1,005 matches
-
mult mai multe aparate electrice, te-a găsit demnă de interesul lui. Te legeni cîteva clipe pe valurile albastre ale unei coli de hîrtie extrafină: „Liebe Freundin, der wunderschöne Urlaubstag mit strahlender Morgensonne und George Enescus 105. Geburtstag soll Anlaß sein, Ihnen ganz herzliche und liebe Grüße aus dem Urlaub zu schicken...“. Ce puțini oameni știu la noi nemțește. Încă un ascendent care te distinge, cînd te gîndești că Mark Twain definea infinitul drept timpul necesar pentru Învățarea limbii germane. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care lui Efrem îi amintea de Papi. — Heidegger era și radiolog ? — Ca toți marii filosofi. Efrem luă o fotografie în culori de pe masă și o puse lângă pelicula în alb și negru din care găvanele iradiau, negre. Fii atentă aici : Sein și Dasein. Arătă spre radiografii : Sein. Apoi spre poza colorată : Dasein. Ființa căzută în timp, în lume, mânjită de frânturile de lumină. Smulse o peliculă de pe ecran și și-o puse pe piept. — ăsta e miezul, ființa. Noi suntem niște
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Papi. — Heidegger era și radiolog ? — Ca toți marii filosofi. Efrem luă o fotografie în culori de pe masă și o puse lângă pelicula în alb și negru din care găvanele iradiau, negre. Fii atentă aici : Sein și Dasein. Arătă spre radiografii : Sein. Apoi spre poza colorată : Dasein. Ființa căzută în timp, în lume, mânjită de frânturile de lumină. Smulse o peliculă de pe ecran și și-o puse pe piept. — ăsta e miezul, ființa. Noi suntem niște scoici alcătuite de-a-ndoaselea. Miezul moale îl
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ființa. Noi suntem niște scoici alcătuite de-a-ndoaselea. Miezul moale îl purtăm ca pe un înveliș, iar ceea ce e puternic, calcarul, visul, e așezat adânc, înlăuntru. Viața a uitat, odată cu noi, să se apere. Uită-te la clișeele astea. Toți zâmbesc. Sein, ființa, e senină, e puternică și absolută, e un zâmbet de os nedezvelit. Din păcate carnea, cu patimile și suferințele ei, îl ascunde. — Care e ? întrebă Cosmina, trecându-și privirile peste galeria de tigve. — Nu-l recunoști ? întrebă Efrem. Apropie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cuvânt mai lung. Da’ de unde, ar fi spus Efrem, dănțuind prin osuarul lui translucid. E exact ce trebuie, cuvântul care ne lipsea din urcușul în trepte al bătrânului Heidegger. Ar fi arătat spre Cosmina, cu degetul proptit la rădăcina nasului. „Sein.“ Apoi, cu brațele în lături, către zâmbetele pe care durerile cărnii nu le pot ascunde, luminate ca în filmele mute : „Dasein“. Și acum urmează, neîndoielnic, „Seiende“. — Să le spui, bătrânului Heidegger și lui Efrem, că medicina începe tocmai în momentul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
et de tacher de pénétrer jusqu'à Constantinopol" și că "ce projet tient à un autre non moins vaste, celui de réveiller la Pologne, de la porter à une insurrection et de reprendre par là leș principes révolutionnaires jusque dans le sein de la Russie" (s. Ven.C.)80. Reconsiderarea de către Poartă Otomană a atitudinii sale față de politică franceză în problema poloneză a constituit, însă, doar un mare eșec pur diplomatic, de vreme ce guvernanții francezi nu urmăreau, în realitate, nici atunci refacerea statului polonez
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
des jeunes filles en fleur. Alternează textul proustian raturat, adăugit, cu facsimilele manuscrisului orgininal. Aici, nimic nu se află la locul lui, tocmai pentru a-și semnala existența de-plasată, ca deplasare, decalaj; am putea adăuga imediat di-feranță, chiar Da-sein, În măsura În care ceea ce caracterizează ambele concepte este deschiderea, ospitalitatea, dar și insistența, neterminarea (desigur, umbra lui Nietzsche le ocrotește). Chiar textele, cele 49, au fost extrase din diverse cărți, nu au fost concepute special pentru revistă. S-au adunat, ca Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
WC-urilor În artele vizuale contemporane, o posibilă temă de doctorat). Sau contactele umane imedate, cu reacțiile aferente. Actul natural cu imaginea cea mai eficace este, Însă - citez - cel sexual. Omul a ajuns să fie recunoscut, În sfîrșit, ca Das Sein zum Sex, iar sexul și-a reocupat locul corect: lîngă rect. În măsura În care cereți literaturii să vă arate drumul de Întoarcere de la marile adevăruri ideale pe care umanitatea le-a ratat la cele brute, atît de evidente și de Înjositoare Încît
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
satisfăcând apetitul oamenilor pentru informații "de culise". Semn că spațiul public (și, odată cu el, morala) a cunoscut întotdeauna două dimensiuni, în sfera raportului pe care acestea îl aveau situându-se diferența dintre ceea ce trebuie să fie (solen) și ceea ce este (sein). * Știința a devenit noul zeu, de la care așteptăm soluțiile pentru ieșirea din criză. În acest sens, se încearcă o întărire a "cultului" acestui "zeu" prin intermediul educației (educația fiind unul din adjuncții noii zeități). A învăța reprezintă o formă de ascundere
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
uniform derivă din modul de-a fi al temporalității (sau din modul cultural în care percepem timpul), totalitatea fiind una cu perspectivele Istoriei, respectiv cea de-a interpreta faptele și textele din perspectiva înglobantă a prezentului. De aici poate și "Sein und Zeit", perceperea timpului dând seama într-un fel esențial de modul de înțelegere a ceea ce este (lucrurile căzând "sub timp" ca mod de înțelegere a lor). Tentative hermeneutice. Biblia are pretenția de a fi altceva decât un discurs (înțeles
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Ceea ce aici este viu și perisabil, va deveni dincolo, sau va continua să fie, viu și etern. Iată că problema destinului ne Întoarce la problema timpului, așa cum au menționat mulți filosofi și psihologi (C. Rădulescu-Motru, Timp și destin; M. Heidegger, Sein und Zeită. Orice destin este un timp care se Împlinește, dar această Împlinire, dincolo de scurgere, trebuie să fie și o realizare de sine a persoanei. Aici intervin două aspecte care se confruntă. Scurgerea timpului nu este În puterea omului. În
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
1930, de către germanii KARL JASPERS (1883-1989) și MARTIN HEIDEGGER (1889-1976), de francezii GABRIEL MARCEL (1889-1973) și JEAN-PAUL SARTRE (1905-1980). În deceniile următoare, existențialismul s-a definit ca o filosofie neliniștită de unele consecințe dezumanizante ale progresului tehnic. În scrierea sa, Sein und Zeit (Ființă și timp, 1927), M. HEIDEGGER susține că ființa umană nu există în mod efectiv, ci devine ceea ce nu este, dar trebuie să fie. Esența existenței umane constă în năzuința de a se înfăptui pe sine, în aspirația
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
esențial, un discurs asupra omului ca ființă finită. Pe acest temei, Heidegger scotea la iveală sensuri ale modelului unei ontologii a umanului ca "ontologie fundamentală"; modelul în cauză fusese pus la punct de filosof cu puțin timp înainte, în lucrarea Sein und Zeit (1927); sensul lui era acela al unei "analitici" a Dasein-ului. O critică a rațiunii pure, așa cum a conceput-o Kant, exprimă exigența elucidării problemei celui care deschide chestiunea metafizicii. Prin urmare, ea este o teorie a omului acesta
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a "momentului" filosofiei contemporane scoate la iveală, ca model de reconstrucție a umanului, alături de antropologia filosofică (Max Scheler) și de ontologia fundamentală (Martin Heidegger), ontologia umanului. Trebuie să o gândim pe aceasta din urmă pe baza discursului despre om din Sein und Zeit, lucrarea lui Heidegger; fără a rămâne însă acolo, fiindcă dintr-o asemenea perspectivă, ontologia umanului nu ar avea îndreptățire decât ca "ontologie fundamentală". Deși în "contextul justificării" ea este secundă față de ontologia fundamentală, în "contextul descoperirii" ea este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lucrat și în forma ontologiei umanului, modelul fiind adoptat de anumiți gânditori care l-au apropiat riscant de mult de antropologia filosofică, și în forma ontologiei fundamentale, adică numai în umbra reconstrucției filosofice a lui Heidegger, a analiticii existențiale din Sein und Zeit. Este clar faptul că pentru acest din urmă model în cazul în care acceptăm să-l socotim autonom față de cel pe care l-a așezat în forma sa originară nu este semnificativ nici statutul omului determinat printr-un
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
1994, se înscrie în rândul puțin numeroaselor cercetări hermeneutice ale operei eminesciene. Autoarea încearcă o abordare a „neantului” introdus de Mihai Eminescu în literele românești, categorie indefinibilă și improbabilă rațional, ci numai aprioric, prin alăturarea „lumii” poetice eminesciene de Ființa (Sein) heideggeriană: nici Dumnezeu, nici temelie a lumii, apropiată dar și departe de om, „depărtare” - cum numește eseista „starea de neascundere”, despicătura din „lucru” - de găsit oriunde. P.-M. afirmă chiar că Eminescu a avut preștiința Ființei înaintea lui Heidegger, pentru că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
reformatorul (Luther) negându- le, are chiar îndrăzneala să scrie în Tisch -Reden „cui nu-i place vinul, femeia și cântecul, rămâne nebun toată viața, dar noi nu suntem nebuni’ (Wer licht nicht wein, weib und Gesong, Der bleibt ein Narr sein Leben Lang, Und Narren sind wir nicht). Pretenția de a reforma moravurile prin asemenea afirmații și încă din partea unui călugăr care a depus jurământul (prin care paza poruncilor biblice este o datorie), nu poate fi decât un sperjur grosolan, care
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
transformare liberă permutare de chipuri în domeniul aceluiași grup. Formulă, doar memoria consemnata a uneia singure din aceste operații. Iată un exemplu de figurație, de regiune fastuoasa, novalisiană. Pământul simplificat, înălțat pe coturnele unui "rege-liniștit", se desfășoară în castel subpământesc: Sein Schloß ist alt und wunderbar, / Es sank herab aus tiefen Meeren / Stând fest, und steht noch immerdar, / Die Flucht zum Himmel zu verwehren. / Von innen schlingt ein heimlich Band / Sich um des Reiches Untertanen, / Und Wolken wehn wie Siegesfahnen / Herunter
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
artiștii care veneau în casa noastră nu erau atât de îndepărtați de epoca clasicilor târzii, pentru a nu vorbi de romantici. Joachim cunoscuse încă muzicieni care l-au ascultat pe Beethoven cântând!“ (Citat după (Hg.) M. Nedo, M. Ranchetti, Wittgenstein. Sein Leben in Bildern und Texten, Suhrkamp Verlag, 1983, p. 40.) 12 Pionieratul aparține, în această privință, cărții scrise de Allan Janik și Stephen Toulmin, Viena lui Wittgenstein (1973), traducere de Mircea Flonta, Humanitas, București, 1998. Tema a fost reluată de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
apar acum lucrurile, că s-ar fi născut atunci în mine noi mișcări ale gândirii.“ (L. Wittgenstein, Însemnări postume 1914-1951, traducere de M. Flonta și A.-P. Iliescu, Humanitas, București, 2005, p. 51.) 25 (Hg.) M. Nedo, M. Ranchetti, Wittgenstein. Sein Leben in Bildern und Texten, p. 105. 26 Brian McGuiness, op. cit., pp. 308-309. 27 Este vorba, în primul rând, despre distincția dintre ceea ce se poate spune și ceea ce se arată. „Așa-numitele propoziții logice arată însușirile logice ale limbajului și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
p. 27.) 59 Ibidem, pp. 28-29. Engelmann însuși recunoștea, într-o scrisoare trimisă în februarie 1953 lui Friedrich Hayek, că, deși implicarea lui Wittgenstein a survenit atunci când exista deja un proiect, el a fost cu adevărat arhitectul. (Vezi Ludwig Wittgenstein. Sein Leben in Bildern und Texten, ed. cit., p. 206.) 60 Ne putem întreba, desigur, ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi acceptat oferta de la Cambridge, o ofertă pe care nu ar fi putut-o primi în Austria. Iată
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ed. cit., vol. 2, p. 191. 69 Citat după R. Monk, op. cit., p. 299. 69a Vezi D. Lee, op. cit., p. 193 și N. Malcolm, Wittgenstein: A Religious Point of View, Cornell University Press, Ithaca, New York, 1994, pp. 44-45. 70 Wittgenstein. Sein Leben in Bildern und Texten, ed. cit., p. 250. 71 Ibidem, p. 240. 72 Adică prin raportare la folosirile pe care le primesc și le pot primi expresii ale limbajului în diferite comunități, în forme de viață deosebite, în diferite
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Dacă există ceva care ar putea distruge simpatia mea pentru guvernul rus, aceasta ar fi dezvoltarea progresivă a deosebirilor de clasă».“ (R. Rhees, op. cit., p. 272.) 95 Ibidem, p. 274. 96 Vezi D. Lee, op. cit., p. 196. 97 Vezi Wittgenstein, Sein Leben in Bildern und Texten, p. 299. 98 J. N. Findlay, op. cit., p. 120. 99 Vezi Alice Ambrose, „Ludwig Wittgenstein: A Portrait“, în Portraits of Wittgenstein, vol. 2, pp. 270-271. 100 M. Drury, „Gespräche mit Wittgenstein“, în op. cit., p. 197
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
omul-persoană”. Persoana ca atare nu poate constitui un „obiect” de cercetare empirică întrucât noțiunea de persoană reprezintă substanța individuală unitară, trăită individual și neobiectivabilă în câmpul cercetării științifice. Știința creează un „obiect” sau un „lucru” (Dinge) și nu o „ființă” (Sein), susține M. Scheler. Dimpotrivă, corpul omenesc sau mai exact „trupul” (Leib) poate obiectiva Eul, dar o persoană nu poate fi considerată ca existență decât dacă se pot ratifica acțiunile ei în câmpul cunoașterii printr-un act de „înțelegere”. Din acest
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și în limbaje, dar abia la nivelul concret al discursului și, îndeosebi, al discursului individual. La acest nivel, de exemplu, filozoful german poate uza de similaritatea pseudoprefixelor din Verstand "intelect" și Vernunft "rațiune" sau poate construi compuși pe baza lui Sein "existență", precum Dasein, Fürsichsein, Ansichsein etc. Filozoful latin poate folosi relația radicală dintre esse și essentia, în vreme ce gînditorul român are la dispoziție grupări precum fire, ființă, ființare, fiind, înființare etc. Este deci la latitudinea filozofului dacă și cît va folosi
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]