292,140 matches
-
neliniștită, bijuterii textuale perfect intraductibile. De altfel, o mare parte din trăsăturile optzecismului sunt anticipate cu brio: oralitatea, subiecte banale, situațiile mărunte, personajele comune, toposul navetei ș.a., iar Testul, de pildă, e o povestire care ar putea fi foarte bine scrisă de tinerii cenacliștii de azi. Cu alte cuvinte, o proză perfect lizibilă care are toate șansele să placă și cititorilor tineri care vor descoperi astfel cu adevărat o lume tragică. Nu ne rămâne decât să sperăm că acest volum antologic
Povestiri actuale despre o lume trecută by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14868_a_16193]
-
va dezamăgi nici pe cititorul amator de rigoare, nici pe acela dedat la savurarea mișcării aleatorii a imaginației poetice. Trebuie spus, de la bun început, că sarcina pe care și-o asumă criticul, nu este, nici pe departe, una ușoară; să scrii o lucrare de aspect monografic, solid articulată, despre opera unui mare "nesupus față de tradiție și academii", care "n-a avut prea multe cuvinte de laudă pentru critici și pentru studiile lor aplicate, universitare, academice", implică riscuri destul de mari. Între "tulburarea
O monografie by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14894_a_16219]
-
pe dincolo/ era acolo și o cîrtiță pe care aș dori să v-o exprim/ o dați-mi voie (care mă purta în brațe cînd eram copil)/ apoi își intuiește memoria nostalgică îmi spune/ aveți o cicatrice vastă ați putea scrie cu ea v-aș citi cu plăcere aș plînge." O mențiune aparte ar merita capitolul dedicat "prozopoemelor", în care Ion Pop face o observație foarte interesantă, referitoare la alunecarea spre post-suprarealism (și implicit, spre postmodernism), a discursului poetic al lui
O monografie by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14894_a_16219]
-
arde nici elevilor, nici profesorilor. Altă explicație nu găsesc faptului că, an de an, studenții sunt mai inculți, speriați de moarte la gândul că au de citit o carte și gata să intre în sevraj la ideea că au de scris un rând. Boala nu e nouă, dar ea a ajuns la metastază. Cine nu-și aduce aminte de formularea paralizantă a melcului Ciorbea, care afirma, cât de explicit era el în stare, că prioritățile guvernării sale vor fi sănătatea, învățământul
Cloșca în sevraj by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14891_a_16216]
-
viitorul previzibil, nu poate face nimic pentru ele... Și nici n-a făcut. E singura promisiune ținută, de doisprezece ani încoace, de un politician român. Presa a atras atenția asupra riscurilor la care se expune astfel țara, dar ea a scris, ea a auzit. Banii au continuat să se ducă acolo unde urletele erau mai puternice și mâna mai aproape de ghioagă. Cartea proastă e că dintr-o lovitură de măciucă îți poți reveni, dar dacă ți se taie din creier, ba
Cloșca în sevraj by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14891_a_16216]
-
asemenea ceremonii, trezirea de false speranțe în sufletul miilor de amărîți, iată fapte inacceptabile, contrare bunului simț și, în definitiv, credinței adevărate în Dumnezeu. Ca să fie și mai grotesc totul, oamenii au primit iconițe cu maica Domnului pe spatele cărora scria �Donație P.S.D. - Cluj". În mijlocul celor trei trandafiri emblematici. Asta, probabil, pentru ca amărîții să creadă că izbăvirea le va veni, nu de la Dumnezeu direct, ci prin intermediul partidului de guvernămînt, filiala orașului lui, Doamne nu-i ierta!, Blaga. * Tema intermediarilor a mai
Evul Mediu neîntîmplător by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14887_a_16212]
-
privite ca apariții de sine stătătoare, rod al genialității scriitorilor în cauză, fără a fi puse în relație cu spiritualitatea central-europeană, singura capabilă să explice apariția unor asemenea problematici și modalități de exprimare artistică. La mijlocul anilor '80, Milan Kundera a scris un text încărcat de nostalgie și patetism, Tragedia Europei Centrale (vezi, Milan Kundera, Tragedia Europei Centrale în Europa Centrală. Nevroze, dileme, utopii, antologie coordonată de Adriana Babeți și Cornel Ungureanu, Editura Polirom, Iași, 1997), care a readus în actualitate, într-
Europa iluziilor pierdute by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14892_a_16217]
-
a înțelege literatura română nu este necesar ca demersurile comparatiste să înceapă cu literatura engleză și franceză (așa cum se întîmplă cel mai adesea), ci cu cele din �imediata noastră apropiere". De aceea, el studiază cu folos rădăcinile central-europene ale literaturii scrise în Banat și recomandă chiar extinderea la scară națională a procedeului (punerea în relație, spre exemplu, a literaturii din Muntenia cu cea din Bulgaria). Un astfel de demers nu urmărește scopuri secesioniste (cum aberant continuă să se scrie în unele
Europa iluziilor pierdute by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14892_a_16217]
-
ale literaturii scrise în Banat și recomandă chiar extinderea la scară națională a procedeului (punerea în relație, spre exemplu, a literaturii din Muntenia cu cea din Bulgaria). Un astfel de demers nu urmărește scopuri secesioniste (cum aberant continuă să se scrie în unele publicații), nici proclamarea unei eventuale superiorități a acestui tip de artisticitate față de cel promovat în celelalte regiuni istorice ale României. Miza explicită a acestui demers este aceea de a putea înțelege mai bine specificitatea literaturii produse în această
Europa iluziilor pierdute by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14892_a_16217]
-
foarte bine conturat din punct de vedere religios, geografic și politic, pentru Cornel Ungureanu el se definește în primul rînd ca un spațiu cultural, în centru căruia se află Viena și limba germană. Nu mai trebuie să ne ferim să scriem că există un izvor de cultură germană care grăbește descoperirea acelui �noi înșine" maghiar, sloven, slovac, rutean, român "(p. 376). Toți cei care, într-un fel sau altul, au utilizat în operele lor motive culturale sau chiar elemente ținînd de
Europa iluziilor pierdute by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14892_a_16217]
-
însă brutal toate aceste iluzii. Iar o bună parte din literatura central-europeană își trage seva din rememorarea nostalgică a acestui timp al iluziilor și speranțelor sau din dezamăgirea și sentimentul de alienare care au urmat momentelor de destrămare a viselor. Scriind despre visele și amăgirile scriitorilor pe care îi analizează, Cornel Ungureanu intră pentru o clipă în pielea lor. Ajunge să se identifice cu modul lor de a gîndi, să înțeleagă organic opțiunile lor, iar atunci cînd devin imperioase, despărțirile lasă
Europa iluziilor pierdute by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14892_a_16217]
-
pătrunde și ea în jurnal, dar cu o bună cuviință care nu are nimic demodat, care intimidează și emoționează. Ca liceean, autorul e un perfect tînăr libertin în marginile iertate. Adică are legături pasagere, cu o misterioasă I. căreia îi scrie înfocat și cu care petrece cîteva nopți grăbite. Relația evoluează ca într-un roman interbelic: tînăra se căsătorește și se reîntîlnesc peste cîțiva ani cînd bărbatul o va găsi "oribil schimbată". Dragostea matură, dintre el și Adela (cea care citește
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
în frunte cu Petru Creția. Nu lipsesc însă înflăcărările, nu lipsește dorul, timpul splendid petrecut împreună, nevoia exprimată de celălalt și liniștea pe care dragostea adevărată o aduce cu ea. Niciodată misogin, niciodată ascet, Radu Petrescu își trăiește și își scrie iubirile cu măsură și adevăr. Nici o exagerare, nici o poză, cît de departe sîntem de construcțiile machiste care mai trec încă la noi drept accesoriile bărbatului cult și superior... cîtă normalitate trăită și scrisă în registru privat în anii �obsedantului deceniu
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
ascet, Radu Petrescu își trăiește și își scrie iubirile cu măsură și adevăr. Nici o exagerare, nici o poză, cît de departe sîntem de construcțiile machiste care mai trec încă la noi drept accesoriile bărbatului cult și superior... cîtă normalitate trăită și scrisă în registru privat în anii �obsedantului deceniu"! Dacă există o lecție de depășire a istoriei, deși tîrgoviștenii s-au ferit întotdeauna de lecții, aceasta este: viața privată. Nu retragere, nu ascetism, nu protest înfundat, ci o enormă "privatizare" a vieții
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
lui Virgil Nemoianu în chestiunea revizuirilor, care nu se mărginește la enunțul comod al unor idei generale (nepuse în practică, cum se petrece frecvent!), ci e susținută de exemple care taie-n carne vie: "Mă preocupă enorm acest subiect, am scris cîte ceva, dar nici pe departe suficient. Tot, dar absolut tot, trebuie recitit cu un ochi proaspăt, fără prejudecăți. Am rămas uluit văzînd că unii și alții îl laudă grozav pe submediocrul Petru Dumitriu, Beniuc, Banuș și mai știu eu
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
Școala de la Tîrgoviște" sau Alice Botez sau Nicu Steinhardt reprezintă autenticele valori postbelice, în vreme ce N. Stănescu și I. Alexandru și I. Gheorghe și M. Preda pot fi coborîți, iar L. Dimov și M. Ivănescu urcați, abia atunci vom începe să scriem o istorie literară credibilă a perioadei postbelice. Abia atunci după ce am aplicat drastic niște severități estetice/etice, putem trece la metode mai simple, mai flexibile". Și cu acest prilej, dl. Nemoianu își descoperă înțelegerea pentru dimensiunea transcendentă a creației literare
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
înțelegerea pentru dimensiunea transcendentă a creației literare, neglijată ori refuzată cu obstinație de unii exegeți, sub pavăza unui raționalism ce se supralicitează, de facto mutilant în recepția complexității textului literar: "Cele mai bune istorii literare și culturale românești vor fi scrise abia de acum înainte, prezic eu, bazate pe descifrarea hermeneutică a încifrărilor religiosului în discursul estetic". Sau concluziv, degajînd conotația postideologică a ocultării religiei: În- tr-un cuvînt, am convingerea că marginalizarea religiosului în societatea românească (sau în orice altă societate
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
Iulia Popovici Aceasta e tema celei mai recente cărți a istoricului Lucian Boia, sau, mai curînd, pe înțelesul englezilor, pentru că volumul a fost scris la solicitarea Editurii Reaktion Books din Londra. Pentru un cititor familiarizat cu modul de abordare al profesorului Boia, nimic din ce spune în acest volum nu e surprinzător, nici preocuparea pentru imaginar, nici spiritul demitizant, nici măcar trimiterea la statuia lui
România mea by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14922_a_16247]
-
construiește mitul discipolului și al eroului exemplar. Nu este lipsit de importanță nici amănuntul că Manualul a fost publicat întâi fragmentar, în cotidianul "La Folha de Sao Paulo" la rubrica botezată ,,Maktub" - sentința arabă fatalistă, cu sensul aproximativ ,,cum stă scris", laitmotiv al itinerarului saharian al tânărului Alchimist. Manualul războinicului luminii, culegere de sentințe metaforice sau, mai degrabă, de metafore sentențiale, reprezintă conceptualizarea traseului alchimic străbătut de Santiago în exotica lui experiență de aflare a sensului, a pietrei fertile pe care
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
publicate, dar și poezia ei dezvăluind o îndelungă frecventare a "agoniei rinascimentale", a acestui "compozit de oboseală, sensibilitate rănită, revoltă resemnată și refugiu saturnian în melancolie". Montaigne, preocupat de tragismul condiției umane, de tulburările epocii (războiul dintre catolici și protestanți), scrie și el variațiuni pe tema predestinării: Ne căutăm înainte de a ne fi văzut". în căutarea de sine ("mă zugrăvesc pe mine însumi...") autorul eseurilor a trasat o cale pe care mai înaintează și astăzi spiritualitatea europeană. Deși scrise în perioada
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
și protestanți), scrie și el variațiuni pe tema predestinării: Ne căutăm înainte de a ne fi văzut". în căutarea de sine ("mă zugrăvesc pe mine însumi...") autorul eseurilor a trasat o cale pe care mai înaintează și astăzi spiritualitatea europeană. Deși scrise în perioada 1572-1592, eseurile politice, religioase, morale, de meditație asupra istoriei sau a clasicismului (numeroase dictoane grecești sau latine generează comentariile) sunt la fel de actuale, pentru cine mai crede într-un dram de statornicie a lumii. Oamenii nu s-au schimbat
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
un cântăreț al spațiului maghiar - al pustei și al istoriilor ei. Expresivitatea lui de limbă germană nu era jignitoare pentru nimeni; dimpotrivă, acomoda etniile. Dacă mai punem la socoteală polonezii (pe care i-a elogiat în poeme memorabile - s-a scris că între înaintașii lui s-ar număra polonezi), dacă mai luăm în considerare fascinația americană (sau ratarea americană), putem spune că era al tuturora. Evoca - și evocă - o convergență, cum n-o face nici un scriitor al acestui spațiu. Strehlenau, Csatad
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
supremă, ordonatoare, Lenau era, ca orice mare creator romantic, un excentric. Un scriitor care, refuzând un centru tradițional, voia să așeze lumea într-un Centru al său. 2. Lenau în comparatismul românesc. Recapitulări Toți criticii români ai primului val au scris, pe larg, despre ,,Eminescu și Lenau". Era o temă de predilecție, pentru că Eminescu însuși indicase o sursă.2) O sursă edificatoare - un punct de rezistență în studiul poetului, mai ales pentru cei care au avut acces la cultura germană. Într-
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
context sau altul i-a legat de un filozof care ar putea fi considerat maestru spiritual. Dar ,,autodescoperirea" profunzimilor e legată de o adâncă dereglare, de o ieșire în afara normalitățăii curente. Cei mai expresivi exploratori ai profunzimilor, cei care au scris sub amenințarea autodistrugerii au fost Hölderlin și Nietzsche. Ei sunt eroii care inaugurează și sfârșsc acest secol, sub semnul maladiei/ dereglării care îi întemeiază astfel. Dacă zguduirile culturale marcate de Nietzsche și Hölderlin au avut un ecou enorm, dacă ele
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
Am luptat, spunea el, am luptat greu, dar am triumfat. Totul este acum clar în spiritul meu. Am construit un edificiu mare și înalt ca un turn puternic, și în vârful în întregime strălucitor e crucea. E adevărat că am scris Albigenzii și alte poeme lipsite de pietate, dar, crede-mă, nicidoată, niciodată inima mea nu s-a îndepărtat de cruce, am iubit-o din tot adâncul sufletului meu, întotdeauna. Da, simt acuma că Dumnezeu mă iubește, că el mă atrage
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]