876 matches
-
Localitatea este pentru prima oară amintită în anul 782 î.e.n. sub numele de Erebuni. Ea fiind întemeiată de regele Argišti I aici fiind construite canale de irigație și construcții pentru depozitarea cerealelor. În anul 585 î.e.n. Erebuni este distrus de sciți și mezi. Între secolele VI și VI î.e.n. localitatea Erevan a fost centrul satrapiei Armeniei. Prima biserică, Sf. Petru și Paul există din secolul V e.n. fiind avariată în 1931. În anul 658 orașul este cucerit de arabi, Erevanul devenind
Erevan () [Corola-website/Science/306459_a_307788]
-
arc. Încă din 490 î.Hr. a fost crescută o rasă de cai în Media care putea transporta oameni cu armură considerabilă (Herodot 7,40 & 9,20). Dar caii mari încă erau o raritate pe atunci. Cu excepția carelor de luptă ale sciților, carele de luptă nu mai erau folosite de perși pe timpul campaniilor lui Alexandru cel Mare. Cavaleria a jucat un rol relativ minor în Grecia Antică, unde luptele aveau loc între trupe formate în principal din infanterie grea. Totuși, Tesalia era
Cavalerie () [Corola-website/Science/305867_a_307196]
-
în centru a plasat pdestrași perși (nemuritorii), cavaleria indiană și arcașii din Mardian. Pe ambele flancuri era așezată cavaleria. Bessus comanda flancul stâng, pe care se aflau cavaleria din Bactria, Dahae, Arachosia. cavaleria din Persia, din Susia, Cadusia și călăreții sciți. Carele de luptă au fost plasate în față, împreună cu un grup mic de soldați din Bactria. Pe partea dreaptă comanda o avea Mazaeus, aici aflându-se cavaleria din Syria, Media, Mesopotamia, Parthia, Sacia, Tapuria, Hyrcania, Albania Caucaziană, Sacesinia, Cappadocia, și
Bătălia de la Gaugamela () [Corola-website/Science/314478_a_315807]
-
au nume iraniene. Istoricii greci afirmă că ea l-a învins și omorât pe împăratul persan Cyrus al II-lea cel Mare, în timpul asaltului inițial al invaziei acestuia asupra Mesageției. Consilierii lui Cyrus l-au sfătuit să întindă o capcană sciților care îl urmăreau. Perșii au lăsat în urmă o tabără, aparent abandonată, cu o rezervă importantă de vin. Sciții nu erau obișnuiți cu vinul, fiind consumatori de hașiș și ca urmare s-au îmbătat. Perșii au atacat prin surprindere, măcelărind
Tomiris () [Corola-website/Science/314757_a_316086]
-
-lea cel Mare, în timpul asaltului inițial al invaziei acestuia asupra Mesageției. Consilierii lui Cyrus l-au sfătuit să întindă o capcană sciților care îl urmăreau. Perșii au lăsat în urmă o tabără, aparent abandonată, cu o rezervă importantă de vin. Sciții nu erau obișnuiți cu vinul, fiind consumatori de hașiș și ca urmare s-au îmbătat. Perșii au atacat prin surprindere, măcelărind armata mesagetă și capturându-l pe fiul lui Tomiris Spargapises. Acesta, odată trezit din beție, s-a sinucis. Tomiris
Tomiris () [Corola-website/Science/314757_a_316086]
-
dovezi ale existenței lor sau materiale scrise, fapt ce face identificarea lor dificilă. O descriere etnică a lor (sub numele de "brondieni") a fost făcută de cronicarul bizantin Niketas Choniates care, în "Istoria" lui, îi descrie ca fiind "taurosciți" adică Sciți din Taurida, termen aplicat și slavilor orientali din statul "kievean rus" (dintre care se trag rușii). În același document, Choniates a făcut distincția între cumani și vlahi. Denumirea "brodnici" a dispărut pentru totdeauna din izvoare odată cu marea invazie mongolă din
Brodnici () [Corola-website/Science/313612_a_314941]
-
fiindcă este get”. Această înțelegere a lumii în cicluri lungi și prin procese modelatoare enigmatice, la limita suprasensibilului, autorul o întărește doctrinar prin alte cărți pătrunzătoare în idee cum ar fi “Genius Loci. Fabula Caii Singuratice”(2006) precum și “Arhetipul Călugărilor Sciți”(2005), un breviar de istorie culturală autohtonistă. În 1987, la sugestia lui Nestor Vornicescu, scriitorul a reușit să adune mai mulți savanți de prestigiu în cadrul "Grupului pentru istorie alternativă", un colectiv independent de cercetători ai istoriei vechi, din care făceau
Artur Silvestri () [Corola-website/Science/314111_a_315440]
-
în surse cartografice și în relatările unor călători medievali, Noviodunum a jucat un important rol strategic și economic la Dunărea de Jos. Aici a făcut pod de vase în anul 514 î.e.n. împăratul Darius al Persiei,pentru a trece la sciți, iar grecii din cetățile pontice aveau aici organizat o factorie comercială. Odată cu stabilirea romanilor în ținutul dobrogean, Noviodunum devine sediul uneia dintre legiunile însărcinate cu paza acestui hotar. În ordinea succesiunii lor, aici au staționat unități ale Legiunii a XI
Castrul roman Noviodunum () [Corola-website/Science/314422_a_315751]
-
primit numele de "expunere peterburgheză". Muzeul păstrează în rezervele sale 2,7 milioane de piese; 65.000 de piese sunt expuse în 350 de săli și grupate în 5 colecții: Piesele cele mai remarcabile sunt obiectele din aur ale civilizației sciților, o imensă colecție provenită din culturile romane și etrusce, dar și o serie de obiecte deosebit de bine conservate a poporului hun. Pot fi găsite, de asemenea, o colecție deosebit de bogată a obiectelor ce amintesc istoria Siberiei, ca scrierile din secolele
Muzeul Ermitaj () [Corola-website/Science/314880_a_316209]
-
numărare utilizat atât în calendarul iulian cât și în calendarul gregorian.<br> Prăznuirea să se face la 1 septembrie în calendarul ortodox și la 4 octombrie în cel catolic. Dionisie este prezentat de biograful sau, Cassiodor, ca fiind „de neam scit, dar de maniere întru totul române, foarte priceput în ambele limbi (latină și greacă, "n.n."), cunoscător perfect al Sfintei Scripturi și al Dogmaticii”. A intrat de tânăr într-o mănăstire dobrogeana, alăturându-se călugărilor sciți. Mai tarziu ajunge la Constantinopol
Dionisie cel Smerit () [Corola-website/Science/317917_a_319246]
-
Cassiodor, ca fiind „de neam scit, dar de maniere întru totul române, foarte priceput în ambele limbi (latină și greacă, "n.n."), cunoscător perfect al Sfintei Scripturi și al Dogmaticii”. A intrat de tânăr într-o mănăstire dobrogeana, alăturându-se călugărilor sciți. Mai tarziu ajunge la Constantinopol, pentru că în anul 496 să fie chemat la Romă, unde a fost hirotonit preot. A trait mult timp in mănăstirea „Sfântă Anastasia”, de asemenea, a lucrat și în cancelaria papala. Tot Cassiodor scria că Dionisie
Dionisie cel Smerit () [Corola-website/Science/317917_a_319246]
-
i sunt considerați de Ptolemeu și de Ammianus Marcellinus ca fiind neamuri iraniene scito-sarmate din regiunea Donului. Vasile Pârvan afirmă că "sargeții" (în ) din Dacia sunt sciți asimilați de localnicii daci. Dio Cassius povestește că regele Decebal a abătut apele râului a (Streiul de astăzi) și săpând o groapă a ascuns o mare comoară cu obiecte de aur și argint. Apele au fost readuse în vechea albie
Sargeți () [Corola-website/Science/317947_a_319276]
-
arheologic dedicat excavării resturilor fortăreței hazare Sarkel), Douglas M. Dunlop și Abraham N. Poliak; popularizați de Arthur Köstler (în cartea "Al treisprezecelea trib"), consideră că o parte importantă a evreilor vest-europeni, așa-numiții așkenazi (sensul nou nemți; sensul vechi, antic sciți, Saka) - denumiți de turcologii din Turcia musevî türkler, adică turcii mozaici -, sunt descendenții comunităților hazarilor evrei. În lucrarea lui Köstler se subliniază că hazarii "„și-au ales acestă religie (mozaică) în anul 740, deși nu avuseseră nimic în comun”" cu
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
o porțiune de 39,4 km marchează frontiera româno-ucraineană, pe o porțiune de 681,3 km (din care 73,9 km sunt alcătuiți din lacul Stânca-Costești) marchează frontiera dintre România și Republica Moldova. era cunoscut în antichitate sub numele "Pyretus" iar sciții îl numeau "Porata", adică apă furtunoasă. În cursul său superior este un râu tipic montan, valea lui e îngustă cu versanți înalți și abrupți, curgerea rapidă, iar în albie se întâlnesc multe praguri. În cursul de mijloc Prutul formează meandre
Râul Prut () [Corola-website/Science/297383_a_298712]
-
Există mai multe legende referitoare la trecutul istoric al Sorocăi. De exemplu, se pretinde că pe acest loc, cu câteva secole înaintea erei noastre, se găsea colonia greacă „Olihonia” (în fapte, s-au găsit arteface grecești atestând comerțul Tyrgeților și Sciților cu cetatea Tyras, dar nu urme de așezare). O altă legendă plasează aici orașul geților „Serghidava” sau „Sergus”, care apoi ar fi purtat numele de „Crachidava”. Datele epigrafice și arheologice nu confirmă aceste legende, născute în sec. XIX prin transmiterea
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
actual vine de la despotul bulgar Dobrotici din sec. 14. Istoricul antic grec, Pliniu cel Bătrân, susținea că teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră era populat de geți, pe care romanii îi numeau daci. S-au stabilit în zonă mai târziu și sciții, și același Pliniu cel Bătrân, susținea că sciții aveau aceeași origine ca și geto-dacii. În final, urma sciților se pierde printre daci. Provincia joacă un rol important în sistemul de apărare a Imperiului Roman, constituind parte a limesului danubian. În
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
14. Istoricul antic grec, Pliniu cel Bătrân, susținea că teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră era populat de geți, pe care romanii îi numeau daci. S-au stabilit în zonă mai târziu și sciții, și același Pliniu cel Bătrân, susținea că sciții aveau aceeași origine ca și geto-dacii. În final, urma sciților se pierde printre daci. Provincia joacă un rol important în sistemul de apărare a Imperiului Roman, constituind parte a limesului danubian. În iarna 101-102 d.Hr. regele Decebal în fruntea
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
dintre Dunăre și Marea Neagră era populat de geți, pe care romanii îi numeau daci. S-au stabilit în zonă mai târziu și sciții, și același Pliniu cel Bătrân, susținea că sciții aveau aceeași origine ca și geto-dacii. În final, urma sciților se pierde printre daci. Provincia joacă un rol important în sistemul de apărare a Imperiului Roman, constituind parte a limesului danubian. În iarna 101-102 d.Hr. regele Decebal în fruntea unei armate de daci, carpi și sarmați invadează provincia Moesia
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
de la Nord. În concluzie se poate afirma cu certitudine că "dacii sau geții, sunt două denumiri pentru unul și același popor". Totuși prima relatare despre geți aparține lui Herodot care relatează campania din ^514-512 î.Ch. a lui Darius împotriva sciților la nord de Marea Neagră, și arată că "înainte de a ajunge la Istru, biruie mai întâi pe geți care s-au crezut nemuritori", iar despre faptul că au pierdut lupta spune: "ei (geții) au fost cei mai viteji și cei mai
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
spus că „Regii geți au impus frică de zei și concordie prin abilitați și magie, bucurându-se astfel de un statut înalt”. Co-guvernarea preot-rege în (regele fiind în cele din urmă, mult mai puternic) este similară cu relația Enaree-rege (la sciți), druid-rege (la celți) și chakravartin-yogin (în India), urmând astfel un model comun în nordul Eurasiei al acelor vremuri. În afară de Zamolxis/Zalmoxis (numit și Gebeleizis de către unii dintre ei), dacii mai credeau și în alte zeități, Derzelas și Bendis, cu toate ca existența
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
zeci de mii de exemplare, în 2006. Aceste specii fac parte din fauna Mării Negre. Prin aceste imagini vă puteți da seama că Marea Neagră este un „paradis acvatic natural”. Cei mai dintâi menționați locuitori ai țărmurilor mării Negre, anume Cimerienii și Sciții (popoare indo-europene), o denumeau „Axaina”, adică "albastru închis". În vremea colonizării grecești marea se numea „Pontos Euxeinos”, adică "marea primitoare", poate prin preluare fonetică a denumirii „Axaina”. Romanii au transcris denumirea sub forma „Pontus Euxinus”, folosind însă și „Mare Scythicum
Marea Neagră () [Corola-website/Science/296856_a_298185]
-
numea "Noviodunum", un nume de proveniență celtică ("dunum" înseamnă în limba celtă "așezare fortificată"), de asemenea existând și o așezare dacică numită "Genucla" în vecinătate. În 514 î.Hr., Darius cel Mare a luptat în această zonă o bătălie decisivă împotriva Sciților. Orașul făcea parte de asemenea în calea drumurilor comerciale grecești. Mai târziu, orașul a fost baza flotei romane a Dunării de Jos numită "Clasis Flavia Moesica". În 369, a fost încheiat, în dreptul acestei cetăți, pe un vas aflat pe Dunăre
Isaccea () [Corola-website/Science/296918_a_298247]
-
trăia între Marea Neagră și Marea Caspică (Herodot). Milezienii au găsit pe aceste locuri o așezare getică, noul oraș ajungând la nivelul unui "polis" de-abia în secolul IV-III î.Hr.. Portul folosit de greci pentru comerțul cu locuitorii acestor regiuni (daci, sciți și celți) a permis dezvoltarea unui centru urbanistic. Tomis a devenit o parte a Imperiului Roman în anul 46, fiind redenumit "Constantiana". Publius Ovidius Naso, poetul roman, și-a găsit exilul între anii 8-17 e.n. și și-a petrecut în
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
și-au numit coloniile din Siria și Liban, . Dominația asiriană s-a terminat după ce asirienii au slăbit foarte mult în urma unei serii de războaie civile brutale, urmate de o coaliție de atac a fostelor popoare supuse: mezii, babilonienii, caldeii, perșii, sciții și cimerienii. În timpul căderii Asiriei, sciții au devastat și prădat mult din Siria. Ultima poziție a armatei asiriene a fost Carchemish din nordul Siriei, în 605 î. Hr. Imperiul Asirian a fost succedat de Noul Imperiu Babilonian (605 î. Hr. - 539 î. Hr
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
și Liban, . Dominația asiriană s-a terminat după ce asirienii au slăbit foarte mult în urma unei serii de războaie civile brutale, urmate de o coaliție de atac a fostelor popoare supuse: mezii, babilonienii, caldeii, perșii, sciții și cimerienii. În timpul căderii Asiriei, sciții au devastat și prădat mult din Siria. Ultima poziție a armatei asiriene a fost Carchemish din nordul Siriei, în 605 î. Hr. Imperiul Asirian a fost succedat de Noul Imperiu Babilonian (605 î. Hr. - 539 î. Hr.). În această perioadă, Siria a devenit
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]