979 matches
-
altfel o încurci, să știi. O pățești, să știi“. Femeia zăpezilor se retrage, speriată, hocus-pocus, a dispărut, cu plic cu tot. Florin râde, Marga râde, Dominic așteaptă. Florin strânge hârtiile, Marga semnează, Florin Dinu semnează, Ortansa Teodosiu adună ceștile și scrumierele. Pupături Florin, pupături Ortansa, plecăciuni Florin, piruetă Ortansa, gata, suntem singuri, între noi nu mai e decât canapeaua, devenită scaun, instrumentul psihiatrului. — Ți-a plăcut carnavalul? — No comment. — Cum de ai venit aici, la spital? Înseamnă că e ceva urgent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai rămas tov. inginer. Da’ a plecat și dânsul pân’ la telefoane. Cea că sună la țară să contramandeze înmormântarea. Zău că așa zicea. Cea că v-ați bătut joc de memoria răposatului“. Trânti receptorul. Îi venea să arunce cu scrumiera în ușă. Sau în fereastră, să spargă ceva. Pufni furios. „Memorie! Ce ți-e și cu ăștia. Bandiți până și la nepoți. Tineret crescut de noi, școală de la noi, vacanțe de la noi, slujbă de la noi, viață tihnită că le purtăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sè nu mai poți ajunge, Mè reașez la birou, dar nu-mi aprind țigară pânè nu dau câteva comenzi de continuare a programului de reinstalare, Sper sè meargè, speranța e a ei în timp ce degetele nervoase rèsucesc țigară lungè pe buza scrumierei, Sunt aproape gata! o liniștesc eu încercând sè evit cât mai mult cu putințè sè-mi opresc prea mult privirile asupra ei, În timp ce calculatorul cuminte îmi îndeplinește ultimele comenzi, am și eu timp sè-mi aprind țigară și sè-mi ard ușor buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mânè și nici n-am s-o întreb de ce? De ce Vlad? îmi aprind o țigarè, Tot lucky strike! observè ea, N-am fumat niciodatè altceva decât lucky strike, tu nu te-ai apucat de fumat? Nu! îmi aduc mai aproape scrumiera și, dupè primul fum tras în piept, o întreb, De ce ai râs ieri la telefon? Am râs?! Da, cănd mi-ai auzit vocea! Nu mè așteptăm tocmai la tine, nu știu de ce am râs! învèluindu-mè în privirea ei, Te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
o pasère mare, ostenitè, isi cautè în geantè o țigarè, eu grèbindu-mè sè-i dau foc cu brichetă pe care o port permanent în buzunarele pantalonilor, am ajuns lângè ea, isi trece încet degetele peste obrazul meu, țigară aprinsè rèmâne în scrumiera de pe noptiera de la capètul patului, bucurându-mè mângâierile ei care fac sè se înalte în trupul meu un val fierbinte, rèscolitor, Ești atât de tânèr, Matei! Iubitul meu! Atunci de ce n-ai venit dupè mine? degetele ei strecurându-se acum în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Bodega avea patru mese tăblii înfipte într-o țeavă cu fețe de masă găurite de țigări. Un bec afumat. Tejgheaua barului era atât de înaltă încât trebuia să te ridici pe vârfuri pentru a striga printre pahare și turnuri de scrumiere cine ești, scopul vizitei, durata consumației. Pe braț ți se tatua numărul de pahare consumate, prețul țigărilor fumate, calitatea, taxa de poluare, amenda pentru timpul depășit și impozitul pe locul ocupat. Tatuajul se ștergea automat prin scanare, atunci când repetai turneul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pentru că se păstra respectul replicii partenerului, nu se interpunea nimeni în fața cuiva, pentru a obtura vederea celorlalți, cu toții își expuneau partitura cu fața la toți. Singurele care-și făceau volutele sublime printre interpreți erau o baborniță și o pisică. Elementele de recuzită, scrumierele înlocuite cu altele, recuzita consumabilă, multiplicată, pentru că primul act nu era nici pe departe la final, sonoritatea liniștitoare a șlagărelor desuete, toate aveau o seducție aparte prin întruchiparea unei povești pe care, deși o trăiai, nu ți se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
familia lor. Lisa era convinsă că nu era fata lui John Weller. — Nici tu nu crezi asta, îi spuse ea lui Tom. — Ba da. Tu spui doar ce vrea mama să spui. Lisa lua un muc de țigară dintr-o scrumieră plină ochi și se aplecă peste aragaz, ca să o aprindă de la arzător. — Era beat când a avut accidentul? — Nu știu. Pariez că era mangă. Sau că luase steroizii ăia, pentru culturism. Tatăl lui Tom fusese culturist. Se apucase târziu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
rotundă ca și cerul întors, se găsește un pahar plin cu apă, din care încă nu băuse nimeni, iar alături - un pachet cu țigări; tânăra femeie fumează de când a venit în grădină, aprinde țigară de la țigară. Când o stinge în scrumiera așezată la mijlocul mesei, acolo de unde meșterul a început împletitul firelor de salcie, apasă cu forță, împinge țigara fără nici o emoție, scurt și cu scârbă, strivind milimetrul de tutun rămas ca pe un gândac împuțit. Fata asta nu se înfioară deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
realizează ce noroc are cu mine, altfel ajungea un bețiv, un nenorocit, eu l-am așezat la casa lui, dar asta, acuma, nu mă mai ajută cu nimic. Și Loredana, rece, fără nici o emoție, stinge o rămășiță de țigară în scrumiera aproape plină, se uită numai în sticla rotundă, de parcă ar vorbi cu ea, a uitat de femeia din fața ei și de Tara, vorbește cu obiectul ăla saturat și el, vreau doar să-mi păstrez căsnicia, nu-mi pot permite s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ridică din nou, gravă și melodioasă, vocea lui caldă. Pasărea morții... S-au întors de la doctorul Codrescu, prietenul Maestrului, cel mai bun reumatolog din București. În apartamentul de la parter, târâind un picior, Tina i-a pregătit cafeaua, i-a adus scrumiera roșie, o jumătate de sferă din ceramică grea, ibricul și o ceașcă. L-a lăsat pe Maestru în sufragerie și a plecat să facă un duș. Mergea hârâind pe gresia sticloasă și bărbatul a privit-o lung, spunându-și supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
plece, n-o mai ține nimic acolo, poveștile fuseseră spuse, a obosit, vrea în casă, vrea să doarmă, cât timp o fi trecut de când sunt aici?, vine noaptea, își întoarce privirile metalice spre cerul tăiat de săgeți vorbitoare și ascuțite. Scrumiera e plină cu mucuri de țigară, paharul cu apă e tot neînceput. Strigătele găinilor din curtea din fața casei se amestecă ciudat cu țipetele de sus, de pe ceruri, pleacă păsările migratoare și o legătură de neexplicat e între păsări, își spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Îți dai seama că astea sunt Închipuiri ale minții tale obosite de așteptare. Odată dizolvate imaginile În lumina nisipie a candelabrului, Îți revii Încet, Încet. Sfârșit de octombrie. Bruma a căzut devreme și mirosul de gunoi ars a dispărut. Umpli scrumiera cu mucuri de țigări. Nimeni și nimic nu te poate opri de la gândul răzbunării. Are destule resurse. Dacă s-ar fi Întors smerită călcând treptele din lemn, date cu baiț roșu, te-ai fi bucurat. Îți dai seama că vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a trezit În această dimineață nimeni altul decât Leonardo Da Vinci, simte o persistentă senzație de rău, un vertij insuportabil pe care Încearcă să Îl domine printr-o rugăciune către Fecioara Maria. Femeia de serviciu intră În birou cu o scrumieră Într-o mână și cu un ziar În cealaltă. Îi dă un bună-ziua plin de respect. Nimic nu ise pare schimbat În Înfățișarea redactorului-șef. Poate că este mai palid ca În alte zile...Femeia Îi Întinde ziarul, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și cu un ziar În cealaltă. Îi dă un bună-ziua plin de respect. Nimic nu ise pare schimbat În Înfățișarea redactorului-șef. Poate că este mai palid ca În alte zile...Femeia Îi Întinde ziarul, după care pune pe birou scrumiera albastră din ceramică, spălată și ștearsă bine. Zgomotul liftului se aude ca zgomotul făcut de ambreiajul unei mașini și, Redactorul-șef Dezideriu tresare de fiecare dată când Îl aude. Femeia de serviciu Își cere scuze că-l deranjează, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
amândoi de patruzeci de ani au intrat În apartament, și s-au grăbit să se așeze pe o canapeaua Îmbrăcată În piele albă pentru a-și aprinde și a savura câte o țigară. Pe măsuța de sticlă din dreptul canapelei, scrumiera primește docilă scrumul și mucul țigărilor. Sunt eleganți, o eleganță citadină, dar rafinată, și par personajele unei piese de teatru. Bărbatul are un chip la atrag trăsăturile bine conturate și ochii cu o expresie somnoroasă, ea Însă seamănă izbitor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se culce și ea cu cineva. Ei, taci! Din „răzbunare”, nu-i așa? - Nu, din curiozitate. Și să intre și ea în „rândul lumii”. Toate colegele ei au avut sau au amanți. - Nu te întreb dacă ești curioasă, văd că scrumiera e plină. Că- mi spargi capul, fie, dar nu am timp să dau cu aspiratorul. Și?... - El a aflat. - Tiii! E vreun medium, sau ce? Era tocmai în Caraibe! - Lume mică. Ajunge un românache pe vas și se laudă cu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
o fac. Prefer să intre în casa un salariu de inginer, nu să stau pe welfare. Chiar dacă salariul tău ne-ar ajunge, cât timp mă vei tine acasă, fără job? Nu răspunde. Trage cu sete din țigară, ca de obicei. Scrumiera e plină, la îndemână. Scrumierele sunt pline. Mă ridic și le golesc, punându-i una în locul celei în care își scutură scrumul. Mă privește rece cu ochii ei mari, de culoarea alunei în toamna - ochii care ma făcuseră să mă
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
în casa un salariu de inginer, nu să stau pe welfare. Chiar dacă salariul tău ne-ar ajunge, cât timp mă vei tine acasă, fără job? Nu răspunde. Trage cu sete din țigară, ca de obicei. Scrumiera e plină, la îndemână. Scrumierele sunt pline. Mă ridic și le golesc, punându-i una în locul celei în care își scutură scrumul. Mă privește rece cu ochii ei mari, de culoarea alunei în toamna - ochii care ma făcuseră să mă îndrăgostesc de ea din momentul
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Cine este? - Adevărat. Închid. Ce e adevărat? Ce i-oi fi spus? Mă întind pe sofa și adorm. Mă trezesc după câteva ore. Mă doare capul, senzația de vomă nu a dispărut. Ea stă la masă cu ochii roșii, fumând. Scrumiera e plină. - Nu credeam că voi ajunge aici. Nu mai ești tu. Tu erai altfel. - Sunt om că toți oamenii. Cu părți bune și părți rele... - Toți ne admirau pentru căsnicia noastră. Eram fericită că mă iubeai. Nimeni nu era
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
așază în lada de zestre îndoieli întrebări născute din întrebări din întrebări încolțind răspunsuri iscoditoare de noi îndoieli până când pleoapele închideau cortina dinspre o lume spre alta deschizând-o o lume zidită trainic pe dunele fumegoase ale Țigării uitate în scrumieră o lume zvârcolită risipită mijind pâlpâiri în umbrele umbrelor în urmele urmelor amestecate în ceaunul pendulând peste jarul trecutului Ora aceea când peana Țintuită între degete muiată în sângele gândurilor valsează peste foaia albă construind armonii în alb și negru
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1647]
-
era Însă cazul Christei, care, doar Într-o cămașă a lui, Încheiată strâmb pe sânii mici, ușor muiați (doar alăptase deja de două ori), deschisese larg ferestrele, nepăsătoare la cei care o zăreau din mansarda de vizavi, și, În timp ce aduna scrumierele pline, farfuriile murdare, ceștile ciobite, turuia planuri despre viitoarea lor casă, despre viitoarea lor viață comună. Iar el asculta, flatat, ca de vestea unei avansări: confundase atunci perseverența Christei cu devotamentul și dragostea cu dorința lui de legitimitate În țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
se mai inspire de la grăsuțu’ Smith, ăla da personaj, beton! Dacă ar fi așa și securiștii noștri, ne-am Înghesui și mai tare să intrăm la Școala din Băneasa, unde cică au dat patru din premianții de la Șincai! Am umplut scrumiera de mucuri, ba chiar am contribuit și la decorarea livingului Casandrei-Clementina, lipind cu clei o vedere din Praga și una din Berlinul de Est, trimise de colegii tatei, dintr-o fericită deplasare de serviciu, peste petele scorojite de la ultima inundație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
noi practica ne omoară! Și, dacă ai dat-o În bară, știi ce te așteaptă! Capitolul 12tc " Capitolul 31" Moartea PenelopeiTC "MOARTEA PENELOPEI" Am lipit un poster cu Belodedici pe ușa pătată, mi-am pus caseta cu Scorpions, am aruncat scrumiera În vasul de la closet, asta a fost o greșală, oricât am tras apa, mucurile se Încăpățânează să plutească, am deschis toate ferestrele, pentru că se apropie ora când pisăloaga de Casandra se Întoarce acasă, și ce-ar fi să Încerc acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
țigara, fără să ia În seamă privirile mustrătoare ale soțului ei și fără să ceară voie. În timp ce ea trage repede primele fumuri și pe urmă tot mai rar, tot mai adânc, pe celelalte, Antonio se ridică să Îi aducă o scrumieră și pe urmă, oftând, ușurat, scoate și el pachetul lui de țigări și Îl trântește, victorios, pe masă. * — ...Dar vă puteți imagina, dragii mei, ce Înseamnă să stai ore Întregi, Înțelegeți? Ore Întregi, Într-un aeroport, fără să ai habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]