1,355 matches
-
că te-am rănit. Știu că ți s-a părut că te las pe dinafară. Dar... nu e genul de lucruri despre care poți vorbi În voie... Nu ! zic imediat. Evident că nu puteai face asta. Am fost o proastă. Scormonesc cu vârful pantofului În pietriș, jenată și rușinată. Ar fi trebuit să-mi dau seama că e vorba de ceva important. Când mi-a zis că e ceva delicat și complicat, nu făcea decât să-mi spună adevărul. — Doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
scrisoarea nu i-ar fi fost adresată Obersturmführer-ului Ralf Döring, rătăcit În nămeții de la Stalingrad, de unde armata noastră trimitea comunicate victorioase, ci avocatului Ralf Döring, plecat cu procesul doctorului Geiger la Frankfurt, tot nu i-ai fi povestit cât ai scormonit mansarda după jurnalul lui Walter! N-o să Îi spui nici lui Traian că mureai de curiozitate să vezi de ce se trezește Walter cu o oră Înaintea ta și se urcă tiptil În mansardă și nici peste ce ai dat acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nu vă... au să dezgroape, ce? Nu urla, trezește-te! E doar un coșmar, ai visat! Nu-ți pierde capul, mergi cum poți Înainte, e viața ta adevărată. Mi-e frică să adorm și să visez, mi-e frică să scormonesc, urlând, În molozul fierbinte, În așchiile de sticlă, cu unghiile mele Însângerate, mi-e frică să merg Înainte, prin Întuneric, pe bâjbâite, În viața mea adevărată, mi-e frică... Capitolul 22 Conferința ratată Kabale und Liebe, Montag, 16 septembrie, Cours
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mirați: dar tu ce ai? dar tu de ce plângi? de ce plângi, mamă? * — ...Așadar, ceea ce la Început m-a emoționat și pe urmă m-a amuzat, am Început să o simt ca pe o corvoadă. Mă exaspera și când Îi vedeam scormonindu-și buzunarele după o bucățică de hârtie, după un pix cu mina uscată sau Întorcându-și pe dos bietele poșete Îndelung purtate, ca să găsească ceva pe care să noteze numărul de telefon, ca să mi-l dea. Acolo, cărțile de vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sunt eu sau altă fată? Sunt oare în orice clipă alt om, o să fim aceiași și azi și mâine? Dar tu, mamă, dar tu, mamă? Deodată am tresărit... De sus, cerul se crapă-n surâsuri parcă, sau poate cineva îl scormonește pentru mine și încearcă doar să facă puțină lumină. E semnul ce-l așteptam, sau doar dorința-mi arzătoare îmi joacă feste? Mi se tăiase răsuflarea și sufletul meu redevenit copil, speriat a luat-o la fugă. Și doar brațele
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
momente în care se simțea bântuită, trasă în toate direcțiile, împinsă, cu brutalitate, în trecut sau azvârlită înapoi, în prezent. Dar adevărata liniște, liniștea pe care o dorea, nu o găsea nicăieri. Toate amintirile i se răsculaseră. Cereau noi interpretări. Scormoneau prin răni vechi. Răbufneau în judecăți aspre, necruțătoare. O mânau spre prima ei dragoste. Se împotrivea. Își interzisese să-și mai amintească vreodată de acea perioadă. Prima ei dragoste... Ce infernală deziluzie! Doar oroare, umilință, cruzime, perfidie și răzbunări crunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
atâtea limbi știute și vorbite fluent, cu averea lui, mai ales, ar fi putut să cutreiere toată lumea, ar fi putut să vadă, să cunoască și să învețe cu mult mai mult. „Dacă aș fi avut banii lui, eu aș fi scormonit toate marile biblioteci, aș fi bătut toate academiile. El de ce naiba n-a făcut-o? Nici măcar de traduceri nu s-a apucat ca lumea. S-a mulțumit doar să încropească imaginare tratate dintre noi și Înalta Poartă pentru un oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
când se auzi din nou țipătul acela înspăimântător, după care urmară atâtea bocete și vaiete, că mi-am zis că e un suflet chinuit în iad, ce reușise să străbată pământul cu urletele lui. Dar deodată am auzit că cineva scormonește în nisip; la scurt timp, zgomotul acela dispăru, ca să se audă mai departe, și tot așa, în cinci sau șase locuri diferite, în vreme ce continuau acele bocete sfâșietoare, iar eu mă făcusem ghem și tremuram de frică. Nu s-au sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
știe că nimic nu e mai puternic decât iubirea de mamă, și biata femeie izbuti să le rupă, dar când ieși afară, plecaseră toți și nu văzu decât un șir nesfârșit de dune înalte, așa că alergă de la una la alta, scormonind ici și colo, plângând și strigând, știind că fiul ei putea să se sufoce dintr-o clipă în alta și că ea era singura care-l putea salva. Și așa se făcu dimineață. Iar ea continuă încă o zi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
întoarse cu fața spre cer și observă stelele, calculând cât mai era până în zori. Căută apoi în jurul lui și găsi locul potrivit: trei metri pătrați de pietriș mare, aproape complet înconjurat de mici stânci negre. Scoase hangerul și începu să scormonească în liniște, îndepărtând cu grijă nisipul, până săpă o groapă de lungimea unui om, adâncă de două palme. Se lumina de ziuă când intră în ea, și prima rază de soare alunecă peste pustiu când terminase să se acopere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un gest mânios. Tot tăcere. Sultanul se agită, devine nerăbdător: — Ce se Întâmplă? Te ascultăm. — Stăpâne, nu găsesc urmarea. Îmi așezasem documentele În ordine, foaia pe care o caut trebuie să se fi rătăcit, o s-o găsesc. Vrednic de milă, scormonește mai departe. Nizam profită de asta ca să intervină, pe un ton care se vrea mărinimos: — Oricui i se poate Întâmpla să rătăcească o hârtie, nu trebuie să-i purtăm pică tânărului nostru prieten. În loc să așteptăm astfel, aș zice să ascultăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
țin făclii ca mesenii să-și poată alege bucatele. Spre uriașele platouri de argint, spre halca cea mai bună de carne de cămilă sau de miel, spre cel mai cărnos copan de potârniche, se Întind șaizeci de mâini Înfometate, care scormonesc prin carne și sos. Se Împarte, se sfâșie, se devorează. Când comesenii ajung În posesia unei bucăți gustoase, ea e oferită unui vecin care trebuie onorat. Nizam mănâncă puțin. În seara aceea, suferă mai mult ca de obicei, pieptul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la momentul catastrofei. Își pierduseră cumva capul? În schimburile lor de replici cu pasagerii, ascunseseră poate adevărul? Era adevărat faptul că au fost salvați, În primul rând, pasagerii de la clasa Întâi? Fiecare dintre Întrebări mă făcea să reflectez, să-mi scormonesc memoria; am vorbit multă vreme, la Început În timp ce coboram de pe vapor, apoi stând În picioare, pe chei. Șirin rămăsese un moment alături de mine, la fel de mută, apoi dispăruse. N-aveam nici un motiv să mă neliniștesc, nu putea să se fi Îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
meu. Mama se apleacă deasupra mea cu o expresie de îngrijorare pe chip, n-ar fi vrut să-i dau toate planurile peste cap, dar eu m-am întors cu fața la pământ, să nu îi mai văd chipul frumos și îngrozitor, scormonesc pământul cu degetele, și ea îmi spune, potolește-te, nu este sfârșitul lumii, ne va fi mult mai bine așa tuturor, iar eu urlu, ție îți va fi mai bine, nu mie, mie îmi va fi groaznic, îmi va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acasă, pentru că vreau să îi văd pe ea și pe copii, nu pentru că trebuie, iar acest lucru îi este de ajuns, și mie îmi este, am învățat să credem în fapte, așa trăim noi, fără vină și învinovățire, fără a scormoni în permanență sufletul celuilalt, în felul acesta ne creștem și copiii, într-o familie în care este loc pentru fiecare, dar, în timp ce el vorbește, eu mă simt din ce în ce mai umilită, ca și când el ar ține în mâini o oglindă și mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Și trebuie să-ți mărturisesc că tata și-a plătit întotdeauna taxele, nu a trișat nici măcar o singură dată. Așa e el, un tip demodat, dar n-ai cum să-l potolești pe funcționar pentru că el nu face decât să scormonească și să scormonească. „Venitul e cam mic!“ Zău că nu glumesc, Watanabe. Normal că venitul e mic dacă nu avem de unde să mai scoatem! Întotdeauna îmi venea să urlu și să-l trimit la alții mai avuți, la unii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-ți mărturisesc că tata și-a plătit întotdeauna taxele, nu a trișat nici măcar o singură dată. Așa e el, un tip demodat, dar n-ai cum să-l potolești pe funcționar pentru că el nu face decât să scormonească și să scormonească. „Venitul e cam mic!“ Zău că nu glumesc, Watanabe. Normal că venitul e mic dacă nu avem de unde să mai scoatem! Întotdeauna îmi venea să urlu și să-l trimit la alții mai avuți, la unii care știu să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
înspumați cenușii se aud horcăind de dincolo de zările risipite-n întuneric. Din copitele lor scânteietoare se aruncă piatră, molimă și moarte. În ei fierbe furia lumii. Paznicul nopții se retrăsese sub o pânză de păianjen. Legat la cele două capete scormonea ca un cerșetor prin pietrele Căii Lactee. Jos un câine își depăna amintiri cu un altul. Din jocul lor de cuvinte se clădise insistența canină. E necesară pentru unii oameni. Alții stau și se anină primejdios în funiile vieții precum pasărea
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
Noi doi, pariez că vom fi departe, la o băută, la ora aia. Fii pe pace, Frățioare, Vierme nu aruncă și nici n-a aruncat nimic, vreodată, la ghenă. Cuvântul inutil nu i s-a-ntipărit, încă, în vocabular. El veșnic cotrobăiește, scormonește și agonisește. Asta-i ereditatea, karma lui! Este bucățică ruptă de hoitar! Plămadă de ghenonaut! În nici un caz nu renunță el, Zgârcilă, la așa bunătate de saltea, de la sinistrați, ia chiombește-te! și Dănuț lovește demonstrativ, cu piciorul, într-un maldăr
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
trenul, un băiețandru se repezi la vagonul în ușa căruia se arătase Grigore Iuga, strânse bagajele și le duse la trăsură. Vizitiul Ichim, bătrân și sfătos, ținea strâns din hățuri pe cei doi telegari neastâmpărați, care-și rodeau zăbalele și scormoneau cu copitele pietrișul. ― Bine-ați venit, conașule! ― Bine v-am găsit, Ichime! răspunse Grigore, suindu-se lângă tânărul Herdelea. Toate bune pe aici? ― Toate, conașule, și sănătate! ― Ei, dă-le drumul! Un țâțâit energic, și caii porniră atât de brusc
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
halat de casă, lung ca un caftan, bătrânul Iuga strânse bărbătește mâna tânărului Herdelea. Îl privi o clipă drept în ochi, parc-ar fi vrut să-l cântărească definitiv dintr-o dată. Avea niște ochi negri atât de pătrunzători, că-ți scormoneau sufletul și-ți citeau gândurile. Era mai înalt și mai chipeș ca Grigore, cu înfățișarea voluntară a omului obișnuit să poruncească și să fie ascultat. Mustața groasă românească, puțin căruntă, îi împodobea fața, iar glasul metalic, energic și totuși cald
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rece, și pe toate fețele citi limpede aceeași dorință mare. Privirile lor stăruitoare îl frigeau, în tăcerea neliniștită răsună atunci deodată aspru, prelung: "Huo, boală, fire-ai a dracului!" Un argat adăpa vacile. Erau în ograda conacului. Cârduri de galițe scormoneau și ciuguleau. O găină începu a cotcodăci sâcâitor. ― Așa, măi oameni! zise Miron liniștit, ca și când înjurătura argatului I-ar fi smuls dintr-o toropeală. Să vorbiți cu conița dacă n-o să vă luați seama, că dumneaei e stăpâna moșiei. De
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de mâncare purcelului mai în fundul ogrăzii, care era una cu grădina. Îi ținea ceaunul cu lături și-l îndemna: "Mănîncă, băiețelul mamei, hai mănîncă!" Porcul însă își scoase deodată râtul din zeama de tărâțe și trecu la celălalt ceaun gol, scormonind după rămășițe. Baba se supără: "Nebun ești, ori nu ți-e bine, măi porcule?... Na, aici, crapă, mînca-te-ar cîinii!" în vreme ce porcul își scufunda iarăși râtul până-n ochi în lăturile grase, câinele cel alb, cu mari pete negre, îndrăzni să se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trei zile i-au luat toată carnea de la doi porci tăiați de Crăciun. Ginerele dumnealui, Filip Ilioasa, e de față; să spuie dacă e adevărat!... Primarul făcu o pauză, ca să dea răgaz ginerelui să răspundă. Filip, greoi și tihnit, se scormoni, tuși, dădu din cap, pregătindu-se să dojenească mai aspru pe ticăloșii care au păgubit pe însuși slujitorul bisericii. Până să deschidă el gura, Ignat Cercel zise în doi peri: ― Cine fură fură de la cine are... Că de la alde mine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de tutun îi învăluia capul ca un nouraș de vată, iar pe dușumele mucurile aruncate la întîmplare punctau pauzele inspirației lui ziaristice. Pe la cinci, când începea să se întunece, nu-i mai lipsea decât o încheiere de efect. Ca să-și scormonească avântul reciti tot articolul, mormăind și cu glas câte o frază ce i se părea mai sonoră și mai rotundă. "Bravo! își zise la urmă. Perfect! Dacă nici asta nu face senzație, atunci..." Sfârșitul de efect însă tot nu-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]