982 matches
-
tăcere. Înțepător, fumul de tutun se lățea în aburi groși deasupra meselor; sătenii își lungeau gâtul, către cei doi. Flăcăul simți că i se clatină lumea sub picioare. În ochii lui scăpără o căutătură ciudată... sălbatică. - Nu, nu mai pot! ..scrâșni el din măsele, cu aburii băuturii suiți la cap... Di ci să bagă dom‟șoru Tudor întri noi...! Anuca tot a me‟ a să cie... să știu, că fac moarti di om! ..mârâi el cu ochii însângerați ca la câine
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zâmbi și se îndreptă către lift. Apoi se aplecă și ridică un pachețel micuț de pe jos. Cred că e al tău, spuse, și îi puse pe birou un alt Tampax. Era de-a dreptul mirată că el n-o auzea scrâșnind din dinți, în timp ce-l privea cum se urcă în lift. Acest scrâșnet era un obicei mai vechi al ei, și i se întâmpla mai ales când dormea; de fapt, poate că încă îl mai avea, cu toate că de mult nu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
una dintre camerele din fața mea. Am Întins instinctiv mâna după armă. Din păcate, o lăsasem În mașină. Mă duceam să iau o sabie grea de cavalerie, care era prinsă pe perete, când În spatele meu am auzit o bucată de sticlă scrâșnind sub piciorul cuiva și o lovitură puternică În ceafă m-a trimis val-vârtej În Întuneric. Pentru un timp care mi se păru nesfârșit, dar care nu putea să fi fost mai mult de câteva minute, am zăcut pe fundul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Întinse pe spate. — Mersi, amice, zise el. — N-ai pentru ce. Și tu ai face la fel pentru mine. L-am auzit tușind În mijlocul a ceea ce se voia un chicotit: — Ba nu. Să fiu al dracu’ dacă-aș face-o, scrâșni el. Mi-ar fi teamă să nu mă molipsesc de ceva, indiferent de ce boală aș avea eu. Nu cred că știi ce am, nu? M-am gândit un moment și apoi i-am spus: — Ai hepatită. Rămase tăcut câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de răcoritoare și voci enervate care-i pun la respect. Pornind din capătul arenei și venind în galop spre tribună, călărețul trebuie să se oprească din viteză într-un punct fix, însemnat cu var, strunind calul brusc și luând să scrâșnească nisipul sub picioarele lui. Publicul aplaudă primele încercări reușite. Dar încă mai păstrează rezerve de entuziasm. Știe că vor urma probe mai grele. Ele urmează, într-adevăr. Un taur e gonit în arenă. Călărețul trebuie să-l urmărească și, prinzîndu-i
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
umbră, regrete și amintiri, căci au descoperit timpul. Iată pe scurt ce m-a învățat Mexicul, unde totul e excesiv ca la vulcani: și singurătatea, și lava. Fără pasiune această țară ar fi tristă. Și parcă aud pe plajă cum scrâșnește nisipul sub copitele cailor opriți brusc, în aplauzele mulțimii, la spectacolele de charros. Întrucât în întîmpinarea Afroditei se grăbesc aici nu sculptorii, ci tinerii cu sombrero, foarte mândri de costumele lor, călcând plini de importanță și urmați de o orchestră
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
târa, cu tot cu cearșafuri, peste masa de scris, unde-nșfăcam stiloul și, înfășurat în falduri ca de togă, încremeneam cu vârful peniței pe pagină. Purpuriul dungilor de pe pereți devenea un cafeniu adânc și peste București ieșea luna, tramvaiele treceau huruind și scrâșnind pe Ștefan cel Mare, pe când eu încă mai priveam ca hipnotizat scânteia de aur din vârful peniței, întrebîndu-mă cu ce literă s-ar fi cuvenit începută Cartea și neîndrăznind să trasez pe pagina întunecată nici una... Bineînțeles că atunci nu i-
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
tăcut astăzi, ceva vrea să-mi spună, acum! M-am gândit: cum să fac mâinile să vadă?! Mirosul vopselei e cel mai bun balsam pentru sufletul meu, Daniel! Dar tu ce faci acolo? Ce fac? Scrii ceva? Parcă te-aud scrâșnind stiloul, Scriu! Și nu mă mai întreabă nimic, dar eu mă uit la hârtia albă ce mă-mbie, nu știu, scriu eu mai greu, dar când mă încep nu mă mai pot opri, așa cum lumea odată începută se tot face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în conca absidei, pictează pe Maica Domnului purtând pe Iisus, pe ferestrele zvelte lumina irizată a soarelui se mută milimetric pe pardoseala plină de var și vopsele apropiindu-se de mine, nu se-aude în tăcerea înaltă decât pensula lui scrâșnind pe peretele zgrunțuros, apoi ușa masivă se dă fără efort la perete și prin dreptunghiul de lumină se strecoară vioaie, închide grăbită ușa ca să nu-și trădeze prezența, nu mă observă, cu ochii căutându-l pe Theo, dar eu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Nu mai mănânci? preoteasa mă întreabă cu blândețe, Nu! Nici nu te-ai atins de felul doi, Nu, mulțumesc! Mă ridic de la masă, să-ți fie de bine! Sunt gata, părinte, putem pleca! Urcăm în mașină eu și părintele, mașina scrâșnește de pe podul din fața casei parohiale, pe drumul pietruit spre mănăstire și Theo nu știe că astăzi, privesc năuc pe geamul sclipind în soarele amiezii și parcă mă simt luat pe sus de ceva, Theo nu-i aici și nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
termin de împachetat. — Sigur, sigur, aprobară ele la unison, bâlbâind amețite urări de bine. Păi, mult noroc, să te distrezi, să te bucuri de Irlanda, să ai grijă, nu munci prea mult... Exact când Lisa a ajuns la ușă, Ally scrâșni: — Ne va fi dor de tine. Lisa dădu din cap și închise ușa. Ca de dracu’, spuse Ally fără să clipească. Mai e vin? Au rămas până au scurs și ultima picătură de vin, până au lins tava cu ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
aceste cuvinte, Mai începu să se miște și să își schimbe poziția pe scaun. —Scuze, te facem să te simți prost? Nu mai spunem nimic, interveni Ashling. Deși era dezamăgită, găsea toată afacerea asta foarte fascinantă. Nu, e în regulă, scrâșni Mai din dinți, încă negăsindu-și locul. Mi-au intrat chiloții în fund, mă înnebunesc. Era atât de frumoasă și proaspătă și crudă, încât Lisa înghiți în sec. Era sigură că nu își imaginase interesul lui Jack pentru ea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
bombăni el. Mulți oameni și-ar da un braț pentru ocazia asta. Dar sunt copii. Craig a început să tragă de Ashling, cerând 7-Up. Când băutura nu a apărut instantaneu, au început să se arate din nou lacrimile. —Pitic răsfățat, scrâșni Ted din dinți. Nu, nu este. —Ba da, este. Dacă eram în Bangladesh, acum muncea optsprezece ore pe zi într-un atelier, să știi... Atunci ar avea de ce să plângă, adăugă Ted serios. Seara s-a dovedit a fi una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
spuse: — Tată, o să fac frumos la cină când or să fie invitați la masă primarul Bowron sau consilierul Tucker, dar nu pentru curvele masculine ale lui Madeleine. Un polițist oarecare. Dumnezeule, Emmett, cât de tare mă desconsideri! Am auzit scaune scrâșnind pe podea, genunchi lovind masa, apoi pași îndepărtându-se de sufragerie. Am văzut că mâna mea o strânge pe a lui Madeleine de parcă aș fi vârât-o într-o mănușă de box de 230 de grame. Fetița de bani gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
deosebit de înaltă. Dolphine îmi făcu semn cu torța spre un steag american zdrențuit, întins pe nisip. — Aici. Pușlamaua mi-a zis că lângă el bannero. Am tras un șut în drapel. Un roi de insecte își luă zborul, bâzâind. Dolphine scrâșni: — Scârbelor! Și le vântură cu torța. Din groapa de la picioarele noastre se ridică un miros fetid. — Sapă, i-am spus. Dolphine se apucă de treabă. Eu am trecut în revistă fantomele - Betty Short și Laurie Blanchard - și am așteptat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o deschidă el. Nu atâta timp cât avea un amărât care să o facă. Trecu ceva vreme, dar În final, agentul murmură un „Da, domnule“ și apucă hotărât clanța. Era o ușă care se urnea greu, având balamalele Încovoiate și ruginite. Agentul scrâșni din dinți și zgâlțâi ușa. Se deschise cu un scârțâit, lăsând să iasă cel mai teribil miros de care avusese parte Logan În toată viața lui. Toată lumea se trase Înapoi. O avalanșă de muște albastre moarte căzură de pe ușa care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nu-l prinseseră pe cel răspunzător pentru asta. Indiferent de ce credea inspectorul Insch. Apoi urmară reclamele. Un garaj din Bielside, un magazin de rochii din Rosemount și o chestie guvernamentală privind siguranța pe drumuri. Logan privea În liniște cum mașina scrâșnea oprindu-se, dar nu Înainte de a lovi un băiat care traversa strada. Puștiul era mic, radiatorul și bara de protecție Îl izbeau Într-o parte, Îi Îndoiau picioarele și-l pironeau pe capotă, crăpându-i capul la contactul cu metalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe Logan când acesta-și ceru scuze că i-a târât acolo la o asemenea oră sâmbătă seara. Din nou. — OK, spuse Logan, alegând sertarul frigorific În care se aflau rămășițele fetiței pe care o găsiseră la Hoitar. Îl deschise scrâșnind din dinți, și se dădu Înapoi când mirosul fetid se izbi de aerul antiseptic al Încăperii. — Așa, spuse el, strâmbându-se, Încercând din greu să respire doar pe gură. Știm că fata a murit datorită unei traume produse prin lovire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pentru că eu sunt cel ales. (15 septembrie) Aventură unică În adolescență: să te afli cu schiurile-n picioare, la miezul nopții, pe dealul din fața străzii Văilor sub luna argintie, agățată acolo pe cer, deasupra ta, ca o tipsie gigantică. Zăpada scrâșnește de ger, Înghețăm, dar prin cădere ne Încălzim. Vis maxim: să aluneci schior al nopții, să te pierzi Într-un pliu al zăpezii, În dâra misterioasă trasată de altcineva Înaintea ta! De către cine? Poate de un zeu al zăpezii! (iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Ană dragă, de ce ai făcut tu asta? De ce ai făcut asta, femeie?” și o apucă, dar era moartă, era Înecată, o ridică la piept și dintre sâni Îi țâșni o pasăre care sfredeli cerul verii ca un tunet. Bărbatul Întâi scrâșni, spărgându-și măselele, izbucni În plâns, apoi Începu să cânte ușor, Îndelung, ca atunci, În plutirea aceea peste lanul de lucernă, parcă dintr-o altă viață, ținându-se de mână cu fata notarului, neștiind că, de undeva, de departe, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o pauză. —Dar spune-mi de ce te-ai băgat Într-o așa afacere murdară? Ești oricum un om putred de bogat. N-aveai nevoie de banii aceia. El a refuzat să spună orice, și fața Îi era schimonosită Îngrozitor, aproape scrâșnindu-și dinții de furie. Ah, dar chiar asta e problema, spuse Jill pe o voce stridentă. Chiar avea nevoie de bani. El se Întoarse către ea și se răsti la ea să tacă din gură odată. Dintr-odată un arc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de Kentu, care își ține mâinile pe pântecele în mișcare al Elsei și apasă hotărât. — Respiră adânc și după aceea împinge puternic, ca și cum ai fi constipată. Elsa are gâtul încordat, capul rigid și fața cianotică. Își privește burta încă plină, scrâșnește din dinți, strânge ochii și încearcă să împingă, dar este deja extenuată. — Nu pot, mă doare prea tare. Acum Bianca vorbește tare, pe un ton autoritar. Haide, așa! Mângâi părul mamei tale, care este ud și mi se lipește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ridicolă. Și face asemenea lucruri, încât mă tem pentru... intrus... sau intrusă. Dom’le! - exclamă Augusto alarmat. — Nu, nu, Augusto, nu, nu! Nu ne-am pierdut simțul moral, iar Elena, care e, după cum știi, profund religioasă, se supune, fie și scrâșnind din dinți, voii Providenței și se resemnează să fie mamă. Și va fi o mamă bună, nici nu mă-ndoiesc, o mamă foarte bună. Sentimentul ridicolului e însă atât de puternic în ea, încât, ca să-și ascundă starea, ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
constructor, am șoptit. Am o soție și două fiice de 3 ani, respectiv 18 luni. Locuiesc în Indian Hills. Acolo se află firma noastră, a mea și a partenerului meu. Gabor își ridică privirea din carnețel. —Asta-i tot, am scrâșnit eu. Unde v-ați născut? Percep un vag accent. Percepi un accent vag, doctore? Tu vorbești, cu felul tău cântat de a vorbi, ca un steag ungar fluturând în vânt. Nu am întâlnit încă un compatriot de-al tău care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
eu de acord. —Povestiți-mi. Am ridicat din umeri. —Sincer, nu îmi pot aminti. Fie că mă credeți sau nu. —Vă cred. Este un fenomen des întâlnit printre oamenii care au fost în aceste lagăre. Nu sunt ca ei, am scrâșnit din dinți. Adică nu sunteți evreu? — Adică refuz să trăiesc în trecut. Nu vorbesc despre trecut. Nici nu mă gândesc la el. Când mintea mea călătorește înapoi, în trecut, se oprește la puntea vaporului cu care am venit. —În regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]