea interpretării, prezența scenică - toate acestea și încă alte calități despre care ar putea vorbi mai bine specialiștii în domeniu mă fac să cred că Bogdan Chenciu are toate premisele de a deveni un interpret vocal desăvîrșit. Recitalul, în totalitatea lui, a însemnat o
Daruri muzicale: un recital al tinerilor interpreți by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4717_a_6042]
-
registrul poetic tulburător al lui Afrim, aburii viselor, ai amintirilor, halucinații fel de fel, un soi de oniric delicat, de suprarealism ca o tușă ce nu face altceva decît să sublinieze un tablou aparent cleen. Dar straturile construcției narative și scenice ies la iveală într-un fel de complicitate cu spectatorul care le îngăduie aparițiile. Am crezut că peretele din fundalul scenei, semiopac, va fi bătut de ploaie, pe parcursul spectacolului. Am crezut că el este semnul „apocalipsei” la care se face
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
îl vizitează mai rar. Pe vremuri, publicul mergea la operă doar ca să asculte voci; astăzi melomanii vin la operă ca să audă și să vadă un spectacol complex în care accentul cade în aceeași măsură pe muzică și pe întruparea ei scenică. De aceea, orice montare trebuie gândită astfel încât să ofere decriptarea codului ideatic, stilistic al muzicii și al dramei. Este ceea ce mi se pare că nu a realizat regia lui Plamen Kartalov, care oscilează între tradițional (destul de reușit) și dorința de
Un Bal mascat fără stil by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/4410_a_5735]
-
să se strecoare, toată, toată în camera mea, ce aș putea eu să scriu acum despre HORAȚIU MĂLĂELE. Dacă spun că este unul dintre cei mai mari actori, se știe. Nimic nou sub lună. Dacă spun că are o intuiție scenică reglată fin, nu surprind pe nimeni. Dacă aș continua zicînd că structura lui este, pînă în măduvă, a unui artist de calibru pentru care cuvîntul naște lumi și linii, stări și desene, abisuri și înălțări ale ființei?... Pînă la urmă
Luna și Horațiu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4440_a_5765]
-
Răzvan Voncu Romulus Bucur, Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter, Mariana Marin, Alexandru Mușina - Cinci, cu o prefață de Nicolae Manolescu, Editura Tracus Arte, București, 2011, 96 p. Ioan Groșan - Școala ludică. Eseu scenic în două acte, Editura Tracus Arte, București, 2011, 51 p. Editura Tracus Arte s-a asociat inițiativelor de reeditare a celor câteva „manifeste” optzeciste care, în plin marasm ceaușist, anunțau nu numai debutul unei noi generații literare, ci și faptul
Diptic optzecist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4607_a_5932]
-
o reproducere a volumului colectiv de debut Cinci (avându-i ca autori, o știe orice iubitor de poezie, pe Romulus Bucur, Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter, Mariana Marin și Alexandru Mușina), apărut în 1982, respectiv, de o reeditare a eseului scenic Școala ludică, aparținându-i lui Ioan Groșan, reprezentat în 1976 de trupa Ars Amatoria. Ambele volume au constituit, la vremea lor, evenimente literare și culturale ale unei Românii tot mai închistate și mai prăfuite. Apariția lor nu a fost ușoară
Diptic optzecist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4607_a_5932]
-
5 tineri scriitori identitatea, inclusiv vizuală, la care îi îndreptățea talentul lor și pe care regimul, în mod aberant, le-o refuza. La rândul său, textul din 1976 al lui Ioan Groșan a avut o altă soartă. Deși subintitulată Eseu scenic în două acte, Școala ludică a fost, în realitate, o autentică piesă de teatru experimental, scrisă pentru a fi, în primul rând, jucată. Dacă Aer cu diamante, Cinci și Desant vor fi niște manifeste literare, Școala ludică a fost un
Diptic optzecist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4607_a_5932]
-
și comentariul specialiștilor în domeniu. Ca și recitalul din 7 aprilie a.c.de la Casa Universitarilor, pe care l-am consemnat în numărul 17 din acest an al României literare, cel din 30 mai a cucerit prin calitate vocală, talent, pasiune, prezență scenică - atuurile unor adevărați artiști, cîțiva dintre care ar face cinste oricărei scene lirice. Noutatea și varietatea glasurilor tinere a străbătut, pentru două ceasuri, scena din frumoasa sală de concert a Casei Universitarilor. Ar fi multe de spus despre această meserie
Un filon prețios pentru viitorul apropiat – Recitalul studenților și masteranzilor de la secția de Canto și Artele Spectacolului Liric a Universității de Muzică București – by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4552_a_5877]
-
Donizetti, este o piesă de rezistență pe care nu multe dintre sopranele lumii au avut-o în repertoriu, interpretată în culori bogate, cu o voce spectaculoasă. Prezența vocală, rafinamentul coloristic al timbrului, forța și subtilitatea exprimării, spectacolul vocal, precum și atitudinea scenică au putut convinge că masteranda anului IV Clara Toplicianu este de pe acum o artistă în cel mai deplin sens al cuvîntului. Aria Giuliettei din opera Capuletti și Montecchi de Vincenzo Bellini, captivantă, a fost descifrată cu înalt profesionalism de tînăra
Un filon prețios pentru viitorul apropiat – Recitalul studenților și masteranzilor de la secția de Canto și Artele Spectacolului Liric a Universității de Muzică București – by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4552_a_5877]
-
tînăra soprană. În acest recital încîntător, surpriza serii au alcătuit-o tenorul și baritonul. Laureat, în acest an, al Festivalului și Concursului Național de Interpretare a liedului „Ionel Perlea”, baritonul Adrian Prelucan este dăruit cu o pronunțată personalitate carismatică și scenică, cu un psihic stenic și inteligență artistică, pasionat de meseria pentru care a fost dăruit, cu educație specială în domeniul muzical, se pare că tînărului masterand în anul II nu i-ar mai lipsi decît dramul de noroc ce însoțește
Un filon prețios pentru viitorul apropiat – Recitalul studenților și masteranzilor de la secția de Canto și Artele Spectacolului Liric a Universității de Muzică București – by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4552_a_5877]