5,253 matches
-
discuție la prima ședință. Mîine! Milucă, adu convocatoru'. Se sabotează Institutul". Cu agățătoarea ieșită deasupra gulerului, Milucă dădea fuga să sune "mobilizarea -mî-generală", ca Mistrie să ceară ritm stacatto "la mî-lucrarea colectivă, cum ne-a indicat mî-Bucureștiul". Nimeni nu era scuzat de vreun miting, de vreun instructaj politic, de vreo defilare. îmi amintesc cum se desfășurau repetițiile pe stadion. Cum reluam uralele pînă cînd organul cu propaganda dădea semn că-i satisfăcut. De cîte ori aud (și se aude destul de des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ce e, Dora, eu nu sunt Philip. Pe mine nu reușești să mă culpabilizezi. N-am făcut nimic nepermis, după cum nu e treaba ta să-ți dau raportul ce fac cu timpul meu, când nu sunt cu tine. Acum mă scuzi. Trebuie să plec. Dora: Să pleci? Deja? Abia ai venit. Doar n-ai să mă lași tocmai acum. Vrei să mă părăsești, nu-i așa? Să mă lași tocmai acum, când sunt atât de singură. Țiitorul: Singură? Nu ești deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Dacă te pot ajuta cu ceva în privința procesului, îți stau la dispoziție. Pot servi ca martor, dacă dorești, deși nu sunt persoana cea mai indicată. (Iese, grăbit... Intră conglomeratul Philip. E ușor jenat. Se îndreaptă încet spre Dora.) Philip: Ne scuzi! N-am vrut să deranjăm. Am așteptat o vreme la ușă... Ne-am gândit că nu o să dureze prea mult, oricum.... Dora: Întâi mă spionezi și apoi îți ceri scuze. Philip ai aflat? Se va declanșa un proces împotriva noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ultim mesaj lui Damiel. Nu știa nici ea de ce. Ce a apucat-o dintr-o dată. Nu a scris acasă când se va întoarce exact, în schimb l-a rugat pe el să vină s-o ia de la aeroport. S-a scuzat dacă asta i-ar putea produce lui probleme acasă. Mesajul ei nu aștepta un răspuns sau un refuz din partea lui, căci ea plecase deja, părăsea Ouro Prieto pentru totdeauna pentru a se întoarce și a fi luată anume de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
susură sufocați, elipse de electroni noi, dau târcoale privindu-ne ca pe niște relicve, unele râd fluturându-și cozile curcubeice în derâdere pe lângă ale noastre care stau umilite în genunchi, în timp ce ele trec în alai zgomotos călcându-ne în picioare, scuzându-și mitocănia printr-o reverență și o mângâiere de compasiune pe creștet, după care pleacă pârțâind neutrino îmbâcsiți cu hidrocarburi. De la Barieră până la Insula Mare, acolo unde întorc autobuzele la capătul orașului, se-nșiruiau blocuri suple cu 10 etaje magazine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
semnalmentele mele, dar n-am îndrăznit. Cu cadavrul de la picioarele mele, mă simțeam prea suspect pentru ca să atrag atenția cu o chestiune așa de stranie. -Scuzați-mă, dar trebuie să plec la o reuniune de familie, improvizai. Înțelegea foarte bine și se scuză că m-a deranjat. Nu închise înainte de a preciza că avea chiar acum un meursault fenomenal și că mă lăsa să reflectez. După ce scăpai de pivnicer, îl privii pe Olaf care zăcea pe jos și pricepui că năvala sa îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
găsi: suedezul putea să fi exagerat ca să-și justifice intruziunea în casa mea. Poate că nu era decât soiul acela de maniac care se îngrozește dacă scumpa lui caroserie scoate un zgomot ciudat. N-ar fi îndrăznit să-mi spună: „Scuzați-mă, mașina mea are un bâzâit ciudat, pot să folosesc telefonul dumneavoastră?” N-ar fi părut destul de grav. Politețea l-a constrâns să pretexteze o pană. Da, asta trebuie să fie. Nu este suficient că ar fi fost posibil? Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
mele, urcă apoi până în firele de păr și efectuă traseul acesta de mai multe ori. Anumite cuvinte își capătă deplinul înțeles abia în gura celorlalți. Mai cu seamă prenumele. Vrăjit și confuz, nu găsii nimic de zis. -Iertați-mi indiscreția, se scuză ea. Nu-mi stă în fire. Șampania e de vină. Goli sticla în cele două cupe și ținu un toast: -Pentru întâlnirea noastră! -Pentru întâlnirea noastră. Bău tot dintr-o singură sorbitură. Când ajunse la fundul cupei, mi se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
camera de alături. Perplexitatea mea crescu. Îmi vorbea ca și cum ar fi presupus că voi rămâne aici multă vreme. Nu ceream nimic mai bun, însă era limpede că se comitea o greșeală în legătură cu persoana. Cine socoteam că sunt? În plus, se scuza că e la ea acasă. Asta mă stingherea. Eu eram cel care o deranjam, iar nu contrariul. Ospitalitatea împinsă până în acest punct nu înceta să mă uimească. Sau poate că mă înșelam grav. Olaf făcea parte dintr-o bandă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
noutăți despre soțul meu? -Nu. Am făcut bine că am ridicat receptorul? -Cum dorești. Ești la dumneata acasă. Nu știa cât era de adevărat. -Am sunat de mai multe ori, dar era mereu ocupat, zise ea. -Într-adevăr, răspunsei, foarte necăjit. Scuză-mă. -Nu e cazul, te rog. -Îți faci griji pentru Olaf? -Sunt obișnuită. Și mi-aș face păcate să mă îngrijorez, nu-i așa? -Firește. Închisei telefonul, rușinat de o asemenea minciună. „Sunt obișnuită”, declarase. Trebuia să văd în asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
e un răspuns suficient? Aveam impresia că o deranjez. Mă servii cu o a doua cupă întrebându-mă despre ce aș putea să vorbesc. Ce subiect să aleg ca să nu fie periculos ori stânjenitor? Tânăra fu cuprinsă de amețeală. Se scuză și se întinse. -E șampania pe stomacul gol, spusei. N-ai mâncat nimic astăzi. -Nu e grav. Îmi place să mi se învârtă capul. Râsul ei mă avertiză că era nițel cherchelită. Am prins momentul. -Vorbește-mi despre dumneata, Sigrid. -Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
100 în sol major, Militara lui Haydn, o altă pură coincidență. Dar brusc revenit la realitate, ridică din sprîncene și își drese glasul. Cu toate astea nu cred că va fi cine știe ce, simți nevoia să l încurajeze și să se scuze printre rînduri pentru secretele și misterul de care s-a lăsat mereu înconjurat cu bună-știință, ar fi trebuit să-ți dau voie să-ți alegi propriul drum, cazarma nu a fost pentru tine. Deci asta îl chinuise, își dădu Roja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că între timp toată tărășenia de acolo s-a transformat într-un fel de simbol național, începu să se laude. — Nu se poate Delfinașule, încă nu era pregătit să facă pasul ăsta atît de important în viață, începu să se scuze, nu-i venea chiar atît de simplu să uite trecutul. Asta ar fi dorit ea să primească în schimb, siguranță, liniște, pe cînd lui îi ardea încă de aventuri. O soție v ar schimba de tot viața, îi spusese atunci
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Vulpile deșertului, și Detașamentul setei. Astea-s romane de doi bani, crede Regizorașul, ar trebui să citești lucruri mai serioase, Expediția lui Alexandru Macedon în Asia, Războiul cu goții, sau Sho-gun, dacă cumva ai norocul să-ți cadă în mînă. — Scuză-mi obrăznicia, reia Regizorul, dar dumneata pe ce lume trăiești, Comandante? — Dacă ar fi să mă iau după tine, ar trebui să o las naibii de militărie, să-mi arunc uniforma de pe mine, să-ți dau cheile unității și să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de reținere, bobina receptoare. Totul e bine pus la punct, încearcă să fie și mai convingător, deși i se pare că Santinelă nu înțelege mare lucru, ca să nu mai vorbim de echipamentul auxiliar, dacă tot vrem să facem film, se scuză. În film ca în viață trebuie să găsești la secundă corespondențe, să improvizezi cu repeziciune ca să ieși din crizele de moment. Ai auzit vreodată de postsincronizarea dialogului? Cam de așa ceva o să avem nevoie în zilele următoare, adică să suprapunem perfect
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
toate astea nici n-ar mai fi trebui amintit cînd produsul muncii este de-a dreptul ieșit din comun, genial. Atunci dacă sînteți atît de bun ce n-ați fugit la Hollywood? Nu mai pune întrebări prostești, sînt patriot, se scuză Regizorașul, nu se vede? Nu vreau să o las baltă nici dacă trece porcăria asta de revoluție, am promis că n-o să mă potolesc niciodată, chiar dacă s-au strîns anii. Asta e vîrsta la care stăpînești cel mai bine tehnica
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
reia Gulie, deși unii spun că ați ratat momentul din cauza unei slăbiciuni mai vechi, că ați fi băut peste măsură dinadins atunci în seara de 21, cînd s-a aprins scînteia? Nu m-am însurat cu nici una dintre ele, se scuză Roja începînd să se gîndească la soțioara lui Petrică, dar i-auzi, e chiar așa o pocitanie pe cît se spune? Dacă asta vreți s-o auziți, pe asta o să v-o spun. Pînă în vîrful unghiilor, chiar și Tușica
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
gîndul. Aveam ceva, dar cred că e mai bine s-o lăsăm pe altă dată, acum e prea tîrziu, zice Curistul, păcat că am pierdut timpul din cauza neatenției, îmi pare rău, dar trebuie s-o lăsăm pe altă dată, se scuză. De la cîinele ăla a plecat totul, începe Roja să vorbească singur, avea privirea lui Potaie, începe să le explice, degeaba l-am urmărit ca un apucat, știam că la un moment dat o să-i pierd urma, că printr-un șiretlic
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ghicesc unde o să o adăpostim pe doamna Mina pe timpul evenimentelor, n-aș fi avut nici o șansă, i se pare. Pentru chestia asta i-am promis că-l fac ministrul sporturilor îndată ce o să cîștig președinția, simte nevoia domnul Președinte să se scuze, făcîndu-i semn doamnei Mina să coboare. E limpede, spune Sena, înseamnă că mi-am răcit gura degeaba, de ce nu mi-ați spus de la bun început c-o știați și pe asta? întotdeauna e bine să asculți varianta fiecăruia, spune domnul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
n-ar fi aflat niciodată cine este el cu adevărat. — Astea sînt prostii care se discută numai pe la colțuri, spune Bătrînul. Cine vi le-a băgat vouă în cap? Cîteodată ne mai ia și pe noi gura pe dinainte, se scuză Roja. — Consolați-vă, se putea întîmpla și mai rău, reia Bătrînul. Gîndiți-vă cum ar fi fost dacă s-ar fi lăsat cu un război civil. — încă nu-i prea tîrziu nici pentru asta, spune Gulie. — Război civil în România? E
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
paltonului, făcînd un semn înspre cuierul plin de haine aruncate claie peste grămadă. — Vai de mine, cum să nu? zise Angelina, repezindu-se să elibereze un cîrlig, ar trebui să-mi fie rușine de toată dezordinea asta, începu să se scuze, dar așa e cînd nu-ți mai arde să faci nimic. — Dați-mi voie, spuse Poștașul reușind să-și agațe paltonul în cuiul rămas liber. Dacă aș fi știut că se face atîta deranj, n-aș fi îndrăznit. — Vino după
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
desfăcu, trase unul afară și i-l întinse. — Ce prostuță mai sînt, reluă Angelina, simțind că respirația îi revine la normal. Cred că am roșit pînă în vîrful urechilor. Îmi pare rău, dar nu m-am mai putut stăpîni, se scuză. — Se mai întîmplă, pun pariu că în cîteva minute o să uitați cu totul ce s-a întîmplat, zise Poștașul, încercînd s-o încurajeze. — Mi-a înțepenit și gîtul, zise Angelina încercînd să-și ridice bărbia din piept, să-și miște
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
exemplul ei încă o dată, și oricît l-ar întoarce pe toate fețele o să ajungă la aceeași concluzie. Oare nu Părințelul venise la ea într-o seară înainte de culcare, pe cînd încă mai împărțeau același pat, și a început să se scuze dacă pe viitor va fi nevoit s-o neglijeze din cauza afacerilor în care intrase și care îi ocupau aproape tot timpul? Frumos din partea lui, n-avea ce zice, cel puțin mai avea atîta obraz s-o pună în temă cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
faceți pe curajoșii, ia să văd ce v-ați face dacă Partidul și-ar ridica în clipa asta aripa protectoare de deasupra voastră, cocoșaților, scurmătorilor, rîmători împuțiți. Își mai trage puțin sufletul, este gata să asculte, ține-te bine, nenicule, scuză-i incoerența și bîlbîielile, n ai de ales, dintre toți el a căscat cel mai bine ochii la ce s-a întîmplat. Nici o problemă, știu și singur să-mi fac ordine în gînduri, își spune. Să începem cu începutul, prima
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
atragă atenția. Se îmbrățișară, se pupară pe obraji, de cînd nu se mai văzuseră? Un an? Aproape doi? Chiar că nu mai conta. Ce bine că se gîndise să pună mîna pe telefon, să sune, să fixeze o întîlnire. Se scuză că nu o făcuse mai devreme, că nu avusese curajul să facă pasul ăsta decît atunci cînd totul a-nceput să fie insuportabil. Să stea liniștită, totul era în regulă, începu Angelina s-o încurajeze, mai bine mai tîrziu decît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]