9,019 matches
-
vedea un spectacol de cultură teologică înfățișat într-o limbă vie și imprevizibilă. Privit mai îndeaproape, farmecul autorului vine din accentul de poantă pe care îl dă cuvintelor, poanta fiind aici nu gluma frivolă cu rost de flatare, ci accentul semantic menit a întări expresia. E ca și cum, depănîndu-și frazele, autorul urcă spre un punct de tensiune cînd, apăsînd pe etimologia cuvîntului sau pe ambiguitatea lui, scoate din el o nuanță mustoasă de factură doctă. Nuanța aceasta e chiar poanta care, întipărindu
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
Cioran ar fi fost reproduse ca atare. George Guțu a preferat - și bine a făcut - să favorizeze lectura discursului cioranian, în detrimentul fidelității filologice. Deși nu știu germană, nu mă sfiesc să afirm că traducerea este de un înalt nivel, atât semantic, cât și stilistic. „Nespecialistul" care se declară a fi George Guțu l-a citit cu atenție pe Cioran și i-a tradus inspirat dicțiunea ideilor, într-un mod care ne face să descoperim în text, la tot pasul, fraze și
Cioran necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6293_a_7618]
-
față de valul mimetic al filozofiei analitice, acea patologie speculativă potrivit căreia o limbă are sens numai dacă e redusă la un set de formalizări seci. Potrivit acestei optici, limba oamenilor trebuie epurată de orice tentă literară, adică de orice imprecizie semantică. A te exprima cu adevărat înseamnă a te exprima logic, numai că logica nu face casă bună cu sălbăticia polisemantică a limbilor vii. Prin urmare, ambiguitățile lexicale trebuie stîrpite în numele clarității univoce, ideal pe care nu-l putem atinge decît
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
cu substantive abstracte pot fi explicate atât prin conservarea valorilor lexicale din limba veche, cât și prin influență rusă. În fine, există texte a căror sursă nu e clară și care ar putea fi pur și simplu traduceri rizibile, imposibile semantic în româna standard și în care contextul modern contrastează comic cu conotațiile învechite ale lui destoinic: „Casino Barcelona - cel mai destoinic joc în cazinou!” (casino-barcelona.net/ro); „Locuri de muncă destoinice europene” (labor-capital.org).
Destoinic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4879_a_6204]
-
a investi au origine unică: sunt rezultatul unui împrumut modern din franceză, din verbul investir (provenind, la rândul său, din lat. investire); forma a investi este mai apropiată de etimon, în vreme ce a învesti este parțial adaptat fonetic; diferențierea și specializarea semantică s-au produs ulterior, în română. O descriere exactă și sistematică a originii și a utilizării celor două forme se găsește în recenta carte a Adinei Dragomirescu și a lui Alexandru Nicolae, 101 greșeli de lexic și de semantică (Humanitas
Învestire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4898_a_6223]
-
ales în forma apropiată de origine și polisemantică (a investi); s-a manifestat și o tendință academică de adaptare, bazată probabil și pe existența arhaismului moștenit a învește. În a doua jumătate a secolului, a fost impusă oficial o diferențiere semantică, o specializare a formei „românizate” pentru sensul cel mai transparent-metaforic (a învesti pe cineva înseamnă, de fapt, a-l „îmbrăca” pe acesta cu veșmintele simbolice ale unei funcții sociale). Deși nu corespundea uzului, această diferențiere raționalistă (ghidată de un ideal
Învestire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4898_a_6223]
-
pentru sensul cel mai transparent-metaforic (a învesti pe cineva înseamnă, de fapt, a-l „îmbrăca” pe acesta cu veșmintele simbolice ale unei funcții sociale). Deși nu corespundea uzului, această diferențiere raționalistă (ghidată de un ideal al dezambiguizării și al specializării semantice) s-a impus prin instrumentele normative centralizate din anii ’50-’80. Cele de mai sus nu pun în discuție norma - o convenție care trebuie respectată; semnalează doar caracterul ei adesea arbitrar și dependent de contextul cultural și istoric.
Învestire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4898_a_6223]
-
cincisprezece ani („Într-un coafor”, în România literară, nr. 41, 1997), tendinț a de folosire extinsă a unui nume de profesie (coafor) pentru a desemna spațiul în care profesionistul își desfășoară activitatea. Mai conservator, Dicționarul explicativ (DEX) nu validează lărgirea semantică, nici în ultima sa ediție, din 2009, unde coafor este, în continuare, doar un „bărbat care are meseria de a coafa”. Între timp, majoritatea celorlalte dicționare generale - Micul dicționar academic (MDA, 2001), Noul dicționar universal (NDU, 2006), Dicționarul explicativ ilustrat
Coafor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4823_a_6148]
-
un neutru, cu pluralul coaforuri, definit ca „atelier unde se aranjează părul (la femei)” (NDU) sau ca „salon de coafură” (MDA, DEXI). Uzul și opțiunea dicționarelor par așadar să fi stabilizat ceea ce este încă resimțit de unii vorbitori ca improprietate semantică. Exemplele mai vechi proveneau din paginile unor ziare („a fost femeie de serviciu într-un coafor”, Evenimentul zilei = EZ, 1164, 1996). În ultimele zile, posturile de televiziune și ziarele au utilizat consecvent și insistent termenul coafor pentru a desemna locul
Coafor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4823_a_6148]
-
de răutate” și „înclinat ... să facă mici răutăți” distanța e mare. Malițios a ieșit din sfera evaluărilor negative chiar mai mult decât răutăcios: maliție și malițios se asociază în primul rând cu ironia, cu atitudinea persiflantă și ușor provocatoare. Deplasarea semantică spre atenuarea negativității și chiar spre o conotație predominant favorabilă se produsese de mult în franceză, de unde au fost preluați termenii malice (provenind din latinescul malitia, derivat de la malus „rău”) și malicieux, adaptați în română după modelul împrumuturilor moderne latino-romanice
Programe malițioase by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4841_a_6166]
-
rea intenție”, respectiv „cu intenția de a face rău, de a dăuna” (Concise Oxford Dictionary, 1999). Ajungem astfel la situația actuală din română, adică la un nou exemplu pentru felul în care influența engleză recentă tinde să anuleze unele nuanțe semantice datorate francezei: malițios se folosește azi tot mai des ca simplă traducere a adjectivului englezesc malicious. Cel puțin în limbajul informatic, în care echivalările grăbite sunt frecvente, acest uz domină, astfel că devin malițioase programele, codurile, aplicațiile etc.: „deși nu
Programe malițioase by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4841_a_6166]
-
intensă și o inepuizabilă capacitate de a fi parodiate. „Tiparul Conachi” a ajuns curînd ușor de recunoscut. Frapează de asemenea preferința pentru diminutive, preferință ce a dus la discreditarea ulterioară a acestei maniere de a-și apropria erosul, în aria semantică a căruia întîlnim: surioară, ochișori, veriguță, sărmănel, guriță, țîțîșoare, fetișoară, copilaș, floricică, inimioară, umbreluță, obrăjel, frumușel, suflețel etc. O anumită subtilitate dobîndită prin îndelungat exercițiu ridică însă textul, pe neașteptate, la altitudini nebănuite. În tratatul său de versificație, ocupîndu-se în
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
neașteptate, la altitudini nebănuite. În tratatul său de versificație, ocupîndu-se în treacăt de figurile poetice, Conachi analizase metafora (numită chiar așa) și comparația („asemăluirea”). Figura lui preferată va fi însă hiperbola, utilizată sub cele mai variate forme; iar din aria semantică va predomina metonimia - obsedantă și ea, mai ales cînd este vorba de ochi ca imagine a iubitei. Hiperbola dă naștere celor mai specifice versuri ale poetului; în ea se concentrează spiritul lui Conachi (dacă de spirit poate fi vorba), concomitent
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
frecvența cu care apare în uz termenul servită sunt semnificative prin implicațiile lor nu doar etice, ci, din păcate, mai ales didactice: pentru că atestă existența unor examene previzibile, repetitive, bazate pe memorare - și insuficient supravegheate. E foarte probabil ca evoluția semantică a lui servită să fie legată de jocul de poker, în care termenul e frecvent folosit. O asemenea etimologie ar putea fi confirmată, indirect, de legătura pe care o făcuse Iorgu Iordan, într-un articol din 1937 („Note și observații
Copiuță, fițuică, servită by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5273_a_6598]
-
O asemenea etimologie ar putea fi confirmată, indirect, de legătura pe care o făcuse Iorgu Iordan, într-un articol din 1937 („Note și observații la articolele precedente”, tot în Buletinul Institutului de Filologie română Al. Philippide), între cele două zone semantice, arătând că fițuică desemna inițial, „mai ales printre cartofori”, cartea de joc. E plauzibil ca jocul de noroc - una dintre activitățile care concurau intens învățatul - să fi furnizat lexicul fraudării examenelor, păstrat ca atare și ulterior, în epoca în care
Copiuță, fițuică, servită by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5273_a_6598]
-
Rodica Zafiu Un citat reprodus în frumoasa carte a Ioanei Pârvulescu, Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale (2011), ne atrage atenția asupra unei schimbări semantice destul de profunde, petrecute în intervalul unui secol. E vorba de un fragment din articolul lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, „Ziarele în România”, publicat în Satyrul din 13 februarie 1866: „ai crede că (...) auzi pe un Socrate, că vezi pe un Brutus
Amăgire și dezamăgire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5287_a_6612]
-
32). Pentru cititorul de azi, surpriza este de a descoperi verbul a dezamăgi folosit în construcție reflexivă, la imperativ și având un sens pozitiv. Niciuna dintre aceste trăsături nu mai caracterizează utilizarea actuală a verbului, care a căpătat o orientare semantică predominant negativă: a dezamăgi pe cineva înseamnă, în româna de azi, „a-i înșela așteptările”, dezamăgirea asociindu-se prototipic cu sentimente de frustrare și întristare. Or, citatul de mai sus ne arată că pe la jumătatea secolului al XIX-lea dezamăgirea
Amăgire și dezamăgire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5287_a_6612]
-
a atribuit un etimon grecesc sau latin) e un cuvânt vechi în limbă, atestat din primele texte românești, cu sensul „a vrăji, a înșela”. A dezamă gi a fost atestat mult mai târziu, în secolul al XIX-lea. Evoluția sa semantică s-a produs, probabil, sub influența unor modele străine, în primul rând, a verbelor din franceză care stau la baza sinonimelor sale actuale: désabuser (a dezabuza) și désillusionner (a deziluziona); și acestea au cunoscut de fapt, în timp, oscilații și
Amăgire și dezamăgire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5287_a_6612]
-
a produs, probabil, sub influența unor modele străine, în primul rând, a verbelor din franceză care stau la baza sinonimelor sale actuale: désabuser (a dezabuza) și désillusionner (a deziluziona); și acestea au cunoscut de fapt, în timp, oscilații și schimbări semantice. Exemplul verbului a dezamăgi este interesant, pe de o parte, pentru că dovedește cât de rapide și de puternice pot fi evoluțiile semantice, mai ales cele accelerate de calchierea unui model străin. E de așteptat ca, în ciuda criticilor și a protestelor
Amăgire și dezamăgire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5287_a_6612]
-
désabuser (a dezabuza) și désillusionner (a deziluziona); și acestea au cunoscut de fapt, în timp, oscilații și schimbări semantice. Exemplul verbului a dezamăgi este interesant, pe de o parte, pentru că dovedește cât de rapide și de puternice pot fi evoluțiile semantice, mai ales cele accelerate de calchierea unui model străin. E de așteptat ca, în ciuda criticilor și a protestelor, multe dintre calcurile actuale (din engleză, în epoca noastră) să se comporte la fel, fiind acceptate pe nesimțite de vorbitori, chiar dacă aduc
Amăgire și dezamăgire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5287_a_6612]
-
actuale (din engleză, în epoca noastră) să se comporte la fel, fiind acceptate pe nesimțite de vorbitori, chiar dacă aduc schimbări majore față de sensurile înregistrate inițial de dicționare. Pe de altă parte, evoluția verbului este ilustrativă pentru dinamica unei anumite zone semantice a limbajului: cea a evaluării, a folosirii argumentative a cuvintelor, pentru a exprima sau a implica aprobarea ori dezaprobarea, lauda sau blamul. Conotațiile și sensurile pe care le asociem unor cuvinte nu pot fi mai stabile decât valorile, atitudinile și
Amăgire și dezamăgire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5287_a_6612]
-
etc.) indică folosirea tipului de telefonie fixă: „M-o sunat pe fix, n-am răspuns că doar știu că nimeni, da absolut nimeni (nici măcar eu) nu știe numărul meu de telefon fix” (vlad.ilariant.ro). Cum se reflectă aceste evoluții semantice și frazeologice în dicționarele noastre? Ca de obicei, cu mare întârziere: în DEX, în ediția cea mai recentă - 2009 - nu apare nimic din cele de mai sus: găsim doar sensul primar al adjectivului („care nu-și schimbă locul sau poziția
La fix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5320_a_6645]
-
Rodica Zafiu Constatam, cu doi ani în urmă, existența unei noi confuzii lexicale, provenite dintr- un calc semantic după engleză: folosirea adjectivului suspicios în locul lui suspect („Condiții suspicioase”, în România literară, nr. 41, 2009). Nu îmi erau totuși foarte evidente, atunci, proporțiile fenomenului; am observat, între timp, că suspicios cu sensul „suspect” este surprinzător de frecvent și că
„Suspicios de frumos“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5434_a_6759]
-
pentru unii vorbitori. Extinderea se explică socio-cultural: prin lecturile sumare ale celor care, fără a fi parcurs texte similare în română, iau contact direct în engleză cu termeni abstracți, cu conținut intelectual și de specialitate. Un context tipic pentru extinderea semantică este combinarea cu pronumele nehotărât ceva: „Bună! Am o problemă când încerc să intru pe pagina mea de Facebook. Îmi spune că e ceva suspicios și trebuie să urmez 5 pași pentru a dovedi că sunt eu și nu altcineva
„Suspicios de frumos“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5434_a_6759]
-
de asemenea, anumiți termeni „poetici” revin de zeci de ori și sporesc, împreună cu funesta manie a diminutivelor, senzația de previzibil. Nivelul figurativ al poeziilor sale e la fel de modest: epitetele noționale, abstracte și șterse, stau alături de comparațiile care ocupă o arie semantică redusă; iar rarele metafore sunt aproape toate in praesentia, explicite: „Ești moartă! stea a serii, o, diamant sublim. Acolo anii vieții și orile ce zbor Tac și exal plăcerea etern din sînul lor. Amorul este fraged, suav, curat, divin. El
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]