85,183 matches
-
caz-limită") scriitor? Mircea Scarlat însuși vorbește despre "dorința artistului (care) a fost ca impresia provocată de scrierile sale să fie aceea a unor simple notițe grăbite", afirmînd, în final, faptul că "Bacovia a ilustrat în chipul cel mai convingător destinul Scriitorului". În privința acestui raport dintre "involuntar" și "intenționalitate", cu atîtea implicații, cum s-a văzut, mă despart de opiniile lui Mircea Scarlat; la fel, mi se pare că, adesea, criticul are prea mare încredere în amintirile Agathei Grigorescu-Bacovia. Dincolo de acestea însă
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
Cristian Măgura Tentația de a deveni scriitor" (titlu dat unui pasaj autobiografic din carte) a fost încă o dată prea mare pentru Anatolie Paniș când, la respectabila vârstă de 70 de ani, oferă publicului o culegere memorialistică cu un titlu cheie: Lagărul e viața noastră. Unele experiențe personale
Metamorfoza infernurilor by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14489_a_15814]
-
cu autorul, altele unui profesor pensionar din Buftea ori chiar unui anonim. Primele pagini ale cărții trădează dubla intenție a autorului: una memorialistică și alta literară (textul suportă un efort vizibil de "literaturizare" lăsând să se observe negocierea dintre talentul scriitorului de astăzi și istoria tristă începută pe 19 septembrie 1950, la mai puțin de 18 ani; distanța în timp lasă loc pretențiilor stilistice). Nevoia de a povesti, de a ieși din tine, de a te elibera prin verb este o
Metamorfoza infernurilor by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14489_a_15814]
-
minore (mici arestări, sicîieli, eliberări din funcție etc., dar în nici un caz cu tăierea capului, ca sub Gheorghiu-Dej), au preferat exact spațiul monitorizat de Ceaușescu, adică cei patru pereți ai propriei locuințe sau micile "ghetouri" de libertate, gen restaurantul Uniunii Scriitorilor, unde puteai să spui orice, cu condiția ca, odată ieșit în stradă, să-ți ții gura închisă". Deci o altă comportare decît cea a intelighenției din Ungaria, Cehoslovacia sau Polonia. O insuficiență de curaj, o comoditate a disensiunii care se
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
Fundației Culturale Române, București 2001). În cazul lui riscurile au fost minime, cartea a primit premii, s-a bucurat de elogii. Selecția (din textele apărute în "Adevărul literar și artistic", "Caiete critice" și unul singur din "Contemporanul"), făcută în funcție de reprezentativitatea scriitorilor analizați și expresivitatea cronicilor (ne spune chiar autorul în "Scurte precizări"), nu ilustrează numai un moment literar (din 1995, când a început criticul să scrie, până în 2001), ci și evoluția acestuia. Se poate vedea o distanță extrem de interesantă între critica
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
apetență. Curajos și liber scrie și despre "avocatul literaturii române", Nicolae Manolescu. Mai puțin curajos însă pare să fie când este vorba despre Eugen Simion, de pildă, care face parte, chiar dacă tânărului critic îi e greu să recunoască, din grupul scriitorilor simpatizați; pentru că, deși se străduiește să nu lase să se vadă că, omenește, are și el antipatii și simpatii, această încercare de a fi obiectiv rămâne (și nu e doar cazul său) un deziderat. Ca să nu rămână doar o frumoasă
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
că, omenește, are și el antipatii și simpatii, această încercare de a fi obiectiv rămâne (și nu e doar cazul său) un deziderat. Ca să nu rămână doar o frumoasă utopie, criticul ar trebui să nu dea niciodată mâna cu un scriitor sau cu alt critic, să nu aibă nici prieteni, nici dușmani printre confrați. Ar trebui să trăiască în afara lumii literare. Ceea ce e imposibil și, până la urmă, nerecomandabil. Așadar, dacă poți găsi noduri în papura celui cu care nu ai nici o
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
lui, visul meu frumos se făcea țăndări. Cred că s-a înțeles de ce: și, dacă nu s-a înțeles, sunt prea mâhnit ca să iau explicația de la capăt." Fără a fi mizantrop (sau nu întrutotul) criticul, deși creează adevărate personaje din scriitorii analizați, se lasă mai ispitit de operă, convins, nu numai că ea primează, ci și că ea e cea care va câștiga.
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
ale căror texte au fost reproduse în ediția de față, V. Alecsandri, Al. I. Odobescu, M. Eminescu, N. Iorga, Ovid Densușianu, T. Vianu, Șerban Cioculescu, Paul Cornea, N. Manolescu recunosc în etape și în registre diferite de participare afectivă, calitățile scriitorului. Până și mai criticul G. Călinescu, al cărui text nu este inclus printre "referințele critice" ale ediției, îi recunoaște lui Nicolae Bălcescu, în Istoria literaturii române de la origini până în prezent, "un răsuflet regulat de desfășurare epică", în comparație cu arta portretistică a
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
deszăpezire, ce să mai vorbim? Poate doar să-l parafrazăm pe un celebru personaj voltairian, zicînd că la ce bun să deszăpezim, dacă zăpada tot se așează la loc. Poruncă de la cer pentru Stelian Baboi Dl Stelian Baboi, (ne)cunoscut scriitor român, publică în revista EST (de care n-am auzit) un articol pe tema Doar Dumnezeu e Dumnezeu. Am luat cunoștință de elucubrațiile dlui Baboi dintr-o notă ironică a dlui C. Stănescu din A.L.A. din 3 decembrie. Dl
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14480_a_15805]
-
cu un mare elan de iubire de către dl Tudor Ghideanu din Iași (profesor de filosofie la Universitatea "Al. I. Cuza", cu niscai suspiciuni de plagiat prin anii '70-'80), tot în revista EST. Dl Baboi e prezentat ca un Mare Scriitor și Mare Inchizitor. Delirul paranoic din articolul dlui Baboi e aproape întrecut de acela din portretul făcut de dl Ghideanu, unde cuvintele care nu sînt scrise cu majusculă sînt subliniate. Prea îndurătoarea hîrtie nu ia totuși foc de atîtea inepții
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14480_a_15805]
-
Marius Chivu Probabil că funcționează la noi destule prejudecăți în ceea ce privește câmpul literar de dincolo de Prut din moment ce am citit cu surprindere două debuturi bune a doi scriitori din Bălți. Amândoi universitari la Universitatea de Stat "Alecu Russo", Lucia Țurcanu lector, iar Anatol Moraru titular al Catedrei de literatura română și universală, aproape nimic din scrisul celor doi nu trădează vreun complex de inferioritate care ar putea prinde
Livrescul la optzeciștii basarabeni by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14488_a_15813]
-
și reducându-le la proporțiile lor reale. Această atitudine nu trebuie privită însă ca un act de devalorizare a modelelor". (p.36) Analiza propriu-zisă a poeților este accesibilă chiar și celor care, ca și mine, nu-i cunosc pe toți scriitorii în discuție. Lucia Țurcanu parcurge toate volumele de poezii și extrage versurile de care au nevoie construind în numai câteva pagini o imagine destul de coerentă și subliniind de fiecare dată diferențele importante. De la Eugen Cioclea la Galaicu-Păun, autoarea surprinde procesul
Livrescul la optzeciștii basarabeni by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14488_a_15813]
-
cîtuși de puțin de esența sistemului. N-a existat nici o primăvară de la București. Nici o reformă dinlăuntru a PCR. Și nici o conștiință a necesității ei. În aceste condiții, liberalizarea a fost ea însăși la noi una originală. Se poate afirma că scriitorii au profitat la maximum din minima flexibilizare politică a regimului. În Polonia, Cehoslovacia sau chiar Ungaria, noii lideri au dorit să se deschidă spre regimuri mai democratice și, în orice caz, mai puțin marcate ideologic. În România, Ceaușescu n-a
Dezgheț cu voiede la partid? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14508_a_15833]
-
se prezinte ca un lider capabil de înnoire. Naționalismul lui Ceaușescu, mai vizibil după 1971, a fost la origine un antisovietism, prelungind acțiunile lui Dej. Ceaușescu era îndeajuns de paranoic spre a se visa un lider al întregului lagăr comunist. Scriitorii au înțeles asta mai repede decît alții. Relaxarea cenzurii din ultimii ani ai deceniului 7, accesul la patrimoniul național prin publicarea unor opere anterior interzise, traducerile din literatura occidentală contemporană (alta decît cea sovietică) au fost biruințe ale obștii în
Dezgheț cu voiede la partid? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14508_a_15833]
-
seama de consecințele și de riscurile procesului de liberalizare. Mai mult, că încerca să-l curme. Între 1971 și 1979 oficialitatea a făcut tot ce a putut ca să distrugă mugurii reformei. I-a fost necesar aproape un deceniu pentru asta. Scriitorii n-au cedat nici ușor, nici de bună voie. Disidența și emigrația din rîndurile breslei încep abia în anii '70: atunci cînd scriitorii își pierd ultimele speranțe de a putea conserva ceea ce obținuseră în anii '60. Acestea fiind zise, e
Dezgheț cu voiede la partid? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14508_a_15833]
-
tot ce a putut ca să distrugă mugurii reformei. I-a fost necesar aproape un deceniu pentru asta. Scriitorii n-au cedat nici ușor, nici de bună voie. Disidența și emigrația din rîndurile breslei încep abia în anii '70: atunci cînd scriitorii își pierd ultimele speranțe de a putea conserva ceea ce obținuseră în anii '60. Acestea fiind zise, e destul de limpede ce a vrut cu adevărat PCR și despre ce fel de dezgheț a fost vorba în România. Fără a ține cu
Dezgheț cu voiede la partid? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14508_a_15833]
-
Gabriel Dimisianu I se datorează lui Teodor Vârgolici, neobosit investigator literar, redactarea acestei instructive istorii a Societății Scriitorilor Români (apărută la Editura Gramar) o instituție a cărei existență acoperă patru decenii din prima jumătate a veacului XX (1908-1948). S-a bucurat de prestigiu această instituție în lumea culturală românească, un prestigiu care a devenit însă, cu trecerea timpului
O istorie a S.S.R. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14496_a_15821]
-
diferite epoci, cum a supraviețuit în perioadele de mare cumpănă pentru țară (cele două războaie mondiale). Lucrarea lui Teodor Vârgolici, perfect documentată, aduce răspunsuri clare în toate aceste privințe. Din ce i-a furnizat presa vremii, din cercetarea corespondenței unor scriitori și a unor jurnale datând din interval, ca și din cercetarea altor documente (petiții, dări de seamă ale ședințelor, rapoarte privind cheltuielile etc.) T. Vârgolici își adună elementele istoriei sale care este una întemeiată pe elocvența faptelor. Rareori interpretează și
O istorie a S.S.R. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14496_a_15821]
-
de cadru istoric observăm, citind lucrarea lui Vârgolici, mulțimea situațiilor "reluate", numeroasele asemănări între ce s-a întâmplat mai de mult în mediile literare și ce se întâmplă azi în aceleași medii, între ce s-a întâmplat cândva la Societatea Scriitorilor Români și ce se întâmplă acum în organizația succesoare acesteia, care este Uniunea Scriitorilor. De aceea am și spus că este instructivă istoria lui Vârgolici, căci ne poartă, aducându-ne sub priviri aceste aspecte, spre anumite concluzii. Una ar fi
O istorie a S.S.R. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14496_a_15821]
-
ce s-a întâmplat mai de mult în mediile literare și ce se întâmplă azi în aceleași medii, între ce s-a întâmplat cândva la Societatea Scriitorilor Români și ce se întâmplă acum în organizația succesoare acesteia, care este Uniunea Scriitorilor. De aceea am și spus că este instructivă istoria lui Vârgolici, căci ne poartă, aducându-ne sub priviri aceste aspecte, spre anumite concluzii. Una ar fi aceea că există în viața literară, în viața literaturii, mai bine zis, dincolo de toate
O istorie a S.S.R. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14496_a_15821]
-
din această fază de pregătire, disputele privitoare la primirea în Societate a criticilor literari, unii împotrivindu-se acestei primiri sub cuvânt că aceștia nu sunt creatori de "opere beletristice". Interveni Ilarie Chendi care arătă că se împotrivesc la primirea criticilor scriitorii minori ("scriptores minores"), veleitarii, adică tocmai aceia care sunt "creaturi proaspete ale unor critici binevoitori, flori plăpânde", socotindu-se "mai de folos ca aceia care le-au dat sancțiunea". Poveste veche! Mai reținem, în legătură cu momentul întemeierii S.S.R., faptul că inițiativa
O istorie a S.S.R. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14496_a_15821]
-
minores"), veleitarii, adică tocmai aceia care sunt "creaturi proaspete ale unor critici binevoitori, flori plăpânde", socotindu-se "mai de folos ca aceia care le-au dat sancțiunea". Poveste veche! Mai reținem, în legătură cu momentul întemeierii S.S.R., faptul că inițiativa a aparținut scriitorilor tineri ai epocii (alături de cei amintiți înainte și M. Sadoveanu, membru în primul comitet de conducere și mai apoi președinte), ei adresând în 1909 marilor scriitori, lui Caragiale, Delavrancea, Vlahuță, Gherea, Slavici, scrisori în care îi invitau să se înscrie
O istorie a S.S.R. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14496_a_15821]
-
sancțiunea". Poveste veche! Mai reținem, în legătură cu momentul întemeierii S.S.R., faptul că inițiativa a aparținut scriitorilor tineri ai epocii (alături de cei amintiți înainte și M. Sadoveanu, membru în primul comitet de conducere și mai apoi președinte), ei adresând în 1909 marilor scriitori, lui Caragiale, Delavrancea, Vlahuță, Gherea, Slavici, scrisori în care îi invitau să se înscrie în Societate. E. Lovinescu este acela care propune ca noii membri "să treacă prin filiera votării" și să îndeplinească condiția de a fi publicat un număr
O istorie a S.S.R. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14496_a_15821]
-
noii membri "să treacă prin filiera votării" și să îndeplinească condiția de a fi publicat un număr de volume. Sadoveanu și apoi Rebreanu au militat pentru a face din S.S.R. "o tovărășie cu caracter economic", numai aceasta putând aduna laolaltă scriitori cu diferite convingeri, "indiferent de școlile literare". Alte țeluri ale S.S.R. (cele mai multe atinse, fie și parțial) au fost: dobândirea unui sediu propriu, o editură proprie (neobținută), remunerarea echitabilă a muncii literare, legea proprietății literare și artistice (votată de parlament în
O istorie a S.S.R. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14496_a_15821]