1,205 matches
-
în turneu. Având, după ani, sentimentul că o regăsește pe rusoaică în cumnata lui, Giulia, o italiancă, Grigore face pentru ea o pasiune demențială, care duce la adulter. Toate aceste amintiri se mistuie intermitent în spectacolul unui lugubru incendiu. Făcând scrum conacul, incendiul răpune și viețile celor aflați în el: soacra lui Olmazu, nebună, și fiicele lui. Cumnata s-a împușcat, fratele tocmai se spânzurase. Și aici, ca în Desfigurații, fluxurile vieții interioare, marcate acum de mari tensiuni, de cutremurări distrugătoare
MOVILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
înspăimîntat, apoi căzură în mare, scurgîndu-se pe coapsele încremenite ale monstrului. Inima îi plesnise! Ă E moartă, domnule Stubb, zise Daggoo. Ă Da, ambele pipe s-au stins, răspunse secundul. Și scoțîndu-și-o pe a sa din gură, Stubb îi scutură scrumul pe apă și rămase o clipă să privească, gînditor, enormul cadavru din fața lui. Capitolul LXI ARUNCAREA HARPONULUI încă un cuvînt despre un incident din capitolul anterior. Potrivit unui obicei al vînătorilor, fiecare dintre ambarcațiunile unei baleniere are ca timonier provizoriu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
decât făcuse parte Rusty Regan. Dar bătrânul nu trebuia vârât în ea. Trebuia lăsat să zacă liniștit sub baldachinul patului, așteptând cu mâinile livide strânse sub cearșaf. Inima îi era un murmur scurt și nesigur. Gândurile îi erau cenușii ca scrumul. Iar în curând și el, ca și Rusty Regan, avea să doarmă somnul de veci. Atmosfera lugubră, de scepticism amar, total necaracteristică literaturii „enigmistice”, marchează o răsturnare profundă a modului de a vedea ecuația căutare-adevăr. De regulă, romanul polițist clasic
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
decât făcuse parte Rusty Regan. Dar bătrânul nu trebuia vârât în ea. Trebuia lăsat să zacă liniștit sub baldachinul patului, așteptând cu mâinile livide strânse sub cerașaf. Inima îi era un murmur scurt și nesigur. Gândurile îi erau cenușii ca scrumul. Iar în curând și el, ca și Rusty Regan, avea să doarmă somnul de veci. În ce constă, la urma urmelor, „oribilitatea” istoriei în care se trezește amestecat Marlowe? Întrebarea e simplă, legitimă chiar - de vreme ce pornește de la o afirmație a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
luptă împotriva dușmanului de clasă a încetat. A uitat oare Nina Cassian că pe străzile din București se află încă indivizi care ar dori să vadă orașul nostru prefăcut într-un morman de mine fumegânde, în care viața să devină scrum, iar bucuria, vaiet? (...). Concepția burgheză a împiedecat-o pe Nina Cassian să vadă frumusețea construirii socialismului, să-i vadă pe eroicii constructori ai lumii noi (...). Astfel, poezia Cântec în zori exprimă dragostea egoistă, strâmtă, a unei femei pentru bărbatul ei
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Ideology in Eastern Europe. The Poverty of Utopia, 1988, Latin American Revolutionaries (În colab.), 1990, In Search of Civil Society, 1990, Condamnați la fericire. Experimentul comunist În România, 1991, Debates on the Future of Communism (În colab.), 1991, Ghilotina de scrum, 1992, Reinventing Politics. Eastern Europe from Stalin to Havel, 1992, Arheologia terorii, 1992, Fantoma lui Gheorghiu-Dej, 1995, Irepetabilul trecut, 1995, Noaptea totalitară, 1995, Political Culture and Political Societies in the Former Soviet Union, 1998, Fantasies of Salvation, 1998, The Revolutions
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
mișcări de trupe, din înaintări anevoioase și retrageri haotice. În mijlocul acelor traiectorii încâlcite, un singur punct fix, neschimbat de la plecare: casa familiei sale, frunzele de pătlagină din jurul scării de lemn de la intrare, scârțâitul familiar al ușii. În pofida tuturor orașelor făcute scrum, în pofida tuturor morților, liniștea acelei case părea intactă, până și zâmbetul părinților, în fotografia din încăperea unde luau masa: tatăl, cu capul ușor întors către mamă, părând că așteaptă ca ea să vorbească... În orașul aflat atât de aproape de Dolșanka
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Îi rămânea din viața lui de până atunci doar caietul plin de poeme din adolescență. Un caiet care dispăru, foaie după foaie, devenind foiță pentru țigări. Văzu în acest lucru mai întâi o aspră lecție a vieții, care transforma în scrum paginile pline de sonete laborioase și melancolice. Dar, foarte curând, gustul tutunului de calitate proastă, care alunga mirosul de sânge și de carne în putrefacție, dădu acestui caiet un sens nou — cel al tăcerii soldaților care, după o luptă, își
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de la marginea satului, mai trase o dată de poalele tunicii și se opri brusc, apoi alergă și se opri iarăși. Ceea ce văzu nu-l înspăimântă, atât de adâncă era liniștea. Verdeața livezilor sălbăticite acoperea aproape în întregime rămășițele izbelor prefăcute în scrum. Copacii crescuseră la întâmplare, de-a curmezișul uliței, rupându-i linia dreaptă. Dolșanka nu mai exista. Dar ruinele ei nu aveau violența unei distrugeri recente. Ploile spălaseră de multă vreme negreala pereților arși, bălăriile ascundeau pietrele temeliilor. Doar cuptoarele își
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Cine era de pază ? atacă brusc plutonierul. - De pază ?! bolborosi uimit bătrânul. Milițianul ciocăni cu degetul în foaia de pe birou. - Informație precisă. - Zău, dac-am furat cartofe ! Să n-am parte de babă, să ardă casa și să mă găsească scrum în jar, dacă știu eu ceva, se jelui moșneagul. Ochii săi bulbucați lăcrimară. Și-i șterse ostentativ, frecându-i îndelung, cu suspine nereținute și adâncă milă față de sine. Privind concentrat tocul dintre degete, șeful pungi un bot creț, apoi, cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
verișoara care Îi aștepta la tren. Sourmelina Zizmo, născută Papadiamandopoulos, era verișoara bunicilor mei, prin urmare ar fi fost verișoara mea primară cu două generații Înainte. Când am cunoscut-o eu, era o femeie pitorească, mai În vârstă. Sourmelina, cu scrumul ei de țigară gata să cadă. Sourmelina, cu apa de baie indigo. Sourmelina, cu dejunurile de la Societatea Teozofică. Purta mănuși de satin până la cot și creștea o dinastie lungă de câini Dachshund Împuțiți și cu ochii injectați. Avea răspândite prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cuib de rândunică“ - dacă Zizmo avea vreodată voie să i-o ciufulească. Aceeași Sourmelina, plină de propriile secrete, Își studia acum noii parteneri de conspirație. ― Căsătoriți? Căsătoriți la modul că dormiți Împreună? Lefty reuși să Îngaime: ― Da. Sourmelina Își observă scrumul pentru prima oară și Îl scutură. ― Așa am eu noroc. Cum plec din sat, totul devine interesant. Dar Desdemona nu putea răbda așa o ironie. O prinse pe Sourmelina de mâini și o imploră: ― Trebuie să promiți că n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Era un contrast straniu: expresia neînduplecată, de detectiv, de pe chipul unei fete Îmbrăcate cu o uniformă a unei școli particulare. În cele din urmă Întinse mâna și-și scoase țigara din gură. Fără să se uite după scrumieră, Își scutură scrumul. Acesta nimeri Înăuntru. ― Nu cred că un copil ca tine fumează. ― Ai ghicit bine. ― Te interesează să te apuci? Îmi Întinse un pachet de Tareyton. ― Nu vreau să fac cancer. Puse pachetul jos, ridicând din umeri. ― Cred c-or să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a spus ea hotărâtă. OK. Acum putem să mergem la petrecere. Până atunci nu mai fusesem la petreceri. Mi-era milă de părinți. Pe când ne strecuram prin mulțime În casa care palpita, mă Îngrozeam de distrugerile aflate În plină desfășurare. Scrum de țigară căzut pe tapiseria Pierre Deux. Cutii de bere se vărsau pe covoarele de familie. În bibliotecă am văzut doi băieți care, râzând, urinau Într-un trofeu de tenis. Majoritatea erau copii mai mari. Câteva cupluri urcau scările, dispărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ciudată împrejurarea și nu numai ea. În mijlocul unui război, eu aveam timp să fac prezentări și să mai fiu și amabil. Dă-mi, dacă ești drăguț, răspunsul la o întrebare care m-a chinuit în ultimul timp... De ce nu suntem scrum deja? De ce Ministrul nu a dispus aruncarea în aer a clădirii cu ceva? Cu ROCKS, spre exemplu? În primul rând, e fiica sa în colegiul ăsta, iar planurile sale n-au mers chiar atât de bine în privința asta, după cum știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
post din gara mică, dar nu găsiră mare lucru. A urmat clădirea administrativă, dar nici acolo n-au găsit mare lucru. Totul fusese părăsit în grabă și orice era răvășit. Ba chiar erau urme și ale unui incendiu care făcuse scrum jumătate din acea clădire, dar nu pe toată. În biserică s-au gândit că n-are rost să caute, așa că s-au îndreptat spre magazie. Acolo au descoperit niște compot îmbuteliat, expirat deja de vreo doi ani, niște carne înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Arăt aiurea, apuc țigara cu niște degete nepricepute și dau fumul afară prea repede. Din păcate, încă mai arăt ca la paisprezece ani, ca și cum aș încerca o țigară pentru prima oară. ― Și cum merge treaba la muncă? întreabă Geraldine, scuturând scrumul pe geam și uitându-se în oglinda retrovizoare, ca să vadă dacă rujul a rămas perfect aplicat. ― Cam tot la fel, zic eu, ridicând din umeri. Am fost din nou la redactorul-șef, și să vezi surpriză, nu există locuri libere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de unul singur ca pentru a le arăta celorlalți vitejia sa. Ceilalți îl auziră tușind. Apoi vocea sa răzbătu gros: N-avem de ce să ne îngrijorăm. E doar un hambar care mocnește. Ardea un hambar mare. Totul înăuntru se făcuse scrum, iar acum flăcările licăreau pe stâlpii pârjoliți și pe grinzile acoperișului, ca o ceată de pitici ce dănțuiau. Ecoul bârnelor care se prăbușeau în răstimpuri adăuga o nouă undă de tristețe priveliștii aceleia pustiitoare. Tanaka cercetă pământul cu atenție ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la Arusha ca să iau benzină. Așa că să mergem. Păi și ceaiul? Știi, de fapt nu prea vreau. Băieții ridicară patul și, ocolind corturile verzi, coborând printre stânci, pe câmp, și trecând de focurile care ardeau puternic acum, iarba făcându-se scrum și vântul Înteținnd focul, Îl duseră la micul avion. Îl băgară cu greutate, dar, odată Înăuntru, se rezemă pe scaunul de piele, proptindu-și piciorul de marginea scaunului pe care stătea Compton. Compton porni motorul și se urcă-n avion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mai multe propoziții și în situția când desparte cuvântul care aratâ o strigare de restul propoziției. Mâțișorii Otilia Cazimir A ieșit răchita-n drum. Ce-o mai fi și asta, oare, Că-i din cap până-n picioare Numai motocei de scrum?... Cu mlădițele plecate, Stă pe loc și se socoate: S-ar întoarce - nu mai poate, S-ar ascunde - N-are unde! I-e rușine de copii, Că din mugurii-aurii I-au ieșit, în loc de flori... Mâțișori! Cerințe: 1. Memorați versurile. 2
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
S-a înserat. Ușor se-nalță fumul De prin ogeaguri către bolta vastă, Domol coboară turma de pe coastă, Umplând cu larma de talange drumul. Blând, florile, în liniștea lor castă, Își dăruiesc văzduhului parfumul, Și noaptea-și cerne peste toate scrumul... Ici-colo numai licăre-o fereastră... Un clopot plânge-o clipă, și-apoi tace... Luceafărul în alba-i strălucire Răsare sus... Și-atâta sfântă pace Domnește-acuma peste-ntreaga fire, Ca sufletul aripile-și desface Ca să se piardă în nemărginire... Cerințe
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
consoanele din ultimile două versuri. 5. Subliniați vocalele din primele două versuri. Iulie Otilia Cazimir De după dealuri arse și trudite, Înalță creste albe nori de plumb. S-adună-n iarbă umbre încâlcite Și, aspru, geme vântul prin porumb. Câmpia de paragină și scrum Întinde brațe lungi de colb în drum, Apoi își strânge sufletu-n păduri, Căscând în râpi dogoritoare guri... Dar norii sterpi coboară-n depărtare, Și-abia vibrează dincolo de zare Un tunet lung, cu prăbușiri de stâncă... Iar soarele s-arată
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ea În flăcările care ajungeau până la tavan. După câteva clipe, care părură o eternitate, Harry lăsă jos cârpa udă. —L-am stins, o anunță el epuizat. Marlena aprinse lumina. Bucățile carbonizate de plasă pluteau În aer ca niște fantome făcute scrum. În lumina albastră fluorescentă și printre rămășițele incendiului, Harry și Marlena fură nevoiți să se confrunte cu diferitele adâncituri și rotunjimi ale goliciunii celuilalt. De data aceasta fără lumina iertătoare a lumânărilor și a dorinței sexuale, iar În curând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
gest disperat. Au turnat gaz în prăvălie și în toată casa și i-au dat foc pentru a primi despăgubiri de la societatea de asigurări. Dar flăcările au cuprins într-o clipă casa, prinzându-i înăuntru pe amândoi. S-au făcut scrum o dată cu coșmelia. Am scăpat eu, care am fost anume trimis cu treburi în oraș și de bună seamă bunicul, în atelier... Asigurarea pentru prăvălie, casă și părinți, am primit-o eu. M-am însurat cu o verișoară de-a mea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
care se strecura cu greu zeama urduroasă a uităturii. Împotriva frigului, își purta tot timpul anului labele picioarelor înfășate, până sub genunchi, în ziare strâns legate cu fâșii de gutapercă muiate într-un amestec puturos de rachiu de drojdie cu scrum de bălegar, ceea ce făcea să fie în permanență însoțit de roiul bâzâitoare de muște mari și verzi de grajd. Se zicea că ar fi fugit cu ani în urmă dintr-un azil de alienați unde, din rațiuni terapeutice, i se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]