52,615 matches
-
un spectacol de succes aflat la aproape a 500-a reprezentație, cu 5 personaje care se regăsesc în spații și perioade diferite, ajung să compună împreună una și aceeași poveste... La limita între experiment și scenografia clasică se plasează și selecția prezentată de Belgia în secțiunea națională Dré Darden, specialist de cîteva decenii în decor și lumina la teatrul Municipal din Anvers, fondatorul asociației belgiene a tehnicienilor și decoratorilor de teatru a selectat cîteva decoruri din spectacolele trupei S(top) Ț
Quadrienala de la Praga by Oana Serafim () [Corola-journal/Journalistic/17802_a_19127]
-
și, în particular, chinezi. Faptul de a avea un statut de mare putere militară și politică, cu reale șanse de a fi în viitor și unul redutabil din punct de vedere economic, China determina și o evaluare culturală în consecință; selecția artiștilor chinezi și tratamentul lor mai mult decît curtenitor reprezintă, de fapt, încurajarea directă a europenizării / americanizării, a ieșirii lor din patternul specific, din paradigmele consacrate ale Extremului Orient. Harold Szeeman a construit, prin această ediție a Bienalei, o lume
Bienala de la Venetia (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17804_a_19129]
-
absurd, ca postmodernismul împinge relativitatea, "democrația", pluralismul pînă la confiscarea de către "popular" a artei ca produs de elită, atunci însăși sintagma de artă postmodernă și-ar pierde sensul. Mai exact nu am mai putea-o consideră artă. În fine, o selecție e inevitabilă. Nu cred că postmodernismul dizolva ierarhiile, taxonomiile. Axioma a treia ar trebui să fie: dacă nu e canon, nimic nu e. N-am încotro și recunosc: sînt un nostalgic al logicii, al esteticului și al canonului. Axiomele mele
Axiome pentru uzul postmodernilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17823_a_19148]
-
Sorin Rădulescu s-a gîndit să scrie o lucrare despre "Elită liberală românească. 1866-1900". E, negreșit, o lucrare utilă, chiar cu caracterul ei declarat genealogic, fără a se intră - cum e necesar- în analiza mișcării politice liberale din această perioadă. Selecția personalităților prezentate, din unghi strict genealogic, s-a făcut după un criteriu potrivit. Au fost aleși toți miniștri liberali din această perioadă, tabloul deschizîndu-se, firește, cu primii miniștri, aceasta fiind considerată, pe bună dreptate, elita liberală a epocii. Sigur, printre
Genealogia elitei liberale pînă la 1900 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17831_a_19156]
-
și Institutului Italian de Cultură din București, manifestarea a fost organizată din inițiativa inimoasei Veronica Lazăr. Aparițiile sale fulgurante pe ecran în chip de profesoară examinatoare sau trecătoare interogata asupra fericirii au stîrnit aplauze, meritate în primul rînd pentru extraordinară selecție. Afinitățile "lazăr"-iene i-au permis distinsei actrițe de origine română să adune laolaltă mari cineaști cu importante opere recente. Inevitabil, inaugurarea s-a făcut cu Viața e frumoasă (importat pentru rețeaua autohtonă de către New Films Internațional - România), Roberto Benigni
Zilele filmului italian by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17851_a_19176]
-
drept titlu o metaforă de o aparentă transparență, "Oglindă din oglindă - Studiu despre opera lui I.L.Caragiale", divizată în două sub-metafore, "Lumea în fața oglinzii" și "Dincolo de oglindă", care reprezintă cele două capitole ale cărții. Structura binara ia drept criteriu de selecție genul literar, anume dramaturgia, respectiv proza literară. Demersul declarat este însă "recuperarea unui traiect evolutiv de la forme literare dominate de o componentă mimetica, spre experimentele narative guvernate de logică pluralismului și a ambiguității, traseu ce se confundă cu drumul căutării
Despre oglinzi by Tudor Vlă () [Corola-journal/Journalistic/17862_a_19187]
-
ștergere (uitare) și păstrare. "Memoria este, mereu și necesar", susține Todorov, "o interacțiune a celor două". O recuperare integrală a trecutului e utopica (și nesănătoasă, a adăugat Nietzsche), de aceea a reține un eveniment înseamnă inevitabil a-i păstra, prin selecție organizată conform unor anumite criterii, numai anumite aspecte. Pe Todorov îl nemulțumește utilizarea unui termen că "memorie" în domeniul tehnologic, pentru că un computer nu înregistrează selectiv, ci integral, dar mă tem că se pripește aici, ignorînd, ca mai toți cei
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
mon amour, de Alain Resnais, cotat drept "cel mai îndrăzneț și mai novator film al anului" ("ca să nu ofenseze diplomația americană!"; ce vremuri!). În schimb, o bătălie istorică a fost cîștigată de Nouvelle Vague, prin alegerea lui François Truffaut în selecția oficială (e drept, si grație "protecției" lui André Malraux). Pentru ca viața e un roman, trebuie știut că, exact cu un an înainte, în ^58, Truffaut, în postura de critic incendiar (al unei generații incendiare), scria despre Cannes (după ce organizatorii îi
Selectia franceză by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17835_a_19160]
-
filmului că arta cu drepturi depline"... O cinematografie care - inclusiv în ordinea comerțului -, avea să descopere, în scurt timp, cît de rentabilă poate deveni, la un moment dat, așa-numita "politica a autorilor"... În lipsa unor mari autori cu filme reprezentative, selecția franceză a ultimilor ani a mizat pe "politica tinerilor". Au avut succes, la Cannes, în anii '90, un Kassovitz, un Zonca, un Poirier... Cine sînt cei trei tineri aleși în competiția ^99? Primul: Leos Carax (pseudonim; se aude și "s
Selectia franceză by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17835_a_19160]
-
de suportat!), s-ar putea deduce că e (oarece) criză de subiecte, criza de scenariști, criza de foarfeci. Pînă și "Le Figaro" a fost obligat să recunoască, în ultima zi, ca "cei trei n-au strălucit prin originalitate" și că "selecția franceză a fost posomorita". Cu o excepție: cel de-al patrulea titlu "francez" al competiției, Timpul regăsit, o calm-elegantă adaptare după Proust, datorată unui cineast chilian, de 58 de ani, fost consilier al lui Allende, Raoul Ruiz, care declară, cu
Selectia franceză by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17835_a_19160]
-
secolelor XVIII - XIX și avangardele sec. XX. Că și primul volum, cel închinat picturii italiene și, probabil, ca și cel care va urma, Pictură modernă este tipărită în Italia, în condiții tehnice ireproșabile, în asociație cu aceeași Casă editorială Mondatori. Selecția iconografica și textele aparțin cercetătorilor italieni Stefano Zuffi și Francesca Castria, iar traducerea în limba română este realizată de scriitorul și italienistul Mircea Vasilescu. Cu un text minimal cantitativ și riguros aplicat la imagine, Pictură modernă este, in primul rînd
O panoramă a picturii moderne by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17867_a_19192]
-
și cu tonul imnic, uneori cu accente de jelanie biblică. El nu scrie propriu-zis, adică nu scrie pentru alții. Cartea să de memorialistica, apărută în 1998 la Editură Arc 2000, se numește Pagini de jurnal și chiar asta este: o selecție de note zilnice. Pictorul scrie pentru sine, se luptă cu timpul și cu uitarea, fixează fapte, chipuri, imagini, călătorii, experiențe directe, experiențe artistice, experiențe livrești. Intervalul de referință este de aproape treizeci de ani, mai exact cuprins între 2 iulie
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
categoria vârstei lor. Notele acestea nu au cum să ocolească această relatare, cumva opaca pentru cititori; am reprodus numai câteva din temele obligatorii a fi fost sesizate. Remarci critice nu sunt acum a fi proiectate asupra impactului pe care aceste selecții le-au avut asupra auditorului din sala de concurs sau de la Gala laureaților. Cred că nu sunt lipsite de însemnătate sau inoportune (deși am spus destule de acest fel) câteva alte observări. Să le luăm pe rând. Pentru Concertul inaugural
Etape si zări by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17879_a_19204]
-
unui fel de cămin pentru nefamiliști, unde eram cazați. Nu se formaliza prea tare de condițiile destul de primitive și încerca să ia în umor, tot ce i se întîmplă. Chiar și calitatea studenților aleși de la toate Academiile din țară. O selecție nu pe sprinceana, cum se spune. Escaladînd el cel dintîi obstacolele, Radu Penciulescu a transformat locul de la Arcuș, generos ca spațiu, într-unul vrăjit. Propunerea lui de lucru era, mai întîi de toate, o provocare culturală, spirituală. O incursiune spre
Eu sînt Gaev! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17895_a_19220]
-
formelor variate de relief, înfățișarea "Continentului" e sobra, aproape monotona, cele 120 de pagini fiind machetate invariabil pe două coloane, cu același corp de litera și aproape fără ilustrații. Dar austeritatea prezentării grafice e compensata de calitatea conținutului care, prin selecția autorilor, subiecte și stil, amintește oarecum de ceea ce era odată Secolul 20. În Editorial, Constantin Pricop (care și-a rezervat și paginile de cronică literară și e prezent și în secțiunea Repere teoretice cu un lung fragment dintr-un studiu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17883_a_19208]
-
și universul sau numerologic de sorginte mistica până la recompunerea unor teme clasice la Tiberiu Olah sau la folosirea citatului în Simfonia lui Berio, Valentina Sandu-Dediu urmărește cu acribie și cu fine observații totodată, prezența elementelor manieriste și sensurile lor simbolice. Selecția operelor prin care își demonstrează teza include artă truverilor, creații proeminențe ale polifoniei renascentiste - bizarul Gesualdo, madrigalul italian - pentru a se opri îndelung asupra operei lui Bach, evidențiind simbolică cifrica înscrisă în muzică să. Deși admite că în creația celor
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
deși situată cel mai aproape de fenomenul artistic, dezbate îndeobște probleme mai generale care nu sunt legate atît de evenimente, cît de politici, orientări și tendințe culturale, panoramarea lui Todea păcătuiește, cînd vine vorba despre arta plastică, de absența rigorii în ceea ce privește selecția evenimentelor, iar în cadrul emisiunii lui Cătălin Țârlea, în ciuda faptului că a devenit una dintre cele mai complexe și mai interesante de la televiziunea publică, partea cu plastica este realizată de un amator semidoct, fără criterii și fără o instrucție elementară în
O clipă de artă: Clip Art by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17216_a_18541]
-
cel puțin, o emblemă venind din cele mai îndepărtate amintiri despre acest miraculos ansamblu. Între cele trei apariții ale Madrigalului, au fost intercalate și câteva numere în care artiștii importanți au contribuit la sărbătorire: Studioul de muzică veche cu o selecție de cântece scoțiene renascentiste cântate cu delicată melancolie de Georgeta Stoleriu; Valentin Gheorghiu cu un moment emblemă pentru el, ca mare schumannian; apariția lui Gabriel Croitoru a suscitat întrebarea "oare cântă pe vioara Stradivarius" dobândită acum doi ani?" Frumusețea sunetului
Sărbătoriri by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17218_a_18543]
-
grotescul și macabrul (Hoțul de buzunare). Acest filon eroic la care nu se potrivește însă nici o cheiță este anticipat încă din Moartea de catifea pentru că autorul visează să creeze un spațiu epic de mare adîncime și acest vis face obiectul selecției artistice pe care autorul o exersează din plin și a cărei unitate de măsură este arta în sine. Giganticul fluture Goliath simbolizează tocmai extensia spațiului literar la două coordonate exterioare: destinul omului care scrie și destinul artistului, ambele diferite între
Structuri narative by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17278_a_18603]
-
în fața unei antologii de 326 de pagini din care 200 reprezintă poemele alese, iar 124, studiul introductiv, se află într-o postură dificilă. Despre cine trebuie să scrie? Cu tot respectul pentru poet, cred că trebuie să scrie despre critic. Selecția și prezentarea poeziilor ca și viziunea personală din studiu mă fac să optez pentru Alex. Ștefănescu, deși pe copertă se află poza lui Nichita Stănescu (cu o carte în mîini). Apropo de respectul pentru ultimul, vreau să fac o paranteză
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
azi) un set de poezii a căror reprezentativitate se vor găsi cititori și critici mai neliniștiți să o conteste (cum se întîmplă și în cazul lui Eminescu) și asta numai spre binele și continua resuscitare a operei poetului. Nu numai selecția poemelor, dar și studiul introductiv reia Introducerea din 1986, cu mult mai puține modificări decît antologia propriu-zisă. Am putea spune chiar cu nici una. Asta dacă ținem seama că totuși sintagma din Introducere " Din punctul de vedere al autorului acestei monografii
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
istorii literare și adunînd mai multe date ("Două sate își dispută cinstea de a fi adăpostit copilăria scriitorului: Prodăneștii și Strășenii din preajma Chișinăului; cel de-al doilea, aflat chiar pe Bîc, pare să fie cel adevărat") se înțeleg strategiile de selecție; se observă că, în contra tendințelor firești de ierarhizare a informației, nu Chișinăul e ales ca reper, ci destul de puțin celebrul Bîc (referirea la nașterea scriitorului "într-un sat pe malul Bîcului" e recurentă). Oricum, textul biografic din care am citat
Din stilistica cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17283_a_18608]
-
culturii naționale." Și încă ceva: în același document incriminator, în caracterizările făcute aproape tuturor redactorilor și colaboratorilor, mereu se menționează, ca argument agravant: "filosemit", "conectat la cercurile de influență semite", "căsătorit cu o evreică", "generatorul politicii filosemite" sau: "Paginile externe - selecție și prezentare dominate de snobism și filosemitism". Dar astea au fost ieri, poate cineva replica, pe când azi... Azi, adică în acești ultimi zece ani, România literară nu a făcut altceva decât să continue, să amplifice și să dinamizeze, în condițiile
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
pericol destul de serios: autorii articolelor pot pierde conștiința diferențelor dintre codul scris și cel oral, însușindu-și ideea falsă a oralității ca pură transcriere. Oralitatea, cum se știe, se manifestă în scris prin artificii cu efecte bine controlate, bazate pe selecție, pe eliminarea redundanței, pe substituția unor mijloace de reliefare și de organizare cu altele. Regula unui text bine scris e de a crea impresia oralității, adaptînd-o însă la alte condiții de comunicare, prin decontextualizare (absența mimicii, a intonației, a corecției
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]
-
participare solistică mult mai bune. În mod cert, soprana Mariana Nicolesco știe să constituie, să coaguleze, să îndrume eficient lucrul în echipă; sunt potențate la maximum inclusiv valorile medii. Iar competiția se profilează drept una de specială originalitate pe parcursul căreia selecția valorilor se îmbină cu acțiunea de permanentă îndrumare, de îngrijire profesională. În sfârșit, mai puțin spectaculoase dar deosebit de eficiente din punctul de vedere al finalităților se dovedesc a fi competițiile de orientare tematică. Mă refer în primul rând la Concursul
Tineri muzicieni, tineri competitori (II) by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17340_a_18665]