2,090 matches
-
de hotel. Înapoi, unde a început povestea. Când în sfârșit vorbește, vocea nu-i a lui. Nu știu ce-ai fi putut simți vreodată... ce-aș fi putut fi eu pentru tine. Dar știu ce simți pentru băiat. La penultimul semafor de dinainte de Bunul Samaritean, ea își dă seama încotro o silește să meargă. Întinde mâna dreaptă și-l apucă strâns. O ultimă încercare de seducție, pentru orice eventualitate: încă putem evada, doar noi doi. Să dispărem undeva pe râul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
arată exact ca... Pun pariu că are ochii verzi. Mă întorc către copil. Pui pariu că are ochii verzi ? Copilul continuă să se uite peste umărul meu spre o lume de frunziș verde și nu-mi răspunde. Mă opresc la semafor. Copilul scâncește. Nu-i place lipsa de mișcare. Îl bălăngănesc cu căruciorul pe loc. E fericit. Toma trece pe roșu și dispare în mulțime. Sunt sigură că el a fost, deși n-am apucat să-i văd ochii. Plus - n-
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
unde căzuse omul. Se aflau acolo și cîțiva polițiști care loveau, Înjurau și Împingeau gloata tot mai numeroasă, amintind de un roi de muște adunate pe ceva dulce sau mort. Iar șirul mașinilor lucioase din stradă - care fusese oprit de semafor - se pusese din nou În mișcare. Șuvoiul inevitabil fusese amenințat de o stagnare mai Îndelungată, de o Întrerupere, deoarece cîteva elemente umane aflate În primele rînduri ale escadronului de motoare, care fuseseră martore la accident, refuzau acum, narcotizate de groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Nu se știe niciodată ce se poate-ntîmpla. Omul trebuie să se gîndească la toate deodată“. Făcu o Încercare. Repede și lin, trecu pe lîngă trei mașini și ajunse În primul rînd, strecurîndu-se printre șoferii care Înjurau, tocmai cînd se schimbă semaforul. Doamna se lăsă pe spate pe banchetă cu o privire destinsă. Slavă Domnului că s-a terminat! George e isteț. A luat-o Înaintea tuturor - cine știe cum o fi reușit! A fost superb! M-am sprijinit de o clădire. Mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
toată zarva și agitația sa sălbatică se opresc pentru a-și trage sufletul și a se pregăti pentru o nouă zi. Din cînd În cînd, taxiurile treceau goale, răzlețe, ca niște proiectile, pașii oamenilor sunau ușor și picurat pe asfalt, semafoarele străluceau verde, roșu și galben cu o lumină mică, intensă și singuratică ce-ți umplea parcă inima de un sentiment puternic de bucurie și izbîndă ce se contopea cu bucuria sălbatică a nopții, a vapoarelor, a primăverii, a lunii aprilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și în unele nopți nu poate dormi din cauza țipetelor lunii, și aude cum răsare soarele în zorii portocalii ca pe niște trompete. Problema e că majoritatea culorilor care-l înconjoară scot niște sunete oribile - autobuze portocalii și roșii, de exemplu, semafoare, reclame și alte lucruri. Dar nu tu auzi culori, nu-i așa? îl întrebă profesorul privindu-l cam ciudat pe Thaw. — A, nu, răspunse Thaw zîmbind. Ideea mi-a venit de la o notă scrisă de Edgar Allan Poe la unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de sus. Cîntul se opri și cadavrul păsării se prăbuși în iarba de la picioarele lui. Coborî dealul printre leșuri de ciori și mierle, îndreptîndu-se spre poartă. în Alexandra Parade, un tramvai pentru muncitori, gol, după toate aparențele, mugi trecînd de semafor. Urmări schimbarea luminilor semaforului din roșu în chihlimbar și apoi în verde, în verde și-n chihlimbar, apoi stingîndu-se. Tramvaiul se opri. Nu muriră toate dintr-odată, căci plantele mai rudimentare dădură muguri, semne ale unei creșteri anormale. Idera înmuguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
opri și cadavrul păsării se prăbuși în iarba de la picioarele lui. Coborî dealul printre leșuri de ciori și mierle, îndreptîndu-se spre poartă. în Alexandra Parade, un tramvai pentru muncitori, gol, după toate aparențele, mugi trecînd de semafor. Urmări schimbarea luminilor semaforului din roșu în chihlimbar și apoi în verde, în verde și-n chihlimbar, apoi stingîndu-se. Tramvaiul se opri. Nu muriră toate dintr-odată, căci plantele mai rudimentare dădură muguri, semne ale unei creșteri anormale. Idera înmuguri, crescînd în sus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cunoscut. Oricum, asta ar trebui să te facă să te simți... cam... îl aștept pe Peter aici. Știai că m-am măritat? Thaw se ridică stînjenit și urcă treptele spre stradă. Un tramvai care mergea în Riddrie se opri la semaforul următor și se sui în el cu oarecare efort. Scaunul său de pe platforma de jos părea a fi un cîine. Cînd se uita sau îl mîngîia era, evident, un scaun, dar cînd închidea ochii să se apere de lumina puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se scrie cu dreapta. Leonardo da Vinci (1452-1519) scria cu mâna stângă invers. . Limbajul gesturilor rămâne un limbaj important, numit astăzi limbaj digital, altădată codificat pentru surdo-muți din 1620. De asemeni, pentru există un limbaj pentru transmiterea la distanță cu semafoarele din 1791, CUM SALUȚI cu mâinile! Contactul corporal cere un ceremonial, anumite formule și reacții, gestul strângerii de mână fiind realizat cu presiune, ghidare, agățare, dorința de a fi condus, cuprindere cu brațul, dar întotdeauna se păstrează dreptul de intimitate
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Uri și acum asta. Se simți deodată ca o idioată: anul petrecut pe margine, dădăcind cupluri expirate, o făcuse să-și iasă din mână mai tare decât crezuse. Avea dreptate. Trebuia să-și dea seama că sunt ascultați. La un semafor, Uri se aplecă spre ea în așa fel încât să-i poată șopti la ureche fără ca vocea să-i fie captată. —Și calculatoarele. Simțea cuvintele la fel de bine pe cât le auzea, respirația lui Uri mângâindu-i urechea. Îi simțea mirosul gâtului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mai târziu, mașinii i se alătură o dubiță, de data asta cu un fel de pop european ușor. Părea să fie o tabără de pace, care îl lua probabil în derâdere pe Yariv pentru că se retrăsese de la negocieri. Privi dincolo de semafoare, sus pe deal. Consulatul e chiar acolo, își zise, locul unde a început totul. Își aminti cum stătea, în grădină, după ce tocmai coborâse din avion, punându-și întrebări despre frații din mănăstire. Asta fusese abia cu cinci zile în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fi ocupată cu prăjiturile și nu va trebui să fac prea multă conversație. Zâmbi spre soțul ei. Succes cu idealistul! Nu-l lăsa să te păcălească din nou. Domnul Levy porni grăbit spre partea de sus a orașului. La un semafor, se uită după adresa lui Reilly în ziarul de dimineață, împăturit și pus între cele două scaune adânci. Merse de-a lungul râului spre Tchoupitoulas și coti spre Constantinopole Street pe care săltă peste hârtoape până găsi casa miniaturală. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din Africa de Sud, un oraș recunoscut pentru securitatea sa foarte strictă. „Joburg,” cum este cunoscut orașul, are reputația unui loc care este scena de manifestare a violențelor, care ar putea îngrozi pe cei mai mulți dintre americani. În mod virtual, orice oprire la semafor ar putea fi o invitație adresată unuia dintre cei peste o sută de atacatori de mașini, care acționează în fiecare zi. Unul dintre cunoscuții mei, care în cele din urmă a sfârșit prin a fi tâlhărit și bătut și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
vizită a fiului ei la doctor. Povestea era neclară, dar Alex nu mai așteptase. Îi întinsese clientei o cutie de batiste din hârtie și o luase la fugă. Sărise într-un taxi și îi spusese tipului să nu oprească la semafoare. Ambulanța era lângă bordură, cu ușile deschise și un doctor în halat alb așteptând în spate. Lui Alex îi veni să urle. Nu mai simțise niciodată asta până atunci. Lumea devenise alb-verzuie. Îi era rău, de frică. Alergă pe lângă ambulanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
forjat în față. Temperamentul și educația n-o ajutau pe Alex să facă față situației cu care era confruntată. Își petrecuse toată viața în lumina soarelui. Respectase legile. Era un slujitor al justiției. Jucase jocul așa cum trebuia. Nu trecea la semafoare pe galben, nu parcase neregulamentar, nu înșelase în privința impozitelor. La firmă, era privită ca fiind prea strictă și corectă. Le spunea clienților: „Regulile sunt făcute ca să fie urmate, nu interpretate“. Și vorbea sincer. Cu cinci ani înainte, când descoperise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
în continuare. Pe stradă, oamenii se uitau pe ferestre. Toate ferestrele erau luminate în albastru, de la televizoare. Billy se întoarse ca să o ia din nou la fugă, dar Dave îl prinse și îl izbi cu capul de un stâlp de semafor. Acesta zăngăni, la impact. Billy încercă să se întoarcă, dar era îngrozit. Dave îl ținea cu fermitate și îl izbi cu capul de asfalt. L-ar fi ucis, fără îndoială, dar sunetul sirenelor care se apropiau îl făcură să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Încă o nalbă. Și În momentul ăla a avut o revelație: putea să-i spună fetei ei „Amy“ de acum Încolo și, În chip de ceremonie de botez, i-a trimis fetiței o sărutare. La intersecția următoare au așteptat ca semaforul să se facă verde. Rose bătea darabana cu degetele În volan, acompaniind-o pe Gloria Estefan. No modern love for me, it's all a hustle What's done is done, now is my turn to have fun. * Mustafa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Îngrozită ar fi fost? Nu-mi pot imagina un coșmar mai Înspăimântător pentru fudulii ăia din familia Tchakmakhchian! Fuduli și lăudăroși... fuduli și... Rose nu și-a terminat propoziția, fiind distrasă de un gând cum nu se putea mai năstrușnic. Semaforul s-a făcut verde, mașinile aliniate În fața ei au demarat, iar camioneta din spate a Început să claxoneze. Însă Rose a rămas Încremenită În același loc. Fantezia aceea era atât de Încântătoare Încât nu era În stare să se miște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Încerci să te opui mătușilor, În special când era vorba de un grup ca ăsta, preferase să nu Întrebe. De aceea mergea pur și simplu În urma lor, Încercând să se asigure că iubita sa era bine În mijlocul acestei agitații. La semaforul din Shishli, unde traficul era blocat, aflat doar la câteva străzi de cimitirul musulman spre care Încercase să-i Îndrume Îmbălsămătorul, s-au aliniat Întâmplător unii lângă alții, asemeni regimentului Înaintaș al unei armate neînblânzite care avea aceeași râvnă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-n stânga, aparent Încântată că se aliniaseră toți astfel din pură Întâmplare, acționând pentru prima oară la unison, chiar dacă nu era decât de dragul unei lumini roșii mecanice. Rose a ignorat gestul, bunica Gülsüm pe autoarea lui. La următoarea oprire la semafor, care era tot pe roșu, stând Între Armanoush și șoferul dricului, Asya a cercetat din nou mașinile din jur, Însă din fericire se prierduseră unii pe alții din vedere. S-a simțit cuprimsă imediat de o ușurare lipsită de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu intra În raza ei vizuală atâta vreme cât nu se Întorcea. Pe măsură ce Înaintau prin traficul gelatinos, atât de aglomerat și de Înțepenit, străpuns ici și colo de breșe neașteptate, În fața lor a apărut o camionetă Coca-Cola de un roșu strălucitor. Când semaforul s-a făcut verde și au Început iarăși să Înainteze, pe banda din dreapta lor s-a ivit un convoi de mașini cu suporteri ai unei echipe de fotbal. Aveau șepci, fulare, steaguri și eșarfe, iar unii din ei aveau părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
miraculoși și neastîmpărați deopotrivă, aspirînd la a fi înțelepți și reușind să punem destinul la încercare... Cine se crede în această categorie, în această eternă etapă de a fi, să ridice două degete... Stai măi că oprești traficul și încurci semafoarele, nu vezi?... Două degete în semn de victorie sau de pace? Dacă e pace, atunci e victorie. Dar acum deja navigăm în alte ape. Tineri și neliniștiți... nu neapărat întotdeauna avînd astfel de descrieri. Legenda spune că de ziua copiilor
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
mereu în căutarea ei, se duce sîmbătă seara la un concert al unei sirene cu părul învolburat și ochi de foc. Romeo merge pe străzile pline de răcoarea nopții și iluminate de becuri și firme în culori strălucitoare, trece de semafoare și ajunge la clubul-discotecă, se interesează de ora la care e programat concertul și după ce intră constată că a ajuns primul. Clubul e încă gol, e prea devreme, se văd doar reflectoarele prin bezna sălii, umbrele meselor și ale scaunelor
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
banii! Șoferul se uită În oglinda retrovizoare. — Nu-ți fură nimic, ia doar banii pe cursă! Pe ambele curse! — Dă-i banii, ca să... Nici nu apucă să termine, că taxiul Încetini. Lui Kitty nu-i venea să creadă. Erau salvate. Semaforul era roșu. Aveau mașini și În față, și În spate. Șoferul nu putea să facă altceva decât să oprească. Fugi, Desert Rose! strigă Kitty, sărind din taxi. Desert Rose Își luă geanta goală și telefonul și țâșni afară. Cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]