15,737 matches
-
fi "acasă"). Plecați și întorși așadar, cu o privire nouă ce poartă în ea lecția distanței: nu numai (senzația de) obiectivitate ci și, sau mai ales și - sună poate demodat - dragoste pentru ceea ce filmează. Există într-unul dintre filme o secvență simptomatică, cred, pentru explicitarea acelei distanțe optime față de "realitate"- distanță necesară pentru a propune fără a impune sensuri. în satul Rădeni, o familie construiește o casă. La un moment dat, gazda aduce tuturor celor de față ceva de băut și
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
mâinile, beau și mănâncă repede, cu acea grabă a omului de la țară pentru care mâncatul este o necesitate, se-ntorc apoi la treburile lor. Camera nu insistă asupra nici unuia dintre cei prezenți, înregistrează ceva din foșnetul de muncă în comun.... secvența rămâne totuși pe retină: ea cuprinde, printre altele, un plan al unui bărbat care apucă cu mâna o bucată de pâine sau cozonac de pe farfurie, o aruncă în gură, se-ntoarce apoi la treburile lui. Bărbatului îi lipsesc două degete
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
cozonac de pe farfurie, o aruncă în gură, se-ntoarce apoi la treburile lui. Bărbatului îi lipsesc două degete, a fost o mână mutilată care a traversat cadrul pentru o fracțiune de secundă, dar vezi asta în amintire abia după încheierea secvenței sau a filmului. Camera n-a insistat, n-a decupat în detaliu, n-a facut zoom pe degetele lipsă. Absența simțită fără a fi fost arătată nu creează disconfort, ci blândă tristețe. Ceea ce au în comun filmele discutate sunt planurile
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
de sală, conceput "nemțește"; muzicologie severă și totodată populară. Se poate!). Această decizie inițială asupra selecției muzicale a evitat incongruența posibilă între o mișcare teatrală care ar putea să fie filmul unui pelerinaj, recent, la Ierusalim și sonoritatea orchestrei baroce, secvențele lungi de recitative, arii, coruri emoțional captate de auditor când se cântă foarte bine în concert. Când nu, e nu! Și această realitate merită numită lipsă de respect pentru o operă genială. În fapt partitura reconstituită de Mendelssohn-Bartholdy pentru a
BACH - 2000 by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16954_a_18279]
-
această nesfârșire,/ în mine-i întuneric;/ noaptea se definește ca timp/ liniștea e o Prințesă de aer...?". Climatul de iscodire și smerenie elegiacă se regăsește și în ciclul "Povara celor zece porunci", unde biografismul și lirismul se sprijină reciproc în secvențe de confesiune și meditație spirituală și autoreferențială. Deslușim o suită a stărilor de emergență numite singurătate, poezie, păcat, ravagiile timpului. De vreme ce un întreg patrimoniu afectiv se clatină, Nicolae Sinești își face aproape un bilanț, consolându-se în interiorul mitologiei personale, familiale
Un bilanț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16982_a_18307]
-
iar și iar, până când spectatorul ajunge să cunoască pe de-a-ntregul totul. Cronicarul - la rândul său - reface à rebours traseul propus pentru a evidenția publicului cinefil splendoarea în ceață și ploaie, splendoarea în iarnă, care conferă valoare deosebită filmului. Prima secvență revine în memorie: o siluetă crucificată parcă prinde viață meșterind la un felinar de catarg. Ideea direcției de conștiință e indusă astfel aproape subliminal, urmând ca pe parcurs, într-o acumulare de detalii varii, să se dezvolte în paralel deznodământul
Adevăr și prejudecată by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16970_a_18295]
-
gata să-și renege originea, țipând " Nu mai vreau să fiu japoneză!", se maturizează rapid și îi citește mamei cu glas tremurând, dar ferm scrisoarea de adio adresată iubitului american. Adolescentul ce tocmai se confrunta cu apocalipsa războiului. Terifiantă este secvența debarcării ratate când, după o plonjare în adâncuri, la suprafață plaja geme de corpurile neînsuflețite ale soldaților deja înghițiți de nisip. Infirmitatea fizică dobândită atunci se va asocia pentru el cu ruperea legăturii de suflet. Micuța sa prietenă însă îi
Adevăr și prejudecată by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16970_a_18295]
-
liberă, de la ruși. La urma urmelor, cine nu stătea pe graniță era literalmente suspendat din punct de vedere informațional, iar cine nu avea neamuri pe lîngă frontieră bea nechezol pînă intra în spital și vedea guma de mestecat doar în secvențele de pe stadioane. Pînă și Marea Neagră devenise un fel de poligon pe care ne exersam psihologic îndemînarea de a proiecta libertatea ca orizont vast, ca spațiu incomensurabil, dar și ca drum explicit către Istanbul. După 1990, totul s-a schimbat brusc
Chinurile unei nașteri amînate (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16971_a_18296]
-
la telefon. Apoi consultă listele clasate în dosare, cu nume de spitale și de organe: inimă, rinichi, plămîn etc...Caută un bolnav compatibil cu informațiile pe care i le-a dat Manuela și locul unde locuiește în Spania. Muzica acoperă secvența pînă la sfîrșit. 1 - Apartament Manuela. Living. Interior. Noapte. În living, în fața televizorului aprins, Esteban scrie în carnetul lui. Manuela, mama lui, pregătește cina în bucătărie. (E infirmiera pe care am văzut-o în secvența O.A.). Manuela e o
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
locuiește în Spania. Muzica acoperă secvența pînă la sfîrșit. 1 - Apartament Manuela. Living. Interior. Noapte. În living, în fața televizorului aprins, Esteban scrie în carnetul lui. Manuela, mama lui, pregătește cina în bucătărie. (E infirmiera pe care am văzut-o în secvența O.A.). Manuela e o femeie de 35-40 de ani, o blondă atrăgătoare. Are acel tip de siguranță al persoanelor care s-au descurcat singure în viață, de foarte devreme, un accent dulce, argentinian, și un surîs trist. Esteban: Mamă
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
plimbă pe figura lui Blanche, făcînd corp comun cu ea. Noaptea se anunță ploioasă, și Manuela s-a îmbrăcat ca atare. Seamănă cu prima apariție a lui Anne Baxter în Totul despre Eva. Aruncă o privire spre cer. (Întoarcere la secvența 8). Esteban o privește fără să fie văzut ; clandestinitatea privirii lui îi creează o senzație de jenă și de impudoare. Își închide carnetul și iese din bar, în fugă.
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
Gabriel Dimisianu, fără însă ca aceasta să aibă vreo influență asupra actului critic. Decât, poate, una benefică, constând în mărirea gradului de înțelegere a operei prin simpatie. Arta de prozator a criticului întregul volum se citește cu interes, însă ultima secvență este de-a dreptul cuceritoare. Ea cuprinde nesperate pagini de memorialistică. Nesperate, pentru că Gabriel Dimisianu are reputația unui critic sobru și nu ni-l puteam imagina înduioșat de tot felul de amintiri. Iată însă că acum el se dă de
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
a unui număr de monologuri contextualizate aberant: monologuri stereotipe, prescrise, dezosate de umanitate și livrate pe parcursul unei mișcări exterioare impuse personajelor de autori nevăzuți dar vizibil aflați la controlul mecanismelor întregului proces. Pentru cei care nu cunosc filmul, amintesc o secvență cu o muncitoare care-și spune monologul-poezie absurdă (construit pe modelul predării de ștafetă între generații) așezată fiind pe un travling în mișcare (travling - cărucior pe șine, parte a instrumentarului de filmare), respectiv pandantul acestei secvențe, aceea a maistrului (ghid
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
cunosc filmul, amintesc o secvență cu o muncitoare care-și spune monologul-poezie absurdă (construit pe modelul predării de ștafetă între generații) așezată fiind pe un travling în mișcare (travling - cărucior pe șine, parte a instrumentarului de filmare), respectiv pandantul acestei secvențe, aceea a maistrului (ghid pe parcursul filmului) care vorbește "la cameră" urcat fiind pe o macara (parte a aceluiași instrumentar) de asemenea în mișcare, și care panoramează, printre altele, statuia lui Lenin din spatele Palatului Mogoșoaia. ("Un intelectual ar fi protestat, da
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
care i-au urmat: mă refer la propensiunea către senzațional, marginal, obiect "altfel", și către "decuparea" acestuia în consecință. "Răceala" camerei de filmat, non-intersectarea subiect-obiect sunt de fapt cele care au perpetuat în produsele recente: un exemplu fiind chiar o secvență dintr-un film realizat ulterior de același regizor. În Ultimul jidan, protagonistul, un evreu din Fălticeni, închis cu camera de filmat într-o mașină înconjurată de rromi cu care se află într-o relație tensionată, se roagă, sub privirea impasibilă
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
din film, chiar trunchiați, "tăiați scurt" în goana camerei de travel - stabilesc o relație cu camera, "joacă" pentru ea, se adresează direct celor din spatele ei, improvizează adesea inocent-seducător: lucru rar dacă nu inexistent în spațiul documentar românesc. Vezi, spre exemplu, secvența "Peștera Urșilor", cu săteanul-paznic care explică ceva legat de vechimea peșterii și sonoritatea specială a stalactitelor, notînd interdicția atingerii acestora... grăbindu-se apoi s-o facă de cîteva ori, "pentru dumneavoastră, că filmați". La acest nivel, calitățile demersului lui
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
și să fugă spre calul sau (nu va încalecă decât în secțiunea a opta a poemului). Or, libația vrăjitoreasca dezlănțuie dânsul macabru al unor entități ale râului, ce se năpustesc spre Mihnea, una mai expresiva decât altă. Este a doua secvență de capodoperă: "Toți morții din mormânturi,/ Cu ghearele-ncleștate,/ Că frunzele uscate/ Ce zbor când sufla vânturi,/ Spre Mihnea alerga;// Iar vârcolacii serii,/ Ce chiar din luna pișca,/ Când frunzele se mișcă/ În timpul primăverii/ Țipând, acum zbura// Șoimanele ce urlă/ Că
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
sclavii ei. Valorile esențiale - demnitatea, mila, dragostea pentru lucrul bine făcut - dispar...". Întrebat, după proiecție, ce impresie i-a făcut filmul, Lionel Jospin (primul prim-ministru în exercițiu al Franței, prezent la festival) a răspuns că nu va uita niciodată secvența în care vin peștii! (după ce Vatel și-a pus capăt zilelor, vedem cum vin, în goană, căruțele încărcate cu pește). Morala, pentru uzul politicianului universal: niciodată nu poți să știi cînd vine căruța cu pește! Dacă Vatel a fost în afara
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
imparțială a filmului e bruiată, mai ales atunci cînd Haneke o urmează pe cerșetoarea expulzată, din Franța, acasă, în nordul României (un compatriot a localizat Oașul)... Începînd cu sunetele limbii române, totul îți sună nefiresc în România lui Haneke. Prima secvență (întîlnirea Mariei cu soțul) e plasată ca într-un pustiu, într-o furtună de praf gros, care umple ecranul, obturînd totul! Cam așa cum ne-am imagina noi o furtună de nisip din deșertul Gobi (dar, cine știe, poate în deșertul
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
filosofie discutabilă fără nici o urmă de umorul negru exploziv ce a făcut faima regizorului. Ceea ce-l obligă pe critic să încerce "o salvare" catalogând actuala aventură în căutarea paradisului pierdut drept o tentativă hazardată de gonflare în superproducție a unei secvențe antologice: plonjarea în closet! Comparabil cu godardianul Cu sufletul la gură, Trainspotting - capodopera șocantă din ultimul deceniu al sfârșitului de secol și mileniu - fascinanta tocmai prin ritmul alternativ al unghiurilor în care operatorul Brian Tufano redă culmile și abisurile, frenezia
DiCaprio + Stuart Little = Toy Story 2 by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17044_a_18369]
-
indivizi ce nu mai părăsesc "raiul terestru" din care ei realmente își asigură traiul. Glazura idealistă a "refugiului" psihanalizabil se spulberă încă înainte de a se fi construit. Până și trimiterile la Apocalypse Now existente în roman sunt denaturate rezultând câteva secvențe în care eroul lui DiCaprio aflat în efort de compoziție se visează un fel de Rambo acționând ca un personaj din jocurile video, ce continuă să-l obsedeze și la care va reveni în final. După însă o suită de
DiCaprio + Stuart Little = Toy Story 2 by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17044_a_18369]
-
ar mai folosi periculos e să fii liniștit ca o lebădă" (ibidem). Cultivînd un cinism dulceag, de învins, bardul ni se prezintă drept un Bacovia logoreic (în ipostaza cînd mărturisea: "și nu mai tac din gură"). Catastrofele sînt contrase în secvențele habitualului: "Călătoria într-un autobuz capacitate finită la un moment dat un călător sparge gălăgia cu o întrebare cine dorește să coboare cu mine la stația aceasta ne-așteaptă o dulce prăpastie" (Autobuzul). Aceeași redundanță întoarsă pe dos ca o
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
realizate de Mario Bava, regizorul evocă acest gen cinematografic prin scurta prezență a lui Cristopher Lee. Gros-planurile fugare ale lui Martin Landau și stângăcia artistică a lui Johnny Depp trimit la filme anterioare semnate de Tim Burton. Introdusă în mijlocul unei secvențe tensionate, ca pentru a fi trecută cu vederea, imaginea copilului care-și proiectează "vederi" pe pereții camerei întunecate, cu ajutorul lanternei magice, definește în câteva secunde tot ce s-a realizat de la frații Lumière până astăzi.
Cum să-ți pierzi capul după Tim Burton by Ioana Comanac () [Corola-journal/Journalistic/17096_a_18421]
-
Marea Britanie, 1999) a lui Roger Michell, comedie lirică de o încîntătoare convenționalitate, anume creată pentru a ne amăgi cu posibilitatea anulării barierei dintre realitate și ficțiune: iubirea imposibilă dintre o actriță americană și un librar londonez prinde avînt abia după secvența nocturnă din parc - un soi de pajiște edenică și după depășirea inerentelor crize de incompatibilitate. Alături de fermecătorii Julia Roberts și Hugh Grant, Rhys Ifans - actor format la școala lui Shakespeare - și-a cîștigat și el simpatizanții săi. Dușmanul tău, tu
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
textului și a analizei discursului, întrebarea principală este în ce măsură povestirea viselor are trăsături specifice, mărci lexicale sau gramaticale, formule sau modalități de organizare care să o individualizeze între alte discursuri narative. Asemenea trăsături există, deși povestitul viselor e în multe secvențe perfect confundabil cu relatarea unei întîmplări adevărate, a unei experiențe personale, a unui film sau a unei cărți (eventual cu subiect fantastic). într-un articol pe această temă ("Dream-reporting discourse", în Text, nr. 4, 1984), Benny Shanon și Rivka Eiferman
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]