982 matches
-
la Roma, unde, ales abate, și-a reluat viața de călugăr în mănăstirea sa. A fost consilier al papei Pelagius al II-lea, când acesta i-a cerut ajutorul pentru a reuni episcopii din nordul Italiei cu Roma, aflați în schismă din cauza poziției luate de papa Vigiliu în privința condamnării „Celor Trei Capitole”. După decesul papei Pelagius al II-lea (în toiul unei epidemii de ciumă), Grigore a fost ales în 590 papă prin voința unanimă exprimată de cler, senat și popor
Papa Grigore I cel Mare () [Corola-website/Science/299061_a_300390]
-
sau filiale (dependente de spiritualitatea abației-mamă), răspândite pe întreg cuprinsul Europei. El a făcut să fie în mod oficial recunoscut, în 1128, ordinul templierilor, organizație al cărei inspirator a fost. a avut o contribuție decisivă în aplanarea crizei provocată de Schisma papală din anul 1130 - alegerea simultană pe scaunul pontifical a pretendenților Anaclet al II-lea (1130 - 1138) și Inocențiu al II-lea (1130 - 1143) -, sprijinindu-l pe Inocențiu. În 1140, a obținut de la conciliul din Sens condamnarea lui Abelard, care
Bernard de Clairvaux () [Corola-website/Science/299233_a_300562]
-
o înțelegere adâncă a lucrurilor și o viziune largă, respectând bunele intenții ale împăratului față de credința creștină și acceptând inițiativele luate de el. Constantin cel Mare, și nu Papa Silvestru, a convocat în anul 314 Conciliul care a potolit o schismă izbucnită în Africa, și în anul 325 a convocat primul Conciliu Ecumenic din istorie - Conciliul de la Niceea, în Bitinia, locuința de vară a împăratului. La acest prim Conciliu Ecumenic s-a stabilit "Crezul de la Niceea" și a condamnat erezia lui
Papa Silvestru I () [Corola-website/Science/299839_a_301168]
-
Bisericile autointitulate ortodoxe cu noțiunea de "Biserici de rit bizantin". Or în 1950 apare în Franța o Biserică Ortodoxă de rit galic. Callistos Ware inaugurează expresia "Biserica celor șapte concilii". Creștinismul ortodox a apărut ca ramură a creștinismului în urma Marii Schisme (1054). Ramura estică a adoptat termenul de ortodoxism (dreaptă credință), în timp ce ramura apuseană a preferat să folosească termenul de catolic (biserică catolică, biserică universală). Ortodoxismul, la fel ca și celelalte confesiuni creștine, are la bază Vechiul și Noul Testament și arată
Bisericile celor șapte concilii () [Corola-website/Science/299846_a_301175]
-
York în 1503. Regele Henric al VIII-lea a hotărât separarea Angliei de Biserica Romano-Catolică deoarece papa Clement al VII-lea nu a acceptat divorțul său de Catherina de Aragon. Desi opiniile sale religioase nu erau nici pe departe protestante, schisma a dus în final la distanțarea definitivă a Angliei față de Roma. Una dintre primele victime ale schismei a fost cancelarul lui Henric, Sir Thomas More. A urmat apoi o perioada de mari tulburări religioase și politice, care au dus în
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
Clement al VII-lea nu a acceptat divorțul său de Catherina de Aragon. Desi opiniile sale religioase nu erau nici pe departe protestante, schisma a dus în final la distanțarea definitivă a Angliei față de Roma. Una dintre primele victime ale schismei a fost cancelarul lui Henric, Sir Thomas More. A urmat apoi o perioada de mari tulburări religioase și politice, care au dus în final la Reforma Engleză, exproprierea mânăstirilor și a unei mare părți a averii Bisericii. Henry al VIII
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
șocant al lui Raskolnikov, care își imaginează un cal bătrân omorât în bătaie de niște mujici. Tocmai prin această dualitate a personajului, capabil să ucidă, dar și să arate empatie pentru ceilalți, putem explica probabil natura lui schismatică ("raskol" înseamnă "schismă"). Raskolnikov este înduioșat și de regresul lui Marmeladov, un bețiv care își târăște familia în sărăcie. Fiica acestuia, Sonia Marmeladova, este nevoită să se prostitueze pentru a-și întreține frații, dar rămâne un suflet curat și demn. Prin intermediul ei, Raskolnikov
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
catehumenat. Convertirea slavilor și preluarea ritului bizantin de către ei marchează o etapă importantă în istoria ritului bizantin. De asemenea preluarea ritului bizantin de către melkiți va marca un alt pas important.Deocamdată limbile greacă și slavonă sunt singurele limbi liturgice. Marea Schismă face ca riturile bizantin și latin să se îndepărteze, în mod voit, tot mai mult unul de celălalt. Unele Biserici locale ortodoxe se unesc cu Roma, ceea ce marchează începutut latinizărilor. Dar aceste uniri au și un punct pozitiv important în
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
mai multi ani. Vitraliu este geamul colorat. Evul Mediu Târziu a fost marcat de dificultăți și calamități incluzând războaiele, foametea și ciuma, diminuând populația Europei vestice; între 1347-1350, Moartea Neagră a ucis o treime din populația Europei. Controversele, ereziile și schisma bisericii catolice, conflictele civile, revoltele sociale au culminat în această perioadă. Dezvoltarea culturală și tehnologică au transformat societatea europeană, ce a dus la încheierea lentă a evului mediu și la începutul modernității. Sfârșitul Evului Mediu este plasat prin 1500. Depinzând
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
au existat multe păreri contradictorii. [[Dimitrie Cantemir]], în [[Descriptio Moldaviae]], scrisă în 1716 în limba latină, afirma că s-a scris cu litere latine până la [[Conciliul de la Basel|Conciliul de la Florenta]] ([[1432]]), așadar încă peste 400 de ani după [[Marea Schismă|schisma]] de la [[1054]]. Domnitorul [[Alexandru cel Bun]], sfătuit de mitropolitul său, ar fi poruncit arderea cărților și textelor scrise până atunci cu litere latine, introducând, în loc, alfabetul chirilic și limba slavă, pentru a împiedica răspândirea catolicismului în țară. [[Mihail Kogălniceanu
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
existat multe păreri contradictorii. [[Dimitrie Cantemir]], în [[Descriptio Moldaviae]], scrisă în 1716 în limba latină, afirma că s-a scris cu litere latine până la [[Conciliul de la Basel|Conciliul de la Florenta]] ([[1432]]), așadar încă peste 400 de ani după [[Marea Schismă|schisma]] de la [[1054]]. Domnitorul [[Alexandru cel Bun]], sfătuit de mitropolitul său, ar fi poruncit arderea cărților și textelor scrise până atunci cu litere latine, introducând, în loc, alfabetul chirilic și limba slavă, pentru a împiedica răspândirea catolicismului în țară. [[Mihail Kogălniceanu]], un
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
se folosesc în paralel cele doua calendare, pe actele oficiale menționându-se întotdeauna două date: cea islamică ce poartă indicativul H (هـ)de la "hegira", și cea creștină ce poartă indicativul M (م) de la "Al-Milăd", Nașterea (lui Hristos) în arabă. Marea schismă islamică din anii 655-661 pricinuită de luptele pentru conducerea califatului, numită în izvoarele islamice “Marea discordie”, stă la originea împărțirii musulmanilor în: sunniți (90% dintre musulmani), kharigiți (0,2%) și șiiți (9,8%), dintre care 80% se află în Iran
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
mai ales, formule liturgice și criterii disciplinare interne. O atare tensiune se manifestase deja în criza iconoclastă din secolul al VIII-lea, provocată de refuzul cultului imaginilor sacre (icoanelor) din partea așa-ziselor „sectoare ale creștinismului bizantin” (iconoclasmul), și, apoi, în schisma verificată între papa Nicolae I și patriarhul Constantinopolului, Fotie (secolul al IX-lea). Ruptura definitivă s-a produs în 1054, cu reciproca excomunicare a celor două Bisericii: Roma și Bizanț. Din acest moment, creștinismul bizantin (cunoscut cu numele de Ortodox
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
de o accentuare crescândă a figurii papei și a instituției politico-statale a Sfântului Scaun (Statul Papal), au fost repetate mișcări de contestare pe tot parcursul Evului Mediu, mișcări ce au condus la ulterioare desprinderi, mai mici în comparație cu așa-zisa „Mare Schismă” , dar nu lipsite de importanță. Ele sunt de amintit la afirmarea treptată (în Occident) a idealurilor teocratice, care au coincis cu tentativa de încreștinare absolută (cu forța) a societății și cu afirmarea primatului puterii temporale a papei, chiar și în comparație cu
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
albingenzii, catarii, valdezii etc.). Crescândul amestec între Biserica catolică și puterea politică (numită „brațul secular al bisericii”) a stat la originea ulterioarelor fapte traumatice, cum au fost, de exemplu, proclamarea cruciadelor pentru eliberarea Țării Sfinte, transferarea sediului papal la Avignon, Schisma Apuseană a bisericii Romano-Catolice dintre anii 1378-1417. Ruptura cea mai importantă și cu grave urmări pentru întreaga creștinătate a avut loc însă în secolul al XVI-lea, cu afirmarea Reformei protestante, provocată de starea gravă de decădere religioasă și morală
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
Party", "Hope of Israel", "The Messengers", etc.) care s-au separat de Adventiștii de Ziua a Șaptea după 1863, respingând numele, organizarea și conducerea Bisericii, unele doctrine specifice adventiștilor, precum și credința în harisma profetică a Ellenei White. Au experimentat nenumărate schisme până în prezent. Se deosebesc de adventiștii de ziua a șaptea prin faptul că au păstrat antitrinitarianismul, au adoptat sărbătorile calendaristice iudaice, condamnă sărbătorile creștine ca fiind păgâne, au abandonat autoritatea scrierilor Ellenei White, reforma sănătății și escatologia adventistă, insistând în
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
România. ■ "The Worldwide Church of God" / WCG (Biserica Mondială a lui Dumnezeu), fondată de Herbert W. Amstrong, un afacerist botezat în 1927 în „Biserica lui Dumnezeu de Ziua a Șaptea”, chemat ca pastor în 1931, după care a condus o schismă în 1937. Pe lângă doctrinele moștenite din grupul anterior, Armstrong a formulat o teologie anglo-israelită (popoarele anglofone ar fi cele zece triburi israelite pierdute !), pe care a difuzat-o sistematic prin radio, de une și numele inițial al mișcării: “The Radio
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
a divizat iarăși. J. W. Tkach, noul lider al Bisericii după 1986, subminând sistematic doctrinele specifice ale acestei Biserici, inclusiv teologia Sabatului, a încercat să-i imprime un caracter cât mai evanghelic. Faptul a provocat o mare derută și noi schisme, care au produs noi „Biserici ale lui Dumnezeu”: ("The Philadelphia Church of God," în 1989; "Church of the Great God," în 1992; "The Global Church of God", în 1992; "Church of God Fellowship," 1992; "The United Church of God," în
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
The Church of God (Seventh Day)”. ■ "The Seventh-day Adventists - Reform Movement" (AZSMR: Mișcarea de Reformă), cu mai puțin de 50.000 membri în 150 de țări; fondată în 1922, în Germania, prin separare de Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea. Schisma, condusă de Otto Welp, Wilhelm Maas și alții, a izbucnit din motive critice, rigoriste, în urma tulburărilor provocate de participarea adventiștilor în armată și război, Ei insistă în sens legalist, asupra reformei sănătății, în timp ce adventiștii de Ziua a Șaptea nu au
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
(1202-1204), convocată inițial pentru recuceriea Ierusalimului printr-o invazie a Egiptului, a sfârșit în 1204 prin invadarea, cucerirea și jefuirea capitalei ortodoxiei și a Imperiului Bizantin, Constantinopol. Aceasta este văzută ca unul dintre actele finale din Marea Schismă. Cruciada a IV-a și cucerirea Constantinopolului nu a fost un eveniment întâmplător. Mai multe evenimente din veacul comnen anunțau tragedia din 1204. Mai întâi Marea Schismă din 1054 a dus la o ruptură nu numai dintre Biserica Ortodoxă și
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
Imperiului Bizantin, Constantinopol. Aceasta este văzută ca unul dintre actele finale din Marea Schismă. Cruciada a IV-a și cucerirea Constantinopolului nu a fost un eveniment întâmplător. Mai multe evenimente din veacul comnen anunțau tragedia din 1204. Mai întâi Marea Schismă din 1054 a dus la o ruptură nu numai dintre Biserica Ortodoxă și cea Catolică, dar și dintre Occident și Bizanț. Cei mai importanți factori în cucerirea latină a Constantinopolului au fost: După eșecul celei de-a treia cruciade, interesul
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
expediției spre Egipt și în plus să se alăture și el în fruntea unui important corp de oasete cruciadei. Oferta părea foarte tentantă pentru cruciada care era amenințată cu rapida epuizare a fondurilor. Relațiile greco-romane erau foarte complexe de la Marea Schismă din 1054. Luptătorii primei și a celei de-a doua cruciade făcuseră mari pagube Constantinopolului în trecerea lor spre Țara Sfântă, iar grecii fuseseră acuzați de trădare de către cruciați. Un mare număr de negustori vențieni fuseseră atacați și deportați în timpul
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
în Țara Sfântă, iar instabilul Imperiu Latin a sleit cea mai mare parte a energiilor cruciate europene. Moștenirea celei de-a patra cruciade a fost una amară, a trădării de către latini a coreligionarilor bizantini. Evenimentele din 1204 au făcut ca schisma dintre vestul catolic și estul ortodox să fie completă și ireversibilă. Papa Inocențiu al III-lea, cel care fusese inițiatorul acestei expediții, critica violent cruciații astfel: Imperiul Latin a trebuit să facă față în scurtă vreme unui mare număr de
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
husite. Korybut nu a suportat ca rebelii protestanți să nu-și țină promisiunile de reunificare cu catolicii. În câteva ocazii, el chiar s-a angajat în conflicte deschise cu taboriții și cu oreboriții pentru a-i forța să renunțe la schismă. Implicare la scară largă a polonezilor a luat sfârșit în 1427, după ce Korybut a fost arestat de husiți, după descoperierea planurilor poloneze de predare a Boemiei împăratului Sigismund. Polonezii nu au fost dornici să se retragă, dar s-au speriat
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
doisprezecelea. De la primii creștini, creștinii evului mediu timpuriu au preluat o biserică unitară, un canon biblic stabil și o tradiție filozofică bine dezvoltată. În timpul evului mediu timpuriu, distanța dintre creștinătatea apuseană și cea răsăriteană s-a mărit, creând premisele Marii Schisme din secolul al unsprezecelea. În occident, puterea episcopului Romei a crescut.Papa Grigore cel Mare a extins eforturile misionarilor Romei în Insulele britanice și a pus bazele expansiunii ordinelor monastice. În 607, Bonifaciu al III-lea a obținut recunoașterea titlului
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]