7,863 matches
-
menționeze împrumutul unei tipologii deja împrumutate de Underhill de la Eliphas Lévi, mai ales că acesta nu era un autor academic; 2Ă fie că a făcut-o, dar cele câteva cuvinte nu au fost înregistrate de stenograf. În ciuda aparenței ei de scuză confortabilă, omisiunea stenografului trebuie reținută ca având o mare probabilitate în toate cursurile păstrate ale lui Nae Ionescu. Numeroase lacune, cuvinte sau jumătăți de frază „sărite“ de stenograf, pot fi puse în evidență cu relativă ușurință. Dar faptul că a
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
cred”, te legi de energiile malefice (rele) și le dai posibilitatea să te joace cum le face lor plăcere și să-ți strice soarta. și nu e bine! Eu am trăit așa ceva. Eram tânără, poate că asta era singura mea scuză, și societatea materialistă în care trăiam numi lăsa prea mult timp pentru analize de acest gen. știam, din lecturi și din poveștile bătrânilor de acasă, că există cele două puteri antagonice, că există făcături, farmece, legături etc. și că există
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
și de către alții, nu doar de mine. Oamenii au nevoie, mai ales în timpurile noastre, în lumea asta atât de rece, aproape dezumanizată în care ne ducem existența, și de povești frumoase. Care să le trezească ființa amorțită de veșnica scuză... „Merge și așa”. Oamenii, din nefericire, nu mai știu, nu mai au răbdare să privească în sufletul celuilalt. Totul pare un du-te-vino, în viețile noastre. Nu e timp, nu avem timp, mereu aceeași placă ce-și derulează hitul într-un
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
dispe-rantă, prin care poetul învață să îl accepte pe bufon și invers. Dar este o acceptare aparentă, pentru că una reală nu ar fi posibilă, decât cu prețul uciderii părților beligerante. În ambele cazuri, moartea ar fi dezonorantă, inacceptabilă. Fără nici o scuză. De altfel, poetul nu urmărește să inventeze vreo scuză. Emil Botta nu își disculpă personajele, chiar dacă acestea nu fac decât să îi urmeze cuvântul. Faptul că Oedip a îndeplinit vorbele oracolului nu îi spală vina de a fi un rege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
bufon și invers. Dar este o acceptare aparentă, pentru că una reală nu ar fi posibilă, decât cu prețul uciderii părților beligerante. În ambele cazuri, moartea ar fi dezonorantă, inacceptabilă. Fără nici o scuză. De altfel, poetul nu urmărește să inventeze vreo scuză. Emil Botta nu își disculpă personajele, chiar dacă acestea nu fac decât să îi urmeze cuvântul. Faptul că Oedip a îndeplinit vorbele oracolului nu îi spală vina de a fi un rege paricid și incestuos. Deci, nu se pune problema vreunei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Emil Botta nu își disculpă personajele, chiar dacă acestea nu fac decât să îi urmeze cuvântul. Faptul că Oedip a îndeplinit vorbele oracolului nu îi spală vina de a fi un rege paricid și incestuos. Deci, nu se pune problema vreunei scuze, dar personajele sunt condamnate să exprime un adevăr de nimic, un zero umflat cât toată fața lumii. În aceste condiții, orice discurs devine o gargariseală înșelătoare, dar nu până la capăt, oratorie mincinoasă, dar nu destul. Ceea ce lipsește este tocmai eșecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
promis că le lași acasă...de ce-ți faci rău singură? Dar nu mi-am propus să călătoresc ca animalele, adăugase mama cu amărăciune. Bună treabă, o țigare o să-ți ofere o călătorie la clasa a-I-a? Tu cauți scuze să nu renunți la fumat mamă. Chiar, unde ai văzut tu animale fumând? Poate la circ, dar și la cum călătorim noi, nu este mare diferența. Am promis dar le, am În geantă, n-a trecut decât o oră și
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
sau a uitat... Tată! Ești supărat că te-am trezit cu noaptea-n cap, dar ai să-mi mulțumești după aceea. Să sperăm că nu vor fi nori, adăugase Silviu către Andreea. Câtă tevatură am stârnit, rostise Andreea, ca o scuză. Pe toți i-am făcut să se scoale cu noaptea-n cap și cel mai rău ar fi să fie Înnorat. Din nou Îi era frig și ar fi vrut să se adăpostească undeva, iar Silviu observând o cum tremura
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
-se de dulăpiorul cu medicamente. Tragedie: dulăpiorul căzu! − Astea nu sunt fete, astea sunt niște blesteme pe capul meu. Ia-le și plecați de aici! Și du te la asistența de jos pentru injecție! În timp ce Bărbie își cerea mii de scuze și încerca să adune cioburile de pe jos, Lucy ieși în goană din cabinet. Ochii îi erau plini de lacrimi și abia vedea pe unde merge. În fugă ei se izbi de o asistentă care ducea o tavă plină cu eprubete
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
ducea o tavă plină cu eprubete. Zdrang! Fugă la lift! Dar acolo trebuia să aștepte, așa că începu să coboare scările în fugă, câte două deodată. Neatenta, sări drept în brațele unui doctor care urcă pe jos un etaj. Își ceru scuze din mers și ajunse la parter. Ce să facă acum? În așteptarea mamei se duse în grădina spitalului, să se liniștească. Ajunse în spate, într-o parcare. − Uau! Ce mașina frumoasă! Și cu geamul deschis! Ia să intru să stau
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
mă strădui ca să-i spun mereu ceea ce-i corect, chiar dacă știu că va fi contra și se va supăra ca un copil și nu va vorbi cu mine câteva ore, până când n-o să mă aproprii de ea, ca să-mi cer scuze. Are o manieră specială de a vorbi și o gândire interesantă, este un om, într-adevăr, complicat, dar și minunat. Știe să glumească, să fie plină de viață, indiferent de greutăți, de probleme. Știe și ne înțelege. Nu-mi place
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
subconștientă. Contemplând-o în momentele de dăruire, urmărindu-i destinderea feței, roșul buzelor întredeschise, pigmentarea în roz a obrajilor în preajma și în timpul orgasmului, el, bărbatul trecut demult de prima tinerețe, își dă seama că este oarecum indiscret, dar își găsește scuze în faptul că, urmărind-o, poate să-și controleze reacțiile proprii pentru a-i întreține cât mai mult starea de fericire. La rându-i este încercat de do24 rința acelei „posesiuni totale” (scrie P.H.L.), confundată cu starea curioasă în care
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ei. Cred și eu ca P.H.Lippa: calitățile de mamă și de amantă nu se exclud, ci se completează. Profesorul se teme să nu fi căzut în capcana propriilor cuvinte. „-Gafezi cu sinceritate, bătrâne! Dar sinceritatea nu poate fi o scuză! - își spune în sinea lui. Îți complici situația, pe când Teodora așteaptă de la tine doar iubire, și nu filosofare în marginea simbolismului matern!” În același timp, știe foarte bine că nu o poate trata ca pe o fetișcană îndrăgostită: cu vorbe
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și copilit, stropit contra manei și făinarei) revin seara, deși obosit, la manuscrisul lui P.H.L. Mi se pare că data trecută am făcut o prea dezvoltată comparație între povestea relatată de scriitorul basarabean și acel film american. Am, totuși, o scuză: uneori comparația îți lărgește „orizontul problemei” și contribuie la o mai corectă înțelegere a determinărilor sufletești proprii „actanților” a căror existență te preocupă. În cazul Domnului R., eroul lui P.H.Lippa, dificultatea în a denumi cu termeni preciși situația complicată
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
inteligența face loc spiritului pragmatic și consolidează caracterul. Femeia „lucrează” profund și constant pe „direcția centrală ” a vieții, pe când bărbatul lasă impresia că o tot caută. Și o face adesea cu pasiune și talent! Este un merit și, totodată, o scuză. Nu pare a fi întâmplător faptul că tot un bărbat a gândit cam așa: Între căutarea unui lucru și aflarea lui aleg căutarea (Lessing?). Prin urmare, cred că întâlnirea bărbat-femeie poate apărea fie ca o victorie (la scară corespunzătoare) a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
fapt, Teodora știe că i-a mărturisit iubirea prin felul cum i s-a dăruit: sincer, necondiționat, total. Fraza ei mai conține surpriza și plăcerea provocate de tot ce însemnează el în viața ei. „Nu știu” ar putea include și scuze pentru a nu-i fi spus, în semn de recunoștință, despre felul în care prezența lui i-a schimbat existența. Se înțelege, nu urmărește nici să-l măgulească, nici să-i „gâdile” orgoliul. Aceasta el o simte, știe că nu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
înainte de ora hotărîtă, lîngă cantonul părăsit se și adunaseră aproape toți. Mai lipseau Iancu Răgălie și, culmea-culmilor, nimeni nu s-ar fi așteptat la așa ceva, nici Bărzăunul nu sosise. În, sfîrșit, Iancu Răgălie se arătă venind grăbit și-și ceru scuze că, tocmai cînd se pornise încoace, fusese chemat la telefon de Inspectoratul școlar județean pentru o situație urgentă. Cînd auzi că Bărzăunul era singurul care nu sosise, se înfurie numaidecît: Măi, al dracului mormoloc! răbufni el cu voce tare. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de ani pământeni. Aurora: Deci voi ați venit în vizită la niște cunoștințe vechi? Pe noi ne-ați găsit acasă; voi de unde veniți totuși? Evelin: Pot să scot costumul de zbor cosmic? La fel și Cosmos? Aurora: Te rog. Cer scuze că ne-am luat cu vorba și ... Robo se va ocupa de Cosmos. Cei doi ies. Evelin se dezbracă de costumul de zbor. Cei prezenți se uita halucinați la Evelin: un corp normal dar bine dezvoltat și articulat în construcția
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
consumă viața de nemuritor. Rezerva mea de viață pe Pămănt oricănd poate însemna o clipă, o zi, un an sau o viață lungă a unui om. Aurora: Totuși ai destui ani pănă la adănci bătrănețe. A fost doar o glumă, scuze. Evelin: Cosmos va rămăne cu mine pănă în ultima clipă cănd ne întoarcem împreună acasă sau murim. Dacă nu mai putem pleca acasă voi da semnalul de distrugere a navei, apoi a lui Cosmos și apoi a mea. Profesorul: Dar
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
extratereștrii. și, în așteptarea lor, omul a dezgropat moaște din toate timpurile și se calcă în picioare pentru a le atinge cu speranța că va primi un permis de la Dumnezeu pentru sănătate și odihnă veșnică în Rai! Animație generală. Cer scuze dacă am abuzat de unele explicații sau le-am repetat. Asta-i firea... omului! La următoarea întălnire vă propun să aprofundăm puțin problemele selecției naturale și importanța ei pentru specia umană. Vă mulțumesc pentru atenția dumneavoastră. Aplauze puternice. Laboratorul. Profesorul
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Aurora, Adam și Eva, care nu vor participa la discuțiile dintre cei doi, conform înțelegerii. Holograma lui Darwin, în ținuta epocii, degajat, cu o privire superioară. Evelin, și el clonat, într-un costum al profesorului. Evelin: Domnule Darwin, îmi cer scuze că v-am deranjat dar aflăndu-mă pe Pămănt n-am vrut să scap ocazia să vă întălnesc. Darwvin: Mon cher, dumneata ești într-o vizită pe Pămănt?! Evelin: Da, într-o vizită ... Darwvin: Deci ești extraterestru?! Evelin: Un extraterestru care
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
expui, onorabile? Evelin: și eu voi fi o hologramă fără identitate și domiciliu. Miezul nopții; laboratorul Centrului mare adunare a unor personalități urmărită, la camera de luat vederi, cu mare atenție de către Profesor, Aurora, Adam și Eva. Darwin: Domnilor, cer scuze că v-am deranjat pe unii dintre voi după zeci sau sute de ani de somn divin. De fapt v am deranjat spiritele sufletele cu ajutorul unui extraterestru care se află pe Pămănt cu treburi foarte importante, dl. Evelin! Onorabile, am
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
sunteți reprezentat în Academia Universului... Evelin: Domnul Alfred Nobel... Invenția dumneavoastră, dinamita, a ajutat omenirea să construiască viaducte, tunele, mari canale de apă navigabile. Alfred Nobel: Dar, în timp, a fost folosită dinamita pentru autodistrugere. Evelin: Dar v-ați cerut scuze public de peste 100 de ori, prin decernarea premiului Nobel, mai ales cel pentru PACE! Profesorul: Dacă-mi permiteți, salut cu tot respectul pe domnii Cristofor Columb, Magelan și alții care au cutezat să plece peste mări și oceane pentru a
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
unde și cum era el un tip cam țicnit, cu talent, scriitor, repor ter, ce o fi fost, dar dus cu pluta, așa, și nu știau că sun tem frați. Cei mai mulți aflau, pe urmă, de pe la alții. Veneau și-mi cereau scuze. Că trebuie să-mi fie greu, că o să se întoarcă, să nu-mi fac griji... Pe urmă mă întrebau de ce nu eram apropiați. Habar nu am de ce nu eram apropiați. Poate fiindcă Alex a fost mereu un tip aerian, intoxicat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
e scris de Alex. Da, Alex Hriavu, acel Alex. Da, eu sunt fratele lui. Nu, nu suntem apropiați. El e mai mare. Nu știu. Chiar nu știu ce să vă spun. To: david.anghelescu@smc.ro Subject: Alexandru Hriavu Bună ziua, Îmi cer scuze pentru începutul abrupt al acestui mesaj, dar încă nu știu sigur dacă vreau sau nu să mă prezint. Vă scriu în legătură cu o situație destul de curioasă în care mă găsesc - de curând m-am întors din vacanță cu un bagaj virtual
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]