860 matches
-
se văd trei prăjini cu legături de paie toate din aur. Cheful scutului este micșorat, dințat, cu trei lacrimi de argint. Scutul este timbrat cu o coroană murala cu un turn de argint. Relieful este variat cuprinzând dealuri (Arșiță, Cerbul, Scorbura, Măgura Vacii) precum și poieni (Sihastru, unde se află schitul Daniil Sihastrul, Poiana Gigii, Poiana Cerbului, Poiana Ciumârnar, Poiana Răstoaca, Poiana Stirigoi, Poiana Între Vaduri). Rețeaua hidrografica cuprinde râul Suceava și afluenții săi (Pâraiele Străjii, Ziminel, Baimac, Rău, Ciolotei, Boului, Calanceni
Comuna Straja, Suceava () [Corola-website/Science/302000_a_303329]
-
la margine de pădure seculară cu stejari asemeni, ne vine din însemnările călătorului pe meleagurile Țărilor Române, diaconul arab creștin Paul de Alep. Acesta pe la 1653-1658, însoțind pe Patriarhul Macarie al Antohiei, susține că un călugăr a găsit într-o scorbură a unui stejar secular icoana Maicii Domnului. Mai spune că acesta aude o voce care l-a îndemnat să construiască în acel loc o biserică din acel stejar secular. O altă mărturie scrisă existentă de la 29 iulie 1745 a mitropolitului
Mănăstirea Dintr-un Lemn () [Corola-website/Science/302586_a_303915]
-
o moșie domnească unde a existat anterior o biserică de lemn. Există o legendă conform căreia în timpul unei invazii a tătarilor în Iași, Doamna Tudosca (Teodosia), soția lui Vasile Lupu, a fugit în pădure și s-a ascuns într-o scorbură de copac. Odată trecut pericolul, domnitorul și-a căutat soția pe aceste dealuri și a găsit-o cu ajutorul câinelui său de vânătoare, Copou. Voievodul a tăiat copacul scorburos și, în semn de mulțumire că și-a găsit soția nevătămată, a
Mănăstirea Podgoria Copou () [Corola-website/Science/304181_a_305510]
-
orice așezare, acolo avându-și stâna niște ciobani. Aceștia își ridicasera o colibă și un staul lângă un măr mare, pe locul unde se va înălța mai târziu mănăstirea. În fiecare seară, ciobanii vedeau o lumină ca un felinar în scorbura mărului dar nici unul dintre ei nu avea curajul sa vadă ce este, mai ales că ziua nu se mai vedea nimic. Într-una din serile de vară pe cand ciobanii priveau lumina ce le apărea din măr, au primit oaspeți trei
Mănăstirea Poiana Mărului () [Corola-website/Science/312496_a_313825]
-
frunze iar în ultima vreme să găsesc în alcătuirea cuiburilor și materiale de proveniență industrială, bucățele de cârpă, ațe, etc. Cuiburile sunt acoperite în general cu puf, provenit de la păsările gazde ale cuibului. Cuiburile pot fi construite între ramuri, în scorburi, pe pământ în locuri retrase, pe stânci, în podurile caselor, pe zidurile acestora sau pe stâlpi. Forma construcțiilor, materialele de construcție și locul pe care sunt clădite depind de specia păsării, însă, unele păsări pot fura cuiburile altor specii sau
Cuib () [Corola-website/Science/312012_a_313341]
-
construiesc tunele de câțiva centimetri, de 50-90cm în cazul lăstunilor și până la 3 metri în cazul unor papagali (Cyanoliseus patagonus). Cuiburile sunt săpate cu ajutorul pliscurilor, membrelor inferioare, iar unele specii precum Tanysiptera, evacuează molozul din cuib cu ajutorul cozilor. Cuiburi în scorburi Unele păsări își fac cuib în scorburile copacilor verzi sau uscați, în schimb ce unele își construiesc cuibul singure, acesta fiind cazul ciocănitorilor, păsărilor din familia Trogoniformes sau ascorțarilor. Printre speciile de păsări care îți fac cuib în scorburile deja
Cuib () [Corola-website/Science/312012_a_313341]
-
în cazul lăstunilor și până la 3 metri în cazul unor papagali (Cyanoliseus patagonus). Cuiburile sunt săpate cu ajutorul pliscurilor, membrelor inferioare, iar unele specii precum Tanysiptera, evacuează molozul din cuib cu ajutorul cozilor. Cuiburi în scorburi Unele păsări își fac cuib în scorburile copacilor verzi sau uscați, în schimb ce unele își construiesc cuibul singure, acesta fiind cazul ciocănitorilor, păsărilor din familia Trogoniformes sau ascorțarilor. Printre speciile de păsări care îți fac cuib în scorburile deja existente se află păsările din fam. Paridae
Cuib () [Corola-website/Science/312012_a_313341]
-
în scorburi Unele păsări își fac cuib în scorburile copacilor verzi sau uscați, în schimb ce unele își construiesc cuibul singure, acesta fiind cazul ciocănitorilor, păsărilor din familia Trogoniformes sau ascorțarilor. Printre speciile de păsări care îți fac cuib în scorburile deja existente se află păsările din fam. Paridae, Sialia, păsările rinocer, muscarii, bufnițele și unele specii de rațe. Multe dintre speciile care clocesc în scorburi folosesc cuiburile construite de oameni, datorită asemănării lor atît prin formă cât și prin materiale
Cuib () [Corola-website/Science/312012_a_313341]
-
păsărilor din familia Trogoniformes sau ascorțarilor. Printre speciile de păsări care îți fac cuib în scorburile deja existente se află păsările din fam. Paridae, Sialia, păsările rinocer, muscarii, bufnițele și unele specii de rațe. Multe dintre speciile care clocesc în scorburi folosesc cuiburile construite de oameni, datorită asemănării lor atît prin formă cât și prin materiale. Ciocănitoarele sapă scorburi în trunchiul copacilor cu ajutorul ciocurilor bine ascuțite, acțiune care le ia în jur de două săptămâni de muncă. Scorburile sunt construite pe
Cuib () [Corola-website/Science/312012_a_313341]
-
se află păsările din fam. Paridae, Sialia, păsările rinocer, muscarii, bufnițele și unele specii de rațe. Multe dintre speciile care clocesc în scorburi folosesc cuiburile construite de oameni, datorită asemănării lor atît prin formă cât și prin materiale. Ciocănitoarele sapă scorburi în trunchiul copacilor cu ajutorul ciocurilor bine ascuțite, acțiune care le ia în jur de două săptămâni de muncă. Scorburile sunt construite pe partea care privește în jos a crengii, pentru a împiedica pătrunderea apei de ploaie și de a înfreuna
Cuib () [Corola-website/Science/312012_a_313341]
-
care clocesc în scorburi folosesc cuiburile construite de oameni, datorită asemănării lor atît prin formă cât și prin materiale. Ciocănitoarele sapă scorburi în trunchiul copacilor cu ajutorul ciocurilor bine ascuțite, acțiune care le ia în jur de două săptămâni de muncă. Scorburile sunt construite pe partea care privește în jos a crengii, pentru a împiedica pătrunderea apei de ploaie și de a înfreuna accesul prădătorilor. Scorbura ciocănitoarelor este compusă dintr-un tunel prin care se intră și o cameră de clocit și
Cuib () [Corola-website/Science/312012_a_313341]
-
copacilor cu ajutorul ciocurilor bine ascuțite, acțiune care le ia în jur de două săptămâni de muncă. Scorburile sunt construite pe partea care privește în jos a crengii, pentru a împiedica pătrunderea apei de ploaie și de a înfreuna accesul prădătorilor. Scorbura ciocănitoarelor este compusă dintr-un tunel prin care se intră și o cameră de clocit și de creștere a puilor. Ciocănitoarele își construiesc o scorbură în fiecare an, cu excepția ciocănitorii cu creastă roșie (Picoides borealis) care o folosește toată viața
Cuib () [Corola-website/Science/312012_a_313341]
-
a crengii, pentru a împiedica pătrunderea apei de ploaie și de a înfreuna accesul prădătorilor. Scorbura ciocănitoarelor este compusă dintr-un tunel prin care se intră și o cameră de clocit și de creștere a puilor. Ciocănitoarele își construiesc o scorbură în fiecare an, cu excepția ciocănitorii cu creastă roșie (Picoides borealis) care o folosește toată viața. Această pasărte își construiește scorbura timp de până la doi ani. Există păsări care îți construiesc scorburi și în unele specii de cactuși. Cuiburile în formă
Cuib () [Corola-website/Science/312012_a_313341]
-
un tunel prin care se intră și o cameră de clocit și de creștere a puilor. Ciocănitoarele își construiesc o scorbură în fiecare an, cu excepția ciocănitorii cu creastă roșie (Picoides borealis) care o folosește toată viața. Această pasărte își construiește scorbura timp de până la doi ani. Există păsări care îți construiesc scorburi și în unele specii de cactuși. Cuiburile în formă de ceașcă sau de cupă sunt formate dintr-o împletitură de materiale flexibile (paie, bețe, pânză de păianjen) plus în
Cuib () [Corola-website/Science/312012_a_313341]
-
și de creștere a puilor. Ciocănitoarele își construiesc o scorbură în fiecare an, cu excepția ciocănitorii cu creastă roșie (Picoides borealis) care o folosește toată viața. Această pasărte își construiește scorbura timp de până la doi ani. Există păsări care îți construiesc scorburi și în unele specii de cactuși. Cuiburile în formă de ceașcă sau de cupă sunt formate dintr-o împletitură de materiale flexibile (paie, bețe, pânză de păianjen) plus în unele cazuri, noroi. Majoritatea păsărilor Passeriformes dar și păsările colibri sau
Cuib () [Corola-website/Science/312012_a_313341]
-
În engleză Babbitty Rabbitty and her Cackling Stump, aceasta este penultima poveste din colecție. Ilustrația ce însoțește această poveste reprezintă o buturugă tăiată, având douăzeci de inele, iar din partea de jos a buturugii se pot vedea doi ochi într-o scorbură întunecată. Sub text este desenată o mică urmă de labă cu patru degete. Acestă ultimă poveste, în engleză având numele The Tale of the Three Brothers, este singura dintre cele cinci ce poate fi găsită în întregime și în romanul
Poveștile bardului Beedle () [Corola-website/Science/312221_a_313550]
-
decizii pripite, care duc de obicei la moartea să și a altor personaje. Pe de altă parte, este prietenos și grijuliu, făcându-i personalitatea mai complexă decât a celorlalți. El are mai multe locuințe dar locuința lui principala este o scorbura într-un copac. Cei mai buni prieteni ai săi sunt Toothy, Flaky și Lumpy. El și Giggles sunt foarte apropiați, fiind văzuți de multe ori flirtând unul cu celălalt. De obicei moare fiind tăiat în bucăți. Cu un numar de
Happy Tree Friends () [Corola-website/Science/311395_a_312724]
-
cum un uriaș trunchi de molid este ‘bine lucrat’, ciopârțit, scobit de ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius); aceasta, cu penaj negru cu o pată roșie pe creștet, este cea mai mare dintre ciocănitorile din Europa; este o pasăre care cuibărește în scorburi săpate în trunchiuri de arbori cu lemn moale, molidul din înălțimile montane și salciile bătrâne de-a lungul apelor deltei. Avifauna pădurilor de molid prezintă populații de păsări cuibăritoare relative uniform răspândite în molidișul cu o accentuată uniformitate. Unele specii
Pădure de molid () [Corola-website/Science/309162_a_310491]
-
pădurile, a dus la scăderea diversității celorlalte grupe de organisme din păduri, de la insecte la păsări și mamifere. Silvicultorul clasic nu a înțeles că în pădure trebuie să rămână și arbori în putrefacție căzuți pe sol sau ‘în picioare’, cu scorburi etc. pentru a asigura mediul de viață al speciilor care trăiesc în astfel de medii. ""Silvicultorul, efectuând intervenții nechibzuite, decise fie din necunoștință de cauză, fie chiar din nesocotirea flagrantă a legilor naturii, a îngustat diversitatea biologică a pădurilor, peste
Pădure de molid () [Corola-website/Science/309162_a_310491]
-
Vulpes vulpes), jderul de pădure (Mortes mortes), jderul de piatră (Mortes foina), veverița (Scirus vulgaris), hermelina (Mustella ezminea), nevăstuica (Mortella mirolis), etc. Arifauna pădurilor mixte este bine reprezentată prin specii ca: huhurezul, mare (Steix ulalensis), gaița (Garullus glandacius), porumbelul de scorbură (Calumba aenas), etc. Aici cuibăresc și majoritatea răpitoarelor, ca. uliul păsărar, uliul porumbar, șorecarul comun, șoimul (Pernis apivarus), acvila țipătoare mică (Aquila pomarina). Acolo unde locul pădurilor a fost luat de fânețe naturale, terenuri arabile și livezi, sunt prezente: potârnichea
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
Procionidele sunt terestre, dar și bune cățărătoare în arbori, și adeseori se folosesc de această abilitate pentru a scăpa de dușmani, iar un gen ("Potos") este arboricol și își petrece aproape întreaga viață în copaci. Cele mai multe procionide se adăpostesc în scorburile copacilor, pe ramuri mari sau în crăpăturile stâncilor, cautând locuri și pe lângă cursuri de apă. Majoritatea sunt active seara, iar "Nasua" este în principal diurn. Familia are și reprezentanți buni înotători. Dacă sunt surprinși sau se simt strâmtorați pe sol
Procionide () [Corola-website/Science/306090_a_307419]
-
ursul furnicar. Aceste vizuini tind să fie permanente, dar unele manguste preferă să se deplaseze constant, rămânând într-un singur loc doar pentru câteva zile ânainte de a se muta în următorul. Adăposturile și locurile de dormit pot să fie scorburi ale copacilor sau locuri dintre rădăcini, crăpături din stânci, bușteni goi pe dinăuntru, mușuroaie vechi de termite sau rigole - de fapt, aproape orice loc care le oferă un adăpost ușor accesibil. În cadrul diferitelor specii există câteva nocturne (active în timpul nopții
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
sunt roase de doi șoareci, unul alb și unul negru, simboluri ale zilelor și nopților prin care este drămuită existența umană. În fundul prăpastiei stă un balaur la pândă, dar omul este preocupat doar de mierea care se scurge dintr-o scorbură a arbustului. Versiunea originară a romanului "Kitâb Bilawhar wa Bûdâsf" a fost probabil așa-numita "versiune siriană" scrisă de o sectă de arabi ismailiți, în care prințul indian adoptă o religie monoteistă, însă nu explicit mahomedană, care este opusă cultelor
Varlaam și Ioasaf () [Corola-website/Science/306165_a_307494]
-
la Malcoci a fost identificat șoarecele săritor de stepa, orbetele mic, hamsterul dobrogean, cârtita. Păsări un numar forate mare de specii: ghionoaiele, ciocănitoarele, ciuful de pădure, pițigoii, silviile, cinteza, florintele, sticletele, câneparul, sturzul cântător, uliul păsărar, șoarecele comun, porumbelul de scorbura, coțofana, gaița, prepelița, potârnichea. Raportat la extinderea Dobrogei numai în Podișul Dobrogei de Nord cuibăresc ciocănitoarea neagră, ciocănitoarea cu spatele alb, pițigoiul sur, silvia de zăvoi, pitulicea mică, cănărașul, sturzul de vâsc, mierla de piatră etc. O specie ce cuibărește
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
părăsesc teritoriul până la moarte, iar rutele lor de deplasare rămân aceleași. Masculii fac în medie 9,6 km pe zi, maxim 41 km. La femele acești indicatori sunt, respectiv, 7 km și 22 km. Tigrii își improvizează culcușuri în peșteri, scorburile copacilor și desișuri. Inspectându-și teritoriul, tigrii și-l marchează regulat (o dată la câteva zile sau săptămâni) prin diferite metode. Urina cu miros specific este unul din mijloacele cele mai răspândite de marcaj. Ei urinează îndeosebi pe suprafețe verticale: cioturi
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]