4,882 matches
-
fotografiat. În timp ce salonul se umplea de invitați În seara zilei de naștere a lui Hunter, tot ce aceștia făceau Între sorbitul din șampanie și mâncatul din raclette 1 era să-și compare pozele În care aveau fiecare imortalizate săriturile la schi. Pe la 10 seara, cabana era plină ochi, iar Hunter părea să se distreze de minune. Lipsea o singură persoană: Marci. Nu Își făcuse apariția, iar nenumărații oaspeți pe care Îi invitase tot Întrebau de ea. Unde era? I-am zărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
neliniște la ceilalți comeseni. Nu ne lua nimeni În seamă. Ce o să mă fac... În acel moment, spuneți-i coincidență sau doar schiat - Sophia În persoană Își făcu apariția În celălalt capăt al terasei. Era Îmbrăcată cu un costum de schi crem. Când se aplecă să-și mai slăbească legăturile la ghete, am observat o stea roșie pe spatele pantalonilor. Avea un costum la fel ca al lui Marci. Își scoase jacheta și și-o legă În jurul taliei. Avea un tricou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la ochi. Deodată, colierul deveni mult mai vizibil, cu ajutorul lentilelor polarizate. Așa cum mă temeam, era identic cu cel din schița de la S.J. Phillips. Niciodată, dar niciodată nu am regretat vreodată mai mult că am cumpărat o pereche de ochelari de schi de 650 euro. 18tc "18" Valea Păpușilor, partea a douatc "Valea Păpușilor, partea a doua" — Dumnezeule, Sylvie, când ai mâncat ultima dată? mă muștrului Tinsley, țipând la mine. Arăți ca un prizonier de război. Se părea că pentru ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ecran. Adevărul era că, de când ne Întorseserăm de la Megève, nu prea mai puteam să dorm. Ultimele zile fuseseră un coșmar, căci Hunter era din ce În ce mai mulțumit și bucuros, În timp ce eu fierbeam de supărare În spatele afurisiților ălora de ochelari de soare pentru schi. Am fost atât de uimită și de zăpăcită de ceea ce se Întâmplase În acea zi la L’Idéal, Încât am decis să aștept până ajungem acasă la New York, ca să iau atunci o hotărâre În legătură cu ceea ce era de făcut În continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
avut nevoie de varietate. Ancoram Într-un golfuleț Încântător, debarcam, ne plimbam agale prin sătuc și apoi beam limonadă la o cafenea În aer liber În timp ce citeam Herald Tribune. După-amiaza, navigam spre un golf izolat, ca să Înotăm și să facem schi nautic. Câteodată, o altă barcă intra ușor În golf și ancora suficient de departe ca să nu ne deranjeze, dar suficient de aproape ca să poată fi observată prin binoclu. Pe bărci, a-ți petrece ore Întregi uitându-te prin binoclu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
patru ani. — Trebuie să vă pun pe așteptare două minute, îi spune noului proprietar, și apasă butonul roșu. Helen e îmbrăcată cu taior alb și pantofi asortați, dar nu alb ca zăpada; e mai degrabă albul acela când mergi la schi într-o stațiune de lux din Canada, cu mașină închiriată și șofer la dispoziție, cu 14 valize în set și apartament la hotel de cinci stele. — Mona? Rază de Lună? strigă eroina noastră spre ușă. Și apoi, mai tare: Copilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
strigă profesorul. Da. Cred că da. Probabil sînt în trusa permanentă a mașinii. Nu le-am folosit niciodată. Da' la ce-ar ajuta? Pericolul e vîntul, nu gheața. Cu lanțuri pe roți nu mai ești la discreția vîntului, ca pe schiuri spune Lazăr, ridicîndu-se. Cursă mare, frumoasă, confortabilă, motor bun ce ne pasă?! Tăticu', nu ți-ar strica un an-doi de șantier, să-nveți ce-nseamnă șoferie. Hai să vedem de lanțuri. Lazăr își strînge la piept scurta de fîș îmblănită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
stea și viscolul... Nu-i decît o soluție, Radule spune Runca apăsat, convingător. Te duci înaintea ei cu rucsacul plin. Ești nebun! arată Radu viscolul. În studenție, cînd mergeam la munte... Ia stai! se miră Runca. Tu ai mers cu schiurile o noapte întreagă, atunci cînd te-ai rătăcit, de revelion, la cabană; credeam toți că..., Aura plîngea... Am vîndut totul: haine, schiuri... Ale mele! face Runca un gest ferm. Doamnă, se adresează asistentei șefe, care-și vede de condici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
arată Radu viscolul. În studenție, cînd mergeam la munte... Ia stai! se miră Runca. Tu ai mers cu schiurile o noapte întreagă, atunci cînd te-ai rătăcit, de revelion, la cabană; credeam toți că..., Aura plîngea... Am vîndut totul: haine, schiuri... Ale mele! face Runca un gest ferm. Doamnă, se adresează asistentei șefe, care-și vede de condici o trusă completă de prim-ajutor. Eu dau telefon acasă neveste-mi să-ți pregătească hainele și schiurile. Am și niște salam uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
plîngea... Am vîndut totul: haine, schiuri... Ale mele! face Runca un gest ferm. Doamnă, se adresează asistentei șefe, care-și vede de condici o trusă completă de prim-ajutor. Eu dau telefon acasă neveste-mi să-ți pregătească hainele și schiurile. Am și niște salam uscat... A! își amintește el, întorcîndu-se, descuind un fișet ia și asta, pentru Aura zice, punînd pe masă o sticlă de whisky -, frumușica mea poate să bea și vin. De la mine, o iei direct, peste deal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cînd în cînd, slobozea cîte un "Raduleeee" prelung, deznădăjduit. *** Cînd și cînd, viscolul suflă cu așa putere că Radu se înfige adînc în bețe, să nu fie dat peste cap. La ultima rafală, a căzut în genunchi, cu fața între schiuri, simțind cum pe lîngă urechile lui viscolul înalță zăpada. În spate, rucsacul mare și plin, îi apăsa haina, încălzindu-l. Un bocanc îl strînge puțin, dar speră să ajungă la Sălcii fără dureri, deși își dă seama că se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
iar larma sălii de restaurant este acoperită de mugetul viscolului pătruns înăuntru. Toți întorc privirea într-acolo. În ușă stă un bărbat în costum de schior, cu țurțuri pe fularul de la gură, cu un rucsac mare în spate și cu schiurile și bețele de aluminiu sub braț. Face un pas, lasă schiurile și bețele lîngă perete, închide ușa, trage nervos ochelarii în jos, pe gît, și-și rotește privirea peste cei din sală, așteptînd. Aura! strigă el, parcă să-și dezghețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
înăuntru. Toți întorc privirea într-acolo. În ușă stă un bărbat în costum de schior, cu țurțuri pe fularul de la gură, cu un rucsac mare în spate și cu schiurile și bețele de aluminiu sub braț. Face un pas, lasă schiurile și bețele lîngă perete, închide ușa, trage nervos ochelarii în jos, pe gît, și-și rotește privirea peste cei din sală, așteptînd. Aura! strigă el, parcă să-și dezghețe buzele. Pasagerii continuă să se uite speriați spre el. Apoi, încet-încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
autogară, eram siguri că vii cu cursa, iar cînd am văzut că și noaptea asta cursa va sta la Sălcii, ba legătura telefonică cu restaurantul fiind și aia întreruptă din cauza vîntului, Radu a luat echipamentul meu și a plecat cu schiurile înaintea ta. Nu-ți fă griji, mîine e înapoi, seara asta a rămas acolo, că deja plecase cam tîrziu... Ai nevoie de ceva? A, nu; mulțumesc ! Lăsîndu-se încet în fotoliu, topită de bucuria veștii primite, Aura se cuibărește mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pentru bătrîni, că nu se știe dacă, peste ani, cine știe! Fotbal n-am să mai apuc să joc și nici să privesc nu mă dau în vînt, că mă poartă gîndul la luptele gladiatorilor; popice nici atît, pîrtie de schi avem, teleschi nu-i neapărată nevoie, dar cine-mi garantează că n-o să ajung la azil?!... De-aceea vreau să fac și un azil... Cînd m-am trezit între copiii ăia, ca niște pui de vrabie căzuți din cuib, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
știu, dar înnebunesc dacă mai stau. Am început deja să tremur. Urgent! Simt că trebuie să plec, hai, dezbracă-te! Radu înțelege despre ce-i vorba și merge în bucătărie, urmat de Lazăr, unde își schimbă reciproc hainele. Vezi că schiul stîng trage puțin într-o parte îl avertizează doctorul. M-oi descurca eu spune Lazăr precipitat, tremurînd de nervi, grăbindu-se să iasă afară în viscol. Dă-mi rucsacul zice lui Radu -, măcar să-i duc ăluia programele și afișele, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ales cînd, în materie de femei, uită să mai vadă în orice pupăză o privighetoare. Pe deseară! Succes la Astronomie! Fata îi spune cuvinte prietenești, de îmbărbătare. Lazăr flutură mîna a rămas bun și, din drumul lui spre ușă, înșfacă schiurile, apoi iese, după ce trezește întreaga sală cu tropăitul bocancilor. O clipă, toți rămîn ca năuciți. Primul își revine profesorul, care fuge afară, urmat la cîteva secunde de bătrîna care a smuls în grabă, de pe cățel, paltonul, să și-l pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
afară, urmat la cîteva secunde de bătrîna care a smuls în grabă, de pe cățel, paltonul, să și-l pună pe umeri. Lazăre, stai să-ți dau banii ăștia, să-i... întinde profesorul plicul împotriva vîntului, făcînd cîțiva pași pe urmele schiurilor. S-a depărtat prea mult clatină din cap bătrîna, strîngînd ceva în pumn. Voiam să-i dau și eu arată spre fotografia paginii din condica de internări -, s-o ducă ginerelui meu, ori fetei lui... N-aș vrea ca, murind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
femeie. Nu sînteți în cursa rapidă? întreabă în timp ce-i ia mîna și i-o sărută la încheietură, între mănușă și mîneca hainei de blană. Am venit cu trenul, Mihai se fîstîcește femeia. Soțul meu, neștiind, a plecat spre Sălcii cu schiurile... Așa dragoste între soți mai zic și eu! exclamă Mihai, să înlăture stînjeneala femeii. Arătați bine, doamnă, foarte bine, mă bucur!, înseamnă că totu-i în ordine cu sănătatea... Mergeți spre casă? Vă conduc. Pînă vine cursa mai durează. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
e Lazăr, singurul cu care poate schimba o vorbă de duh. Tăticu', strigă Lazăr din ușa agenției teatrale către organizatorul de spectacole aflat acolo ia rucsacul ăsta și dă-l mai departe. Las aici și obiectele astea arată el spre schiuri și bețe -, că mă încurcă. Pune-le bine că n-am bani să le plătesc. Ce fac cu afișele și programele? întreabă organizatorul. Le vede directorul, apoi începi să le lipești; acuși e seară și are ce mă cînta ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ori la intrarea în clădire. Care-or fi geamurile de la sălile de naștere? Cred că-s în partea cealaltă se uită și Mihai spre clădire. Gata, aștepți? Închipuie-ți. Mă învîrt pe aici de-o oră. Ghinion! Vin acasă, cu schiurile doctorului Radu, că nu meritam noi soarta unei destroieniri mai rapide, și găsesc bilet. Vin aici, toată Procuratura, c-a murit una. Stau cu mia în buzunar; fug toți ca de tămîie. Să n-ai cui da un plic! Zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
iarnă; acum aștept... E... e... teribil, îți spun... Cred că-s și istovit: toată noaptea pocher, l-am dezbrăcat pe unul de două ori pînă la... Ptiu! Așa-mi trebuie! În loc să fi plecat de ieri, cum a venit ăla cu schiurile... Măcar să fi vorbit cu unul... Nu, nu cred că de bani e vorba; îmi spunea odată Radu că un țăran i-a dat șapte lei; nu l-a refuzat; mi-a explicat că, imediat, ăla, țăranul, a stat mai liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
programul de sală. Mihai Vlădeanu! se bucură ea. Pe mine mă știți din tabloul lui Derain, "Ceașca cu ceai", din biroul lui Lazăr, mi-a spus-o și el azi dimineață. L-ați cunoscut la Sălcii? Da. A plecat cu schiurile, că nevastă-sa... I-a născut spune Mihai. Două fetițe. Toți sînt bine. Zău?! se miră fata, explodînd de bucurie, și-n fericirea ei, îl ia pe Mihai cu brațele pe după gît și-l sărută pe amîndoi obrajii, apoi, stînjenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
folie aurie pentru c-a crezut că erau ciocolățele Almond Roca. S-a enervat așa tare, că l-a transformat pe Harper Collins în Addison Wesley. Aproape tot timpul cât am stat în Calgary, Brandy a purtat o jachetă de schi albă, vătuită, cu guler de blană falsă și un bikini alb de la Donna Karen. Look-ul era distractiv și spiritual și ne simțeam lejeri și populari. Serile erau făcute pentru o haină dungată alb cu negru, gen capot, lungă până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
În aparență, totul pare adormit, dar este înșelătoare această stare. Sub zăpadă, viața este lentă și așteaptă cu nerăbdare primăvara când totul renaște și pământul se acoperă cu iarbă fragedă de un verde crud. Clasa a II-a C La schi Am așteptat o zi liniștită, cu soare. Am plecat cu schiurile în pădurea din apropiere. După toamna umedă și posomorâtă, acum pădurea este luminoasă și împodobită. Poienele pădurii s-au acoperit cu o mantie groasă de zăpadă albă și pufoasă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]