1,460 matches
-
lui Oliver, care fremăta afară, tremurând din toți rărunchii. „Vezi”, zise Satanovski, de data aceasta cu o voce puternică, de bas, „femeia Începe să-și arate adevărata sa natură...” Stomatologul nu-i răspunse. Continua să stea cu mâinile sub cap, scrutând Întunericul atotstăpânitor. În fața ochilor i se clătina o pânză de păianjen, În care atârna trupul său multiplicat În mii de exemplare. Undeva, retras Într-un col, se ițea, străjuit de doi ochi imenși, chipul triunghiular al lui Lilith. Sânii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
scaunelor. Alcătuind arabescuri din ce În ce mai complicate, pe care Noimann, În mahmureala sa, le asemăna cu niște versuri de Omar Khayam. Versurile Îi sunau straniu În urechi, Îndemnându-l să mediteze la propria sa viață: „Faclă, vin și lună plină, o, paharnice, scrutează vinul rumen ca rubinul și strălimpedea lui rază! De pământ n-aduce vorba! Zvârle-n vânt această-arsură-a focului din piept și adu-mi, adu-mi numai udătură!” În timp ce cu ochii trecea În revistă fețele călătorilor, inima lui Noimann savura fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În jurul lui. Deasupra se Întindea un cer spuzit de stele, dedesubtul său un câmp plin de lumini. Aruncând o privire spre orașul ce creștea În zare, Noimann murmură În gând versurile lui Khayam: „Faclă, vin și lună plină, o, paharnice, scrutează vinul rumen ca rubinul și strălimpedea lui rază! De pământ n-aduce vorba! Zvârle-n vânt această-arsură-a focului din piept și adu-mi, adu-mi numai udătură!” După care, scoțând din buzunar sticulața plată de Alexandrion, trase câteva gâturi zdravene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
devotamentul lor, gândirea și fapta? Și li s-a răpit și dreptul la apărare împotriva atâtor acuze, acuze care întrec puterea oricărui pământean pentru a le săvârși. Dar legionarii au rămas stâncă de piatră, de neclintit, cu ochii la cer, scrutând zări viitoare. Ei nu au abandonat lupta în țară și oriunde, oferindu-și voluntar piepturile morții, scut neamului săpat de mii de târnăcoape pentru a-l doborî. Mișcarea Legionară a dat cele mai mari jertfe în închisori, în minele de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
spun doar bătrânii c-ar fi cimitire De morți fără cruce și fără de scut.” (Legenda Nicadorilor de Simion Lefter) Suntem dezrădăcinați. Omul, zidire dumnezeiască, izvor continuu de apă lină, nu mai curge în matca sa. Ochiul său limpede, cu care scruta văzduhul și sfredelea zări, s-a ofilit. Departe, tot mai departe, frumuseți divine se afundă, înstrăinându-l pe om de rostul său și de Creatorul său, Dumnezeu, Tatăl Atotștiitorul, Făcătorul Cerului și al Pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Catapeteasma neamului
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
câmpul de bătălie. El reprezintă neamul și istoria lui și are o misiune încredințată lui de Dumnezeu. El s-a angajat liber, voluntar și nelimitat în această luptă de a sluji Neamului și lui Hristos. El veghează la destinul Patriei scrutând orizontul pentru ziua de mâine. El apără linia de viață a neamului și strălucirea lui în marea familie a popoarelor lumii dar nu oricum, prin terorism și crimă. După tragedia prin care am trecut până și după 23 august 1944
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
o unghie lungă și roșie. Vechea poveste. Eu cu ce pot să te ajut? Danny arătă spre fișete: — Cartea lui de muncă, cu tot ce e în ea. Femeia se întoarse, deschise și închise sertare, răsfoi dosare, scoase unul și scrută rapid prima pagină. Îl puse pe tejghea și zise: — Un suflător de nici un fel. De niciunde. Danny deschise dosarul și îl citi, remarcând imediat două pauze: între ’38 și ’40 - timpul petrecut dincolo de gratii pentru deținere de droguri - și între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pată pe spate. Mexicanii bătură palma între ei. Buzz îi trecu scurt în revistă. Tatuaje White Fence pe două antebrațe. Amândoi puștii erau supli și musculoși, categoria muscă. Primul purta un tricou murdar, al doilea unul curat. Patru ochi îl scrutau pe el. — Nu glumesc. Căcăciosu’ ăla are stil. Un maestru al dansului, ca Billy Conn. Amândoi tinereii arătară spre cutie. Tricou Curat zise: — Billy muerto. Buzz se uită în jos și își văzu gândacul pătat cu labele în sus, lipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ale dinților umani. S-ar putea ca individul să fi purtat proteze dentare dintr-un material plastic, o imitație de colți de animale sau o proteză din metal - dar nu dinți umani. Danny își mută privirea de pe Niles și îi scrută pe toți cei trei subordonați ai lui. Breuning fuma nervos. Shortell își lua notițe. Uriașul Gene făcea găuri cu țigara în pupitrul din fața lui. Danny îl privi doar pe el și aruncă prima minciună: — Așadar, avem de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
când vine vorba să mă cenzureze. Nathan Eisler se făcu alb ca varul. Rămase țintuit locului, părând că nu mai e în stare să plângă, să fie șocat sau să se indigneze. Mal se gândi că arăta familiar. După ce-l scrută câteva clipe, își dădu seama de conexiune: evreii de la Buchenwald care scăpaseră de gazare doar pentru a sucomba prematur din pricina unei anemii virale. Amintirea îl făcu să se ridice în picioare și să se plimbe prin fața rafturilor de cărți. Tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
întări strașnic măciuca. Danny roși din nou. Mal se gândi că omul lucra la două cazuri pline, înghesuite amândouă într-o zi de douăzeci și patru de ore. — Spune-mi cum merge celălalt caz, zise el. Ochii lui Danny cutreierară peste tot, scrutând separeurile învecinate și zăbovind asupra clienților de la bar, după care privirea îi reveni la Mal. Spuse: — Încet, dar bine, cred. Am acasă propriul meu dosar, cu toate probele și toate ipotezele existente, iar asta mă ajută. Trebuie verificate o serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se aruncă la stomacul celui pătat și cum își îngroapă colții în el. Și atunci știu că asasinul, indiferent cine era el, fusese înnebunit de acest film. Ecranul se întunecă. Danny ameți ușor, fiindcă își ținuse răsuflarea, și se simți scrutat de ochii lui Claire. Apoi film deveni color și apărură niște bărbați goi, ce alergau unul după celălalt asemeni câinilor de mai înainte și se aruncau unul spre celălalt, cu gurile țuguiate. Prim-planuri pe poziții 69, o un traveling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
atrăgea atenția prin nimic, dar după vorbă părea experimentat În misiuni dificile. Alexandru nu-l văzuse decât de curând, poate fiindcă abia se Întorsese din misterioase străinătăți. Avea o față rotundă, păr și barbă de culoare castanie, ochi negri, mereu scrutând depărtările. Era puțin mai scund decât Morovan, dar mult mai vânjos. Părea a fi singurul care știa cu precizie ce misiune avea fiecare Apărător. De aceea, poate, Gabriel era cel care nu avea o misiune anume, ci trebuia să vegheze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se alăture, dacă n-ar fi fost convins că are tăria sufletească necesară. Ea lăsase capul în jos, spunându-i că-l va urma oriunde. Prima ei deziluzie veni la câteva săptămâni, când se plimba pe puntea vasului Peninsular & Oriental, scrutând întinderea mării Roșii. Tălpile de cauciuc ale pantofilor ei scârțâiau la fiecare pas pe care-l făcea pe lângă pasagerii de clasa întâi, întinși pe scaune pliante și serviți de stewarzi tineri, foarte atenți, în uniforme albe, scrobite. Când urcase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vă cunosc, dar am uitat că am o întâlnire la ora trei. Trebuie să plec. Știe că s-a purtat ciudat, dar nu găsește altă cale. Mătușa simte că este nesigur. În capul ei încep să se aprindă niște beculețe. Scrutează grădina, părând să caute o persoană oficială. Bobby se ridică. Figura femeii se întunecă de suspiciune. — Virginia? Mi-am lăsat poșeta aici? Sunt sigură că aveam poșeta albastră cu mine. — Ai dus-o sus, în cameră, mătușă Dorothy. Mătușa Dorothy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Un tânăr cu chip de bufniță de la Balliol, strigă la Jonathan peste muzica de jazz de la gramofon: o faci atât de bine, ha, ha, iar cuvintele luate separat îi produc fiori reci...când se deschide ușa și intră chiar ea, scrutând încăperea. Pentru un moment, ilogic și captivant, Jonathan crede că se uită după el. Dar ea intră și-și aruncă brațele de gâtul lui Levine. Dragul meu! —Draga mea! —Erai... — Știu. Jonathan scapă de bufniță și se îndreaptă spre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
zăpadă, bețe de totem și astrolabii, o măciucă maură de război și o tobă de șaman siberian. Pentru a permite o comparație, toate aceste lucruri sunt aranjate împreună cu altele de același fel, ochiul ridicându-se deasupra lumii pe care o scrutează, capabil să vadă undele de influență, legăturile de familie, rutele comerciale și liniile de descendență. Tot pământul înghesuit într-o încăpere. Toate acestea așteaptă ca el să le ordoneze și să se ordoneze în cadrul lor. — Mă înțeleg foarte bine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
troznete puternice despre care Gregg zice că sunt împușcături. — Se pare că mai sunt albi pe acolo, conchide el. Pe nici unul nu-l încălzește afirmația lui. Treptat, cei care stau să-i urmărească se îndepărtează de mal și rămân să scruteze întunericul, ascultând mișcările, fără a vedea ceva. Este imposibil de spus câți sunt campați acolo și tot ce-și amintește profesorul din călătoriile anterioare este un mic loc unde se face comerț, în care localnicii i-au vândut cândva o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să vezi scrânteala tuturor alor firii; să nimerești clipa neștiută când Soarele o dezmiardă incestuos pe buna sa soră Luna, când lumina se face neagră și apele curg la deal, când văzduhul Încremenește și toate par a Îngheța, tăcute; să scrutezi fără uimire mișcările bezmetice ale stelelor, dar și cursul lin al țărânii În gaura rotundă a unui cuib de păianjen ascuns În pământ. Pe lângă toate astea și Încă multe altele, e nevoie de cineva care să găsească semnele, care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bățul în mână bocănind pământul uscat...vine o bătrână...Cine o fi? Îmi frec ochii spre a mi-i limpezi și caut să mă dumiresc. Gâfâind de atâta trudă, cu ochii mijiți, în fața mea se oprește o bătrână, care mă scrutează cu o privire ascuțită. Nu-i trebuie multă vreme ca să-și dezlege limba: Da’ bine, conașule! Mă faci să alerg în urma matale? Cu ce ți-am greșit, păcătoasa de mine? Știu unde mergi și am pornit în urrma matale, ca să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
soluții... Norocul meu, totuși stă la pândă pe undeva, fiindcă pe ici, pe colo, mai apar citate întregi izvorâte trudnic, vorba ăluia, „din puțul gândirii” unor politicieni, care s-au cățărat și ei, cum au putut, în creștetul nostru ca să scruteze lumea de acolo și să se ușureze la fața locului, ori de câte ori le vine. Nu mai departe decât azi dimineață, am găsit în ziar o mostră-citat din marele pupincurist al mileniului III pre numele său dinspre tată, Boc și dinspre naș
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
totului tot, domeniul emana un aer sinistru și impunător, care nu era în nici un caz atenuat de prezența unei bisericuțe ascunse în stânga, după niște copaci, și un cimitir neîngrijit ce se întindea dincolo de un vechi gard de fier ruginit. Eva scrută locul cu privirea de lângă salcia plângătoare și tocmai se pregătea să-și părăsească adăpostul, când ferestrele franceze se deschiseră și un bărbat ieși pe terasă cu un binoclu, uitându-se lung prin el înspre Eel Stretch. Bărbatul purta o sutană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ăia latino-americani care decid să-și facă și ei bandele lor, să-i mierlească pe pungași, dar în calitate de persoane particulare, cu experiență de polițiști. Buun. Numai că dumneata ai și alte pasiuni... Era să zic manii, iartă-mă. Deci, cercetezi... Scrutezi trecutul ca să uiți prezentul sau să-l înțelegi mai bine. Mă rog, nu-i treaba mea. Treaba este, însă, sau poate deveni, și a mea. Să ne ocupăm, adică, amindoi, cu intenții diferite, de aceeași perioadă. Dar eu să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
handicapați ai omului handicapat, mut, surd, surdomut? — Ce liniște aici! Câinii ăștia ca niște sfinți sunt muți? — Nuuu... moleșiți. Medicamentele. Slăbiți. Suferă. Avem ziduri groase. Nu se aude lătratul. Altfel arfi... Există și câini muți? Savanta își îndreptă ochelarii. O scrută, suspicioasă, pe nepoftita care avea chef de palavre. — De ce vă interesează? Irina se fâstâci, întârzie să răspundă și tocmai această ezitare produse minunea. Doamna doctor deveni grijulie, gata să vină în ajutor, dacă... — Spuneți, spuneți... spuneți ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
totuși, ca niște sfinți, asta le dovedim, mereu? Rebeli strâmtorați, ucenici ai iluziei! Bolnavi ai efemerului și precarității?... Noaptea se răsucise, iarăși, în același scâncet neputincios. Dar dacă și Irina?... Dacă și ea?... Nici măcar conștientă că și ea...Tolea o scruta, sa descopere semnul, proba, cicatricea. Plecase cu povara acestor ultime, nefirești întrebări. Bolnavi ai efemerului și precarității? Sucești cuvintele pe toate părțile, profesore. Fiecare mai primavaratec răsucește altfel vântul acestor vorbe dubioase, ca timpul nostru dubios. Ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]