1,226 matches
-
precipitată, în străfulgerare. Ce-i la izvor și ce-i la revărsare ? Ce ți se iartă ? Cât rămâne vină ? (din Poezii 1922-1926) Magie Din transformări de nedescris învie aceste plăsmuiri: să simți! să crezi în joc! Că flacăra se face scrum se știe, dar: artă-i doar când scrumul stins ia foc. Magie-i tot! Iar într-al vrajei vast ținut vorba comună către slăvi țâșnește... Precum un crescător de păsări izbutește să-și cheme porumbelul nevăzut. (din Poezii 1922-1926) Îngerul
POEME - de RAINER MARIA RILKE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/10030_a_11355]
-
ce-i la revărsare ? Ce ți se iartă ? Cât rămâne vină ? (din Poezii 1922-1926) Magie Din transformări de nedescris învie aceste plăsmuiri: să simți! să crezi în joc! Că flacăra se face scrum se știe, dar: artă-i doar când scrumul stins ia foc. Magie-i tot! Iar într-al vrajei vast ținut vorba comună către slăvi țâșnește... Precum un crescător de păsări izbutește să-și cheme porumbelul nevăzut. (din Poezii 1922-1926) Îngerul Cu o-nclinarea-a frunții izgonește tot ce
POEME - de RAINER MARIA RILKE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/10030_a_11355]
-
lumii. în unele secvențe poetul își recomandă conștiința ca atare, tragică în unicitatea sa, care se învăluie într-o grea solitudine. O unicitate ce-l fixează despărțindu-l de univers, îl cufundă într-o incurabilă simțire autumnală, în șoaptele, în scrumul, în negurile destrămării ce se petrece cu voluptuoasă lentoare, unicitate culpabilă căreia îi e sortită deplîngerea Paradisului pierdut: ,Pe sub frunzele tăcerii/ ca un cerb ecoul se ascunde./ O, cum te pierde cîntecul/ așteptării mele de toamnă!/ Prin dolii de demult
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
Pe sub frunzele tăcerii/ ca un cerb ecoul se ascunde./ O, cum te pierde cîntecul/ așteptării mele de toamnă!/ Prin dolii de demult, rătăcesc fără drum./ Pretutindeni aripa răscrucilor/ rupe negurile, sperie stolurile/ nicăieri foc. Nimeni în noaptea./ Cerne șoapte și scrum/ paradisul pierdut./ N-am știut, n-am știut/ să-mi alung gîndul, / soarta să-mi ascult. Albelor mîini/ să-mi fi dăruit tîmplele/ albelor mîini./ Lîngă trofeele veștede/ ale singurătății/ sînt azi biruitorul întunecat,/ întunecat" (Victorie). Dezvoltînd figurația izolării, poetul
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
ceea ce au văzut, ferecă ce au aflat. Ploaia spală ceea ce ei au recunoscut, de parcă nimic nu s-ar fi văzut vreodată. Zăpada acoperă cele descoperite, învelindu-le, încremenindu-le în frig. Soarele arde și scufundă cele găsite. Văzutul se face scrum, se pulverizează. Totuși ei au văzut și văd totul. Au tăcut și tac. Aproape întotdeauna. Și ceea ce văd păstrează pentru sine. Aproape întotdeauna. Vântul, care a bătut în acest oraș de atâtea ori, le-a smuls iar și iar cele
Miniaturi sibiene () [Corola-journal/Journalistic/5086_a_6411]
-
flacărilor. Potrivit România TV, din primele cercetări, incendiul a pornit de la un grătar lăsat aprins în restaurantul din interiorul pieței. Din fericire, nu au existat victime, dar pierderile materiale sunt însemnate, 600 de metri patrati din clădire s-au făcut scrum. Complexul comercial aparține familiei deputatului Nicolae Păun. "E vorba de o neglijență clară, din partea celor de la restaurant care nu au fost în stare să stingă grătarul. E o pagubă mare, eram asigurați, dar nu ne ajută la nimic. O să vedem
București: afacerea unui deputat, făcută PRAF by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/53809_a_55134]
-
flăcări crengi uscate Și se prăbușesc prăpăd. Cît cu ochii pot străbate, Mai departe să tot văd! Chiar capela pică toată, Sub poveri de crengi arzînd. Șerpi, văpăile se-arată Pînă-n vîrfuri, rînd pe rînd. Trunchiurile găunoase Pînă-n rădăcini sînt scrum. - (Pauză lungă, cîntec.) Ce vedenii se-arătase Dus e pe vecie-acum. Mefisto (privind în jur) Dar ce? - ei unde au plecat cu toții? Minoră stirpe, ce m-ai prins în fapt! S-au înălțat la cer cu prada, hoții; De-aceea-au stat
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
dunărene: „Sosesc cocoarele, sosesc,/ De după deal de țintirim,/ Iar anii trec, copiii cresc,/ Se schimbă tot ce-i omenesc,/ Și noi îmbătrînim.// Mi-aduc aminte ca acum/ Cînd alergam cu capul gol/ Prin prăfaria de pe drum/ Și cînd ardeam cărțile scrum/ Și școalei dam ocol.// Și-n fine, astăzi, cînd gîndesc/ La ce ne este dat să fim,/ Cum anii trec, copiii cresc,/ Bătrînii cum se odihnesc/ În deal la țintirim,// Mă simt nepriceput și mic/ În gloata de zădărnicii/ Și
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
genunchii se îndoaie încet, glasul se întrerupe brusc, încă se mai aud vorbe râsete, acum un om înalt și greu zvâcnește pe scânduri între scaune răsturnate, pahare sparte, cioburile transparente și vinete subțiri și groase, tăioase, mucuri de țigară și scrum, berea gâlgâind fără zgomot dintr-o sticlă, mijlocul omului acoperit cu fața de masă umedă, pătată, cum o trăsese după el în cădere, un om încă, apoi o insectă uriașă cu aripi grele și în cele din urmă o vietate
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
la altul, să șteargă granițele dintre citate, locuri comune și jocuri de cuvinte și să le topească în discursuri precum cele ale pensionarilor Pavilionului nr. 3 din Breviarul lui Mircea Horia Simionescu ("fluieraș de șoc / mult zice deloc // fluieraș de scrum / altele-s acum // problemele // altele-s azi arzătoarele chestiuni / altele-s cele astăzi actuale"). Alteori compune, subminînd modele celebre, tablouri suprarealiste grațioase ("un metrou să-mi intre-n casă / printre rafturi să se culce / și pereții greu se lasă / îmbibați
O recreatie cu Ghergut by Radu Gârmacea () [Corola-journal/Journalistic/17626_a_18951]
-
pe gustul criticilor - devine inoperantă. Cea a citatului amplu - tot așa de simpatică branșei - insuficientă. 4 Să ne folosim, pe cât ne țin caracterele de acest artificiu prietenesc: "ar trebui poate să vă spun acum/ că pianista și amerikanul aveau creierul scrum/ că abuzau de delir ca niște violatori de mescalină/ ingerată în decalitri de benzină explodată în gol/ o benzină zăpăcitoare cu limbi de șarpe hipnotizator/ cu fălci de rechin bubuitor/ o benzină sau poate o limuzină aiuritoare cine să știe
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]
-
foarte tînăr, pentru că în zona metaforică s-a concentrat discursul său poetic profund. A pornit mereu de la cîteva cuvinte-cheie, în jurul cărora a configurat cîmpuri semantice tot mai complexe: a plînge -plînset - lacrimi; întuneric - noapte - ceață - negură, a arde - foc - cenușă - scrum; a tulbura - turbure. Li se adaugă termenul cu multiple sensuri cîntec, avînd de obicei sensul de „act poetic”, dar și pe cel de „plîngere“. Personificarea și epitetul metaforice prezentau deja la Philippide formule proprii și neliniștitoare: în tradiție simbolistă, el
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
și cu teamă“. În Alai, gloata oprimată s-a transformat într-un șir de ocnași, în condamnați care s-au obișnuit deja cu starea lor: „Năstrușnici oameni mă-nsoțeau la drum!/ Aveau cătușe, lanțuri la picioare,/ Și chipuri parcă înmuiate-n scrum. Ciudați ocnașii! Pe fața lor murdară/ De zgură și de praf nu se vedea/ Nici deznădejde, nici durere-amară./ Cătușa o purtau ca pe-o brățară,/ Și lanțul greu de fier ca pe-o cordea „. Cum arată, metaforizată, existența într-o
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
că stăpâna apelor și pescarul plutind peste lumea ei nu vor să-și dăinuie comoara emoțiilor de iasomie și chihlimbar pauzelor dintre metamorfoze unde cască o gură plină de frică și neputință funcționarii de la chioșcurile de loterie oceanică levitează cu scrum pe gene autobuzul jerpelit din cap face semn că va ajunge cândva și acasă respirația cărnii are colțurile mototolite de înaltă tensiune carapacele și corpurile consumate de arhitecți sunt reciclate de refugiați vasul cosmic e rotit gingaș un milimetru de
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
Care-au trăit degeaba atîtea mii de ani. Care credeau în vise: simplă defragmentare A creierului, overloaded peste zi. În Pivniță Înconjurați de haine vechi și de saltele, Mustind de jeg și de secreții nesfîrșite, Pe care-ți zac, cu scrum și sare în orbite, Tovarășii. Locuitorii lumii paralele În care te-ai ascuns. Ținîndu-te de mînă, pe șoptite, Te rog, ameninț, plîng... Îți amintesc de cele Trăite împreună, de iarbă și de soare și de stele... Privești spre cel de-
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
simți că poți lua înfățișarea oricărui cuvânt păstrându-i secretul în sânge clipele una pe alta se îmbrățișează oftând Acasă Să poți discerne ce e obiect și închipuire ce este fotolii gemene cu un trecut friguros neputința și-o leagănă scrumul țigării fixează lungi traiectorii pentru ce va veni cu fiece clipă ce trece poți plăti un preț de nimic dincolo de zâmbetul visat îți recunoști o mie de chipuri palidă vara te privește de la mari despărțiri ca un lac înghețat nerostite
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
-au trecut prin zidurile realității/ psihopații/ paranoicii/ oligofrenii/ mama// aici totul e verde/ zidurile ușile aerul nebunia/ înaintez pe culoare." Semnalez subtila joacă cu sensurile. Continuu: „e ca și cum aș pluti/ decojit de trup/ atras de ecoul cuvintelor mamei/ undeva în scrumul timpului/ când în casa noastră luceau bucuria și ochii/ o găsesc strânsă-n cămașa de forță/ cum se clatină ca o pendulă stricată/ din lumea mea în lumea ei// m-ar împăca acum și-o bătaie/ un blestem o înjurătură
O poezie de succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6776_a_8101]
-
tot mai țeapăn mai pătruns de demnitate și opintelile celor trei - un balet fantast o înlănțuire perfectă de piruete - trădau acum o virtuozitate înaltă o știință străveche Mizî ți-au obosit mâinile tot răsucind în vis o țigară scuturându-i scrumul feeric incandescent Ai mizat constant pe (aceeași) pulbere: pulberea unui drum (fără capăt) pulberea arzându-ți tălpile mici de copil derbedeu pulberea de-a aduna în nări secrete vinețiul sau albul liliacului revărsat peste garduri (la sfârșit de aprilie) pulberea
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
aprinzând al treilea cuvânt ce-l luminează și-l incendiază pe următorul... Anume așa citește un sfânt cuvânt cu cuvânt ce se aprind pe următorul cuvânt luminând aprinzând... Anume așa - luminează aprinde arde cuvânt după cuvânt fără a lăsa urme scrum de sens mai rarefiat mai dens încât nimeni nu știe ce a citit totuși un sfânt... HOKKU De pe frunza bambusului barza ciugulește melcul trosnindu-i cochilia-n clonțul dur. ...Dar nici chiar acesta nu e cel mai scurt poem despre
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
Henrietta", șopteam trăgând peste mine giulgiul fierbinte. de trei ori îi ștergeam fruntea și de fiecare dată paloarea răzbea. "Henrietta, sunt eu Marin născut în Năsăud anume ca în moarte să te ador". Smintita se întorsese: sâni și râs de scrum ce întărâta cheflii. "marcată cu aurul impur al suferinței", zicea metodistul Matei și se scutura cuprins de oroare. aveam pe atunci o problemă cu mâinile. degetele-mi sângerau din nimica toată. ea mă aștepta sub un pod, mă oblojea cu
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
ai ochii limpezi Curați, strălucitori, Să se poată scălda în ei Lumina zorilor În ceasurile ultime. Scrisoare către Ioan din Patmos A venit mai repede decât Credeam Nebuna de la sfârșitul timpului Acoperind cu fustele-i negre Totul împrejur Transformând în scrum Lucruri inefabile, ucigând Blândețea, seninătatea, prietenia. M-am retras strategic în chilia cu cărți Așezată pe mormanul global De gunoi. Nu prea se mai văd stele pe cer Pentru că nu există ochi care să leprivească, Oamenii nu mai au chipuri
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
de trei ori pe zi în fața barbarilor am înghițit dumicatul de spaimă. îmbrăcați în hainele pestrițe ale risipitorilor n-am înfulecat din vițelul cel gras tăiat pentru întoarcere - am fost jertfiți cu lovituri de satîr bont în spatele casei. ,apă și scrum cît vezi cu ochii" au povestit despre noi îngerii păzitori înainte de naștere. 3 abia se luminează prin lăstărișul bețiilor de noapte. doi morți în viață clinică ascunși în odaia cu ierburi aromatice atîrnate de grinda tavanului. între tîmpla mea dreaptă
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
călătorie printre lucruri opuse și fără urmări. degetele ți s-au încleștat pe balustradă cînd apa ți-a trecut peste frunte și-ai văzut cîmpia neagră cu orizontul înfipt în ochii încă larg deschiși. atît. din camera de hotel făcută scrum ar trebui să te văd cum înaintezi pe cîmpia pe care-am pășit și eu cînd m-am trezit din rufele somnului în prima dimineață după. cum ne-am închipuit în scrisul nostru și cum nu se-ntîmplă. cînd amesteci poezia
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
nostru și cum nu se-ntîmplă. cînd amesteci poezia cu moartea scoți la vînzare bunurile mîntuirii și nebunia-i monedă de schimb... 10 (epilog) să nu trăiești ușor să nu scrii ușor să nu mori ușor. dumnezeu este indescifrabil. apă și scrum cît vezi cu ochii au povestit despre noi îngerii păzitori înainte de naștere. două grămăjoare de oase în odaia cu ierburi aromatice. deasupra lor moartea se face ghem ca un cîine de pază. doamna 0 e vîrful triunghiului pe care-l
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
amarnic de lungă ajunge-voi oare s’ascult rostirea de vrajă a pietrelor? Zariștea pierdută îngerul uitării vine din dedepartele ce mă adună și mă desparte la răscrucea croită de golul amețitor dintre cuvinte aripa-i stângă în tăișuri de scrum despică zariștea pierdută cu lumina-i amăgitoare aducerea aminte pâlpâie ascunsă dincolo de auzire și văz Semnele ascunse cutremurările nopții de ochii bufniței pătrunse până dincolo de adâncul adâncurilor nu-i nici o adiere să arate steaua sortită stingerii din urmă pe
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]