2,171 matches
-
lucru era scuzabil la un mic străin. Restul era perfect la vedere. Desigur, era amuzant pentru Sammler că el și Lal vorbeau mărci atât de diferite de engleză străină, și mai era amuzant și că erau unul Înalt și celălalt scund. Pentru el Înălțimea Însemna hiperactivitate pituitară și poate și uscare vitală. Cei mari câteodată păreau să aibă minți micșorate, ca și cum țâșnitul În sus costa creierul ceva. Cel mai ciudat În a opta decadă de viață, totuși, era un sentiment spontan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
auzea o voce de femeie și basul sonor al lui Richard. A coborât încă o bucată de scări și s-a aplecat peste balustradă să vadă ce se petrecea. Ușa de la intrare era deschisă, iar în hol stătea o femeie scundă și blondă, cu o haină groasă și o pălărie pufoasă, arătând cu degetul spre Richard. — Nu vorbiți așa cu mine, a auzit-o Sheba spunând. Am dovezi. Mincinoasă e soția dumneavoastră. Asta este, s-a gândit Sheba. Se produce dezastrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
adormea pe acea consoană de parcă abia învăța să o pronunțe. Nu pot spune că era deosebit de frumoasă, dar cu siguranță era tare simpatică și știa să se facă plăcută tocmai prin felul ei natural de a fi. Faptul că era scundă îmi conferea un aer de egalitate cu ea și aveam un motiv în plus să-mi pară mai dragă. Nici ochii nu aveau o culoare fascinantă, dar străluceau de veselie și te încălzeau privirile ei când te atingeau, bărbia i
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mă iubească măcar atât cât o iubesc și eu. Se alinta ca un copil mic când îmi vorbea și în timp ce râdeam de cum se maimuțărește, înțelegeam că nu mă potrivesc tiparelor ei, de fapt nu mă potriveam niciunui tipar fiindcă eram scund. Și Lili îmi atrăsese atenția cândva că nu are cum mă iubi decât ca pe un frate, că îi plac fiindcă timpul trece mai altfel când îmi este alături, dar că trupul meu nu o atrage și că nu se
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
spre mine, un băiețandru ghemuit pe patine cu rotile care imita din gură sirena unei mașini de poliție. În stînga, pietrele desprinse din povîrnișul abrupt formau un zid protector destul de Înalt, În-timp ce În dreapta, dincolo de un șanț și un parapet scund, plasat mai mult de formă, se deschidea un abis cu peretele aproape vertical. Am zărit chipul palid și crispat al băiatului și l-am văzut pe puști rostogolindu-se de parcă era gata-gata să ia balustrada sub braț. M-am speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
aerian. Mi-am mutat greutatea de pe vîrful piciorului stîng pe călcîiul drept și apoi din nou pe stîngul... În stînga, pietrele desprinse din povîrnișul abrupt formau un zid protector destul de Înalt, În timp ce la dreapta, dincolo de un șanț și un parapet scund, plasat mai mult de formă, se deschidea un abis cu peretele aproape vertical. Puțin mai Încolo drumul se Înscria toto-o curbă mare spre stînga și ajungea imediat la platoul din vîrful pantei. Dacă mai făceai cinci-șase pași, priveliștea ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vieților noastre diminuate de frustrări și lașități. O țineam pe bunica de mână fiindcă de data asta ea se făcuse mică detot. O țineam așa cum mă ținea ea pe mine când mă ducea prin sat la colindat și eram mai scundă decât nămeții. În biserică era un godin prea micuț, dar fiindcă avea cărigile încinse, părea un soare interior, avea culoarea căldurii. Acolo era un cor pe patru voci care cânta acompaniat de enoriași colindele acum foarte cunoscute. Printre ele s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de care vorbești a început să bată, dar vom găsi în noi tăria de a ne mai aprinde la jăratecul mutat în cenușă... Suntem încă tineri. Și când ești tânăr...” Poarta casei lui Lung se dă în lături. Un bărbat scund, în jur de treizeci de ani apare în prag și-l strigă, cică e „convocat” la primărie, deși e duminică. Lung se miră, întreabă de ce, dar cel venit dă din umeri că nu știe. Lung se scarpină în creștetul capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
numai de o șchioapă, care se prăjea la soare: —Mă, tătuță, mă! fuga la neică Marin, mă! Până ce-mi duse calul în șopron, până răcni la muiere: „U! Ano, fă! rupe gâtul la găina a pestriță!“, până intră în odaia scundă, afumată, cu zâmbetu-i frățesc, Marin pușcașul sosi, cu băiatul ca un mânz după el. Uite-l, ăsta-i! zise mândru Sandu, și întinse mâna spre om. Pușcașul, scund, lat tare în spete, cu obrazul uscat, înnegrit de o barbă rară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ano, fă! rupe gâtul la găina a pestriță!“, până intră în odaia scundă, afumată, cu zâmbetu-i frățesc, Marin pușcașul sosi, cu băiatul ca un mânz după el. Uite-l, ăsta-i! zise mândru Sandu, și întinse mâna spre om. Pușcașul, scund, lat tare în spete, cu obrazul uscat, înnegrit de o barbă rară, zbârlită, mă privea fără să clipească, fără să zâmbească, cu doi ochi rotunzi, verzi. Cu dreapta ținea de strat pușca atârnată pe umăr, și mâna neagră, mare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu lumina îndărăt. Zisei repede: Uite, las calul nițel afară, și eu, până una alta, intru de mă zbicesc de ploaie... M-a pătruns până la os! Ea îmi făcu loc și eu intrai. În urmă-mi și lumina umplu încăperea scundă, descoperind vatra pe care mureau flăcările câtorva găteje, și păreții curați, și lada din fund, cu zestrea ridicată până sus în grindă. Și dragostea, fiorii fierbinți, pe care tinereța mea îi aștepta de mult, mă învăluiră ca flăcările unui rug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un salt, asupră-i cu cuțitele. Băieșu se trase pe lângă boi, ridică pălăria, simți arsura unei tăieturi în brațul stâng. Răcnind, se trăgea iute spre fântână, căuta un loc de scăpare, căuta un par, căuta o piatră; își purta trupul scund cu mișcări iuți; ochii lui verzi se deschideau mari, îngroziți, pe fața albă ca varul, pe care lucea o pânză de sudoare. Striga mereu: —Săriți!... Și glasu-i deștepta tăcerile. În car, românul celălalt se zvârcolea și gemea sub frământările țiganilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pârău, era loc pentru știubeie... Aici a stat odată unu Ion... dar nimenea nu-l mai ține minte... nimenea nu poate ști ce fel de român a fost... A trăit pe aici, și pe urmă a murit... Și Voinea, om scund, cu mustața neagră, se uita în juru-i la toate și rămânea apoi cu ochii mici pironiți spre întunecimea pădurii, parcă se gândea la altă viață care a fost odată pe-acolo, până se gândea la Ion acela, care cine știe ce suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se vor sfârși prea curând. Uneori cădea pe gânduri, cu inima grea. De la școala statului se întorceau alungați și bătuți cu pietre copiii ovreilor. Veneau în goană, spăriați, se opreau și se întorceau în loc înjurând; apoi se răspândeau prin casele scunde, cu lacrimi și tânguiri. Și femeile și bătrânii blăstămau pe străini, pe goi, și-și aminteau de toate chinurile din urmă, de cele pe care le apucaseră și de cele pe care uneori, sara, la focurile iernii, cărturarii le murmurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bălțile stătute de la răscruci sufla în răstimpuri; noaptea era fără lună, și stelele erau așa de multe, ca boabe nenumărate de aur și ca o nesfârșită pleavă a boabelor, risipită în toată întinderea albastră a văzduhului. Lumini ardeau în casele scunde, dar glasurile erau ogoiate pretutindeni. Fata cerca să înțeleagă jocul umbrelor prin ferestrele aburite; zărea un profil de bătrână cu nasul coroiat, ori un moșneag neclintit cu barba răscolită în jurul buzelor. Deodată tresări. Cineva se apropiase repede de dânsa, ocolind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de o apă năprasnică, undeva, spre asfințit. Haia se oprea de câte ori un om se arăta în capătul uliții, venind din inima târgului. Apoi iar începea să umble domol; pe când necunoscutul înainta încet și umbra lui îl urmărea pe păreții caselor scunde, dispărând în bolți și iar apărând, ca un dușman nesimțit. Fata umbla neliniștită; câteodată se scutura, ajunsă de răcoarea nopții; se îndosea în unghiul unui zid, ieșea iar în lumina slabă. Deodată încremeni locului. Cunoscuse pe Ștefan Bucșan care venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la gură; și ca subt o lovitură de fulger se întinse și iar izbucni într-un țipăt de groază. Vecina de peste drum înțelese, și dădu năvală afară. Glasul i se auzi prelung, tărăgănat, în uliță, chemând. Femei ieșiră din casele scunde și o împresurară; sosi și Haia cu maică-sa; dar nu stătu mult; numai maică-sa rămase cu părul zbârlit, întrebând întruna, cu milă și cu curiozitate. Etel, baba harabagiului din colțul hudiții, își lăsă gâsca nejumulită lângă coșteiele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nimic din ce se aștepta ea. Trecătorii își scufundau și își scoteau cu greu cizmele, năcăjiți, ca printr-o hrubă de chinuri. Triste fumegau prin hornuri casele negre, și rar câte-un cap de femeie ieșea între aburi, prin ușile scunde. Dudi Bulgarul, bărbatul Reizei de la dugheniță, pornea la ceasuri regulate cu tinichelele-i de gaz, și Zeilic harabagiul, bătrânul moașei Etel, cu straiele-i ninse de făină, albe ca și barba lui mare, duruia printre ferestrele cu cotiuga-i hârbuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Nu mi-a răspuns nimica. A început a râde... Flăcăul dădu din cap și zâmbi. Zâmbi și moșneagul scuturându-și pletele; apoi întinse mâna cu degete negre și uscate: Iaca, ici în vale-i curtea, cu toate acareturile... O casă scundă de bârne albea în vălcea, cătră iaz, înconjurată de șuri și grajduri acoperite cu paie. Are curte strașnică boierul... vorbi moș Nastase... Boierii îs deprinși cu odăi multe... L-am întrebat eu într-un rând: Cucoane Jor, ce-ți trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sunau necontenit, chemând, îndemnând, amenințând. Din când în când izbucneau sudălmi aspre și vuiau ghioagele în deșerturile vitelor. Câteva tălănci sunau trist, nevăzute, prin pulberea neagră. — Multe vite mai are și boierul nostru!... zise cu oarecare mândrie humelnicul. Ocoliră casa scundă de bârne și se opriră la ușa de dindos. Așteptară un timp. Pe după un geamlâc trecea din când în când umbra unei femei. —Asta-i madama care ține gospodăria boierului... mormăi încet moș Nastase. Umbra trecu iar. De data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Niță, colea pe laiță, lângă vatră, și scoate-ți gluga din cap... Sandu vătaful smulse gluga albă a lui Lepădatu, își smulse și gluga lui mohorâtă, puse pe flăcău pe laiță, și el se trânti înaintea focului pe un scăunaș scund. — Ce mai zici, moș Izdraile! strigă el apoi râzând. Afară tot plouă - de mi s-a urât... Ia așa, parcă-i o negură în jurul meu, și mă-nădușă... Aici în bordei, îi mai bine... Am eu o leacă de gust de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
gros Gheorghe Barbă din fundul bordeiului. Urmă o vreme de liniște. Faliboga privea în pământ. Apoi deodată ridică capul și-și aținti ochii arzători spre ușă. —Ai venit, Iano? strigă el cu glas mare. Ușa se deschise. Intră o femeie scundă și voinică, roșcovană la față și cu sprâncenele puternice. Își aruncă din cap sacul cu care se apărase de ploaie, se uită râzând în juru-i cu mânile în șolduri, apoi se îndreptă prin Faliboga. Ce răcnești așa? vorbi ea c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
geamlâcul de dindos, Faliboga sta de vorbă cu cuconu Jorj, răspundea la tot ce-l întreba și primea porunci. - Când ieși Faliboga, oamenii cu toții se uitau spre coșerele din deal. O săniuță strâmtă venea la vale trasă de un căluț scund. Vătaful puse mâna cozoroc la ochi. —Trebuie să fie domnu primar... mormăi el și stătu în loc. Calul depăna mărunt din picioare; ajunse la curte, se opri. Din săniuță coborî un târgovăț scurt și pântecos. Era îmbrăcat c-o blăniță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pletoase. Erau oameni cunoscuți, pădurari de pe Moișa. —Care chiamă? strigă unul. —Veniți aici, bădică, răcni flăcăul cu lacrimi în glas. Pușcașii grăbiră spre colibă. — Ce este, măi Dăvidel? Când văzură pe moș Calistru, pricepură. Fără un cuvânt, Boboc, pădurarul cel scund, se repezi, smulse din foc o crenguță aprinsă de cetină ș-o puse în mâna întinsă a bătrânului, ca să moară creștinește. Apoi se descoperiră în tăcere, trăgându-și cu stânga de pe plete căciulile, pe când în codrul posomorât de amurg, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dispreț ucigător. Ăsta-i șpilul cu Helen: e foarte frumoasă. Bărbații, chiar și cei pe care îi urmărește la cererea soțiilor lor, îi cad în mreje. Deși sunt cu trei ani mai mare ca ea, semănăm foarte mult: amândouă suntem scunde, cu părul lung și negru și chipuri aproape identice. Mama ne confundă uneori, mai ales când nu poartă ochelari. Dar, spre deosebire de mine, Helen exercită o putere de atracție aproape magică. Emite pe o frecvență cu totul proprie, care hipnotizează; poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]