1,649 matches
-
Ei bine, în anul acela, Moș Crăciunul meu social era chiar Uniunea Sovietică. Nu râde, fiindcă, de nu ni s-a ras memoria din cauza lozincii: „Cine-a stat cinci ani la ruși nu poate gândi ca Bush!”, putem să ne scotocim mai realist locul de unde venim spre „Țara Făgăduinței”, chiar dacă aceasta ne arde câte una peste bot. Curând o să-ți transcriu o pagină de jurnal din Decembrie ’89. Acolo relatez o scenă cu Tovarășu’ Inspector care ne prelucra: - Gorbaciov a distrus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sunetele s-au stâns. Zadarnic ar da glas. Zadarnic ar detuna cu carabina. Sunetele cad la o sută de metri, ca niște vreascuri. Nu mai înțelege cât timp să fi trecut în această rătăcire. Caută chibriturile, aprinde un lemnuș, își scotocește tocmai de dedesubt ceasornicul mare și greu de nichel, și-l cetește. Trage și al doilea chibrit. Abia ceasul șapte. Închide ochii; îi deschide: e orb. Se mișcă doi pași înainte: cel puțin nu e închis într-o stâncă. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
apoi s-a întâmplat inevitabilul: Candy Grrrl a fost cumpărat de corporația Devereaux pentru o sumă secretă alcătuită din opt cifre (11,5 milioane de fapt, în caz că vă interesează, am găsit-o între niște hârtii la birou vara trecută. Nu scotoceam, am dat pur și simplu peste ea. Pe bune.) Deodată, CG a devenit accesibil publicului larg și a făcut furori în standurile din Saks, Bloomingdale, Nordstrom - în toate magazinele universale mari. Totuși, Candace și George nu erau „împăcați“ cu serviciile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
scaun într-un autobuz care oprise la intersecție. L-am văzut doar cu coada ochiului, dar era cu siguranță el, i-am recunoscut părul, pomeții, nasul. Zgomotul orașului s-a estompat, lăsând în urmă un zumzet amețitor, electrizant, și, în timp ce scotoceam după bani și întindeam mâna spre portieră, autobuzul a pornit. Cuprinsă de panică, m-am întors să mă uit pe fereastra din spate. Domnule! i-am zis taximetristului, dar și noi eram în mișcare și ne îndepărtasem prea mult. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fapt? Am deschis gura, am tras adânc aer în piept, cu un tremur care a dat într-un hohot de plâns. Cu soțul meu. Soțul meu a murit. Deodată lacrimile îmi șiroiau pe față. Cu el vreau să vorbesc. Am scotocit prin geantă după un șervețel, în timp ce Morna își apăsa iar tâmplele. — Îmi pare rău, a zis. Nu primesc nimic. Dar există un motiv pentru asta. Mi-am ridicat capul instinctiv. Care? — Ești încărcată de energie negativă. Cineva a pus ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Am simțit că mă strânge ceva de gât. Îmi lipsești, m-am gândit. Îmi lipsești atât de mult, Aidan Maddox. Dar n-aș fi dat pentru nimic timpul pe care l-am petrecut împreună. Merită, oricât aș suferi acum. Am scotocit în poșeta minusculă după un șervețel; Helen mi-a îndesat unul în palmă. Ochii mi s-au umplut de lacrimi și am șoptit, „Mulțam“. „N-ai pen’ce“, mi-a șoptit și ea, cu ochii în lacrimi, la rându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fel de durere surdă, ei bine, s-a schimbat. E mai ascuțită. Aidan se obișnuise cu mine și cu obsesia mea și spunea: —Ascuțită, zău? Asta e ceva nou. Îmi și rupsesem un os acum cam vreun an și jumătate; scotocisem prin dulapuri căutând ceva și mă întorsesem prea brusc, îmi izbisem degetul de un sertar și începusem să urlu ca în gură de șarpe: —Ooh, Iisuse, oh, Doamne. Oh, degetul meu, doare îngrozitor. Stai jos, îmi zisese Aidan. Arată-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
s-ar fi auzit, ci o adevărată salvă de zornăieli, căci tatăl tău îmi dăduse să port sute de dinari, îngrămădiți în zece pungi pântecoase, pe care le agățasem în jurul șoldurilor, convinsă fiind că nici un bărbat n-ar cuteza să scotocească atât de departe. Când trecătorii providențiali ajunseră în dreptul nostru, am văzut că era vorba de un detașament de soldați. Mohamed se grăbi să le povestească în amănunt urzeala căreia îi căzuserăm victime. Tocmai, explică atunci comandantul lor zâmbind, el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de ani de zile a fost un bandit, un tâlhar de drumul mare, un asasin, iar averea lui la început n-a fost altceva decât rodul unui sfert de veac de jafuri. Dar e ceva cu mult mai grav. Harun scotocise de minune după informații săptămână după săptămână, dar, în ciuda frecventelor mele rugăminți, refuzase să-mi dezvăluie fie și cel mai mărunt indiciu înainte de a-și fi terminat cercetarea. În ziua aceea venise să mă aștepte în fața moscheii Karauiyinilor. Aveam ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mână pe care frigurile o făceau tremurătoare și nesigură. Toți însoțitorii noștri se uitau la el de departe, fără să-l deranjeze vreodată, gândindu-se că își nota impresiile de călătorie spre a le arăta sultanului. Abia după moartea sa, scotocind printre hârtiile lui, am dat peste epistolă, făcută sul, legată cu un fir aurit și începând astfel: În numele lui Allah cel îndurător, cel milostiv, stăpânul zilei Judecății de Apoi, Cel care le trimite oamenilor a căror viață e pe sfârșite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
personală a sultanului. Ambarcațiunile erau numeroase la Bulak, iar unele erau chiar foarte confortabile, numai că eu țineam să ajungem în portul Alexandria sub emblema suveranului, căci fusesem avertizat de niște prieteni asupra dificultăților întâmpinate la vămi. Unii călători erau scotociți până și-n nădragi, la sosire ca și la plecare, de funcționari chițibușari care puneau taxă nu doar pe marfă, ci și pe dinari. Dacă evitam această neplăcere, nu puteam decât să apreciez și mai bine măreția acestei cetăți antice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
În anul acela, doar amintirile mai înțesau rada. În mijlocul orașului, cu fața spre port, se află o colină care nu exista, zice-se, pe vremea celor vechi, și care s-a format doar din acumularea ruinelor. Dacă te apuci să scotocești acolo, dai adesea peste vase și alte obiecte de preț. Pe această înălțime a fost clădit un mic turn, unde stă zi și noapte un paznic al cărui rol este de a supraveghea vasele care trec. De fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să-și piardă suflarea. Sau poate că barbarul avea să-i taie și lui capul cu daga cu care îi decapitase pe cei doi soldați. Tarosh șovăi o clipă, apoi, cu un gest hotărât, își duse mâna la șold și scotoci sub haină. În clipa următoare, un jet de urină coloră zăpada în galben. În acel gest, Valerius recunoscu ușurat semnul de bun venit. Seara, cu puțin înainte de asfințit, în satul celt înconjurat de păduri, unde era cu neputință să ajungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
enorm: — El... El însuși i-a poruncit servitorului să-l omoare. Iar asta echivalează cu o sinucidere. Știi să joci zaruri? Se întoarse și se trânti din nou pe tricliniu. — Poftim? — Te-am întrebat dacă știi să joci zaruri. Băiatul scotoci în haină. Întinse pumnul strâns spre Vitellius și, deschizându-l, îi arătă trei zaruri grosolane făcute din os de oaie. — Le am pe astea. — N-o să-ți displacă, desigur, că ale mele sunt de fildeș. Râzând, Vitellius puse zarurile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
însă răzbunarea ne aparține nouă, ție și mie. Datoria ta este să-l ucizi pe Vitellius. A mea, să-i distrug puterea și să-i alung pe romani din ținuturile mele. Mă voi alătura lui Galba, împreună cu războinicii mei. Valerius scotoci în traistă și îi înmână lui Julius două scrisori. — Ți le-am adus din castrul Legiunii Galbiana. Galba a fost ucis. — Bătrân prost! izbucni Julius. N-a fost în stare să se ferească de trădători! Cum ai aflat? — Înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu putere brațul lui Valerius, care, furios, încerca să scape de un paznic înarmat. Dă-i bani! îi strigă. În jurul lor, mulțimea urla atât de tare, încât cei doi prieteni abia reușeau să se audă unul pe altul. — Bani... Valerius scotoci în sac; în clipa următoare, paznicul se întorcea cu spatele, strângând în pumn câteva monede. Salix zâmbea, cu fața lipită de zăbrele. — Ai venit să pariezi pe mine? — Am auzit că ești campion, că ești cel mai bun... Îi auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din fața dușmanului... Până sub zidurile Cremonei, pământul e acoperit de trupurile soldaților noștri și mustește de sânge. Armata noastră s-a predat și a cerut pacea, iar vitellienii au acceptat pe loc. — Au pierdut... Au pierdut... Antonius sări în picioare, scotoci printre haine și găsi o scrisoare, pe care o aruncă pe masă. Furia pe care încercase s-o stăpânească până în clipa aceea explodă. — Otho! izbucni. După întâlnirea nefericită cu Vitellius de la Augusta, i-am scris și m-am oferit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
oamenii depuneau flori și obiecte pentru a obține protecția zeilor. Continuă să alerge, lac de sudoare, lăsând în spate șirul de tabernae unde se vindea grâu, vin și ulei, trecu prin fața negustorului de pește la care Vitellius îl trimitea să scotocească după delicatese pe care ceilalți bucătari nu le băgaseră în seamă; în fața depozitului negustorului de marmură văzu o copie a zeiței Venus ieșind din apă, care-i aruncă o privire îmbietoare. Se opri gâfâind în fața prăvăliei negustorului de mantii. Intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de nuntă pentru a vedea ce puteau șterpeli de la festin. Apoi, când bucătarii începură să amenințe - „Dacă nu termini, te tocăm odată cu ceapa“ - decise să arunce o privire în jur ca să-și dea seama de dispunerea casei. Deschise ușile și scotoci prin dulapuri. Trecu în revistă conținutul unui sertar. Dar lucrurile erau cam vechi și prăfuite. Nimic din casa domnului D.P.S. nu i se păru deosebit de interesant până când, la capătul coridorului, dădu peste o cameră plină cu accesorii de nuntă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
întindea în jurul lui ca noaptea cea neagră îl făcu și mai decis să-l demaște pe Sampath ca escroc. 13 Într-o după-amiază, cam la o lună de la prima lor apariție în livadă, maimuțele găsiră cinci sticle de rom în timp ce scotoceau prin traista unui om care se oprise să-l vadă pe Sampath în drum spre o nuntă. Îl băură pe tot și, în după-amiaza aceea, când urcară din nou, în copacul lui Sampath, unde se obișnuiseră să i se alăture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cu siguranță, forța destinului l-ar fi făcut inevitabil. Cine știa dacă reușise sau nu comunitatea științifică să determine proprietățile dătătoare de dependență ale alcoolului asupra ordinului primatelor? Adevărul era limpede. Îl iubeau într-un mod pasionat, nebunesc; începură să scotocească mânate de o neliniște nouă, care-i făcu pe oameni să se întrebe dacă nu cumva o luaseră razna puțin. Alunele și bananele nu mai însemnau nimic pentru ele acum. La câteva zile după prima lor întâlnire cu alcoolul, descoperiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fiecare dintre ei însoțit de mulțimi de cetățeni revoltați. Se iscase zarvă, vedeți voi, când planurile care tocmai fuseseră elaborate ajunseseră la urechile marii majorități a populației, grație șoferilor jeep-urilor guvernamental și militar și soției lui Verma, care-i scotocise printre hârtii într-un mod de care ar fi trebuit să-i fie rușine. Sampath își petrecuse dimineața uitându-se la o colecție de obiecte pe care o stârnise într-o cutie de tinichea, de când ajunsese în livadă. Încă simțindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
nefolosit, am simțit ceva tare în tiv. Asta ce mai e? Balenă? Nu: un sul din hârtii uzate de zece lire - două sute de lire. Acum, locul ăsta nu e tocmai bun ca Selina să ascundă ceva în el, pentru că eu scotocesc tot timpul prin sertar și Selina o știe. Venise din baie cu un prosop prins în jurul șoldurilor. I-am arătat. Nici n-a clipit când a văzut banii - aruncați pe partea ei de pat. — De unde îi ai? — I-am câștigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
urma? Nu știam. Probabil că nici el nu știa încă. Tipul aștepta într-o încordare tremurătoare, cu nervii întinși ca niște corzi gata să se rupă, cu nenorocita aia de sabie în mână licărind în lumină. Da, totul tremura. Martina scotocea după chei. Dinăuntru sosi un lătrat, nerăbdător, un oftat șuierător. Puștiul s-a încordat și mai mult, dar ajunsese și el la capătul încordării. Mai încordat de atât nu se putea. Și în timp ce ochii îi alergau spre ușă, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
glazurată, aceeași trupă numeroasă de concurenți. O vreme m-am uitat pe geam. Le-am telefonat lui Fielding, lui Felix, și lui Spunk, și Cadutei. După care m-am uitat o bucată de vreme pe geam. M-am gândit să scotocesc obsesiv și metodic prin lucrurile Martinei, dar ceva din prezența ei fizică a cărei plutire o simțeam prin casă m-a speriat, făcându-mă să renunț... Nu era nimic de interes general în sertarele biroului sau ale mesei de toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]