5,553 matches
-
adunîndu-se în jurul figurilor celor mai diverse care marchează prezența stăruitoare în absență a Celuilalt; cel din oglindă sau din spatele ei („în spatele oglinzii e chipul meu al tău al ei al tău al meu/ al ei”), umbra dezosată, drumețul, trecă- torul, semenul, „acest ins dezgustă tor care-mi seamănă”, înaintaș ul, „prietenul meu marinar”, poemul însuși ca un „frate de sînge”, un „altul de la suceava”, nimeni, dublul - „mă uitam mirat în oglindă/ și deodată mi-am dat seama că-l rad pe
Sufletul mărunțit pe un tocător by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4559_a_5884]
-
histrionismul doct cu virtuți lexicale și simplitatea reculeasă care nu vrea să păcălească pe nimeni. Paul Gherasim e un soi de Ernest Bernea cu vocație plastică și cu tenacitate de ctitor, un posedat al cărui suflet, în loc să năzuiască la elogiile semenilor, vrea trezvie și tihnă. În schimb, Paștina e un sfinx mut la care tăcerile îi ies din piele precum mirosurile, spre a emana seninătatea unei bucurii tonice, iar Flondor e un contorsionat ermetic, lepădîndu-se de pictură spre a se întoarce
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
răzbată în pagina și chiar a reușit, de aici impresia de catalog aspetic plin de clișee serene. Nimic recalcitrant și nimic izbitor, doar o cumsecădenie de principiu care face din autor o ființă blîndă, care privește cu dragoste și speranța semenii. Cînd totuși e la un pas de a fi copleșit de trăiri negre - frici, furii sau dușmanii - își reprimă repede alunecările: „Mă feresc să scriu la momente de supărare în acest Jurnal. Nu-mi place să las în aceste caiete
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
vreți să fie făcută politica. Vreau să înlocuim hoții, mincinoșii, incompetenții din clasa politică cu oameni cinstiți, cu oameni responsabili, cu oameni care dau socoteală pentru ceea ce fac, cu oameni care țin la țara asta, cu oameni care țin la semenii lor", a declarat Monica Macovei, citează capital.ro. Considerând că adevărata miză a suspendării președintelui Traian Băsescu este controlul Justiției, europarlamentarul PDL a lansat un apel de mobilizare înspre o platformă de centru-dreapta. "Justiția trebuie să fie puternică, trebuie să
Macovei explică de ce a venit foarte rapid suspendarea lui Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/43809_a_45134]
-
sinonim al „politicii de nediscriminare”. Ravagiile provocate azi de plaga egalitarismului proferat de corecții moderni se simte cu ochiul liber în limba de lemn pe care adepții curentului o folosesc în chip comic. De pildă, grija de a nu nedreptăți semenii bătuți de soartă merge pînă la propunerea unor eufemisme tandre cînd e vorba de meserii considerate de obicei ca inferioare. Așa se face că „hingher” devine „funcționar al controlului canin”, „gunoier” e sinonim cu „ofițer sanitar” și „cioclu” e totuna
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4395_a_5720]
-
potențialul pe care societatea ți-l atribuie după înzestrarea pe care o ai. Altfel spus, e setul de promisiuni pe care oamenii îl așteaptă de la tine. Și aici se petrece actul final: omul bătrîn e o ființă care, în ochii semenilor, și-a epuizat posibilitățile lăuntrice. Un cocon golit de latențe sociale, o carcasă de la care nu mai e nimic de sperat sub unghiul noutății. Iar ipocrizia lumii de azi e că, în ciuda strategiilor de menajare a bătrînilor (eufemismul „vîrstei a
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
gândească, să judece pe cont propriu. În acest context, compozitorul - ideal vorbind - devine un luptător de gherilă. Alegând calea Artei și ocolind producția de bunuri sonore, se situează implicit în afara sferei sociale, devine un paria și o entitate periculoasă pentru semenii săi. Cum ar putea fi altfel atunci când ceea ce oferă este bucuria ascensiunii (spirituale, emoționale), când cere efortul minții și al sufletului, când, vizavi de plăcerea comodă vândută la un preț bun pe toate tarabele economiei de piață, el oferă aventura
Maia Ciobanu: „...liniștea este o excepție și a devenit practic un lux“ () [Corola-journal/Journalistic/5545_a_6870]
-
a făcut-o pe fosta prezentatoare TV să reacționeze văzând indiferența Bisericii. Iubita lui Dani Oțil a tras un semnal de alarmă și a spus că preoții ar trebui să se afle în prima linie atunci când vine vorba de ajutorul semenilor, lucru care nu prea se întâmplă. Am un vis - să văd măcar o biserică din România care să facă o campanie umanitară, adică să ajute cu adevărat o comunitate. Există excepții, știu câțiva preoți minunați care au schimbat lumea în
Mihaela Rădulescu, atac la adresa Bisericii. "Știu. Mi-o voi lua rău" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/55532_a_56857]
-
fără grabă, cu îndemânare, eleganță și cu o mare bucurie de a privi lumea. Partitură pe două voci, romanul este construit din împletirea discursurilor de jurnal a două personaje care „nu fac deloc eforturi pentru a se integra în hora semenilor lor”: Renée Michel, 54 de ani, portăreasă de aproape trei decenii într-un imobil dintr-un cartier parizian de bogătași, și Paloma Josse, 12 ani, fiica mai mică a uneia dintre familiile care locuiesc în acest imobil (tatăl - om politic
Gustul orezului cu ceai verde by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5673_a_6998]
-
amăgiți că vor găsi în lume libertatea de-a refuza soarta de obște. O caută fără rezultat, rămași cu putința, lecuire oarecum a frustării, de-a spune nu. Mai în barbă, Cănuță, trecând direct la fapte fără înțeles pentru restul semenilor, mai răspicat, Popa Duhu. Personajele prozei lui Caragiale își încheie, de obicei, proiectul de viață într-un absurd mai dulceag (dl. Lefter, bunăoară) sau mai zguduitor. Cănuță, consecvent întoarcerilor lui bruște din drum (chiar și de pe cel fără întoarcere...), demonstrează
A trata cu refuz by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5682_a_7007]
-
nu fac decît să tulbure apele spiritului. Lipsiți de darul de a intui binefacerile adevărului revelat, acești vanitoși ai gîndirii speculative se zbat aiurea într-un plan orizontal, mînați doar de amorul propriu și de dorința de a stîrni admirația semenilor. Mai mult, neavînd putința de a sesiza esențele lumii, ei fac figura unor eretici care, cu facondă sofistică, vor să-i uzurpe pe profeți. Niște agitatori conceptuali a căror larmă discursivă acoperă Calea, Adevărul și Viața, adică niște acrobați execrabili
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
mari nevoi: 1) tendința de a se smulge din actualitatea imediată; 2) voința de valoare; 3) voința de comuniune în valori. În concluzie, nu există valoare fără viață sprituală, și nici spirit fără viață socială, menirea omului fiind să transmită semenilor conținuturile sale de conștiință. Urmează și comentariul lui Maxim Danciu: „Toate aceste resorturi psihologice sînt analizate de Sperantia și sub unghi sociologic, societatea fiind privită de el ca o lume a valorilor circulante. De altfel, în concepția sa sociologică, întreaga
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
evenimentele de seamă, Marius Vasileanu este un observator acut, din a cărui umoare lipsesc însă indulgențele politicoase. Condeiul său nu e clement, ci bătăios, autorul avînd aerul unui cîrtitor de factură superioară, la care imboldul arțăgos de a-și judeca semenii culminează în forma polemică a expresiei gazetărești. De aceea, în ciuda elogiului pe care îl aduce omului surîzător, autorul și-a scris cartea fără să surîdă. „A devenit o constantă în antropologia religiei observația că omul care depășește pe verticala spiritului
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
e și sărbătoarea României! Netrebnic românul care nu-și uită astăzi de păsurile lui”, arăta Pompiliu Eliade într-o conferință la o serbare populară în 1903, îndemnând locuitorii Bucureștilor să petreacă, să uite de necazuri și să trăiască laolaltă cu semenii o clipă de înălțare sufletească. Sub domnia lui Carol I, semnificația sărbătorii de 10 Mai a fost amplificată an de an. În 1947 a fost înlăturată monarhia și odată cu ea și 10 Mai din calendarul sărbătorilor românilor. Regimul comunist care
10 Mai, sărbătoarea națională a românilor până în 1947. GALERIE MULTIMEDIA () [Corola-journal/Journalistic/44908_a_46233]
-
mai puțin importantă, aceea de stabili relația, de ce nu, vibrația pe care opera sa o are cu postmodernismul zilelelor noastre. O altă coordonată pe care reușește să o inducă, deplin justificat, este calitatea umană a artistului, bucuria de a împărtăși semenilor entuziasmul, de a se implica în proiecte care, pentru alții, ar fi fost irealizabile și nu în ultimul rând cultul prieteniei. Cred că în citirea operei se impune și această dimensiune, altfel riscăm să ratăm sensul ultim al creației sale
O schiță de portret by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4521_a_5846]
-
puteam să le dăm mai bun lor, celor căzuți, erau gândurile noastre bune și rugăciunile. Și nu numai lor, dar și celor care s-au dus să-i caute, salvamontiști, jandarmi, pădurari și locuitori din zonă. Oameni pentru care viața semenilor lor a fost cel mai de preț bun. Să cauți iarna răniți pe vârf de munte, prin jumătate de metru de zăpadă, frig și întuneric nu e tocmai o plimbare. M-am gândit la ei, cei care își aleg meserii
Deputat PSD, despre tragedia aviatică: Mă tulbură și mă înfurie () [Corola-journal/Journalistic/32910_a_34235]
-
sunteți, pocnitori!”. A murit Alexandru George. Rămăsese să mă conducă, povestindu-mi-l, prin vechiul București. A fost numai o vorbă, nu ne potriveam. Capul mai bine format, ideile mai ferme, personalitate mai accentuată. Mă atrăgea, cum mă atrag toți semenii noștri cu capul în nori. Nu uit telefonul pe care mi l-a dat ca să mă întrebe ce număr am. Am reluat „proiectul” de punere în ordine, nu știu în ce ordine, a corespondenței primite. În plicul cu scrisorile Soniei
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3327_a_4652]
-
rând. Nu e un stilist, deși are un stil personal lesne recognoscibil. Însă nu urmărește figuri de stil și nu face literatură în travesti. Slavici crede în presă, în rolul ei și în misiunea omului public de a-și lumina semenii. Este, pentru un scriitor, și foarte bine informat: chiar când se află în refugiu la București, știe tot ce mișcă în Ardeal, tot ce fac și spun liderii Partidului Național și adversarii acestora, dar mai ales este la curent cu
Noi revelații despre Publicistica lui Slavici by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3447_a_4772]
-
singularitate. Dar există și o diferențiere în sînul comicului, o știm încă de la Aristotel, care face deosebire între măscărici și ironist. Măscăriciul sau bufonul e lipsit de discernămînt, gata a recurge la orice mijloace, inclusiv triviale, pentru a obține rîsul semenilor. Ironistul, în schimb, e un individ cu principii, rafinat, conștient de valori și de relativismul lor, exponent al unui spirit critic. De unde capacitatea sa de-a oglindi criza ființei umane, cu corolarele sale, impasul simplității, dificultatea directității, provocările sincerității etc.
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
Bucureștiului crește fără gust într-o atmosferă de lăcomie imobiliară, firea oamenilor e irascibilă pînă la isterie, nimeni nu are încredere în semeni, suspiciunea plutește în aer, traficul rutier e infernal prin încălcarea regulilor, societatea în întregul ei e anomică. Semenul de pe stradă nu mai e nici civis (cetățean) și nici socius (tovarăș), ci hostis (inamic). Ca portretul să fie complet, imaginea de sine a românilor e de lazaret: „Portretul schițat de fiecare român în parte românului generic este jalnic și
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
este condus de un ”hibrid nereușit” între Ion Iliescu și Adrian Năstase. Vineri, Orban a lansat un nou atac pe Facebook. ”Sunteți nebun, domnule Ponta? Sau îi urâți pe români? Pentru că numai un nebun sau un om care își urăște semenii ar încerca să mai introducă impozitul forfetar după un asemenea bilanț dezastruos. Mă obligați la încă un vot împotrivă și îmi dați încă un motiv pentru a îmi susține solicitarea de înlocuire a premierului”, a scris Orban.
Orban: ”Sunteți nebun, domnule Ponta?” De ce liberalul nu poate fi exclus din PNL la cererea PSD by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/35248_a_36573]
-
există rezervele unor state membre privind fondurile dedicate solidarității active între statele membre în caz de dezastre naturale. Înțeleg și că există diferențe de temei juridic și modalități diferite de finanțare a instrumentelor de intervenție. Dar cred că solidaritatea cu semenii noștri în suferință este mai importantă decât aceste obstacole de natură birocratic sau, pur și simplu, că urmare a unui egoism național ce nu-și mai are locul în Europa Unită", a declarat Corina Crețu, atrăgând atenția că Fondul European
Corina Crețu cere ajutorul CE pentru victimele inundațiilor by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/35334_a_36659]
-
nu iau în seamă că mi-e foame sau că mă doare ceva, să nu simt greutatea care mă mărginește la o existență mediocră, adeseori dureroasă, mârșav împuțită de prezența, adevărată sau virtuală, a celor ce se pretind a fi semenii mei ! Să fiu nici deasupra nici dedesubt, ci terbil de în afară, să privesc fără ură și fără părere de rău ceea ce iau cu mine și ceea ce părăsesc și să acționez ca un Spirit Pur sau, mai exact, ca fantoma
Claude Sernet – inedit – () [Corola-journal/Journalistic/3703_a_5028]
-
morală, și ar fi sinucidere crasă ca, în loc să se prefere pe sine, artistul ar da atenție societății. Ceva din aceste trăsături le regăsim la Erich Bergel, al cărui geniu s-a lovit de timpuriu de ostilitatea împrejurărilor și de micimea semenilor. Născut la Râșnov în 1930, într-o familie de sași, în obiceiurile căreia cîntatul la violă, pian și orgă erau acte firești, Erich dă semne de precocitate la vîrsta de 3 ani, cînd reproduce fără greșeală secvența unui cîntec gregorian
Contrapunctul al XVIII-lea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3712_a_5037]
-
îi luase prin surprindere. Luptaseră pentru ea, fiecare pe rînd și împreună, prin tot ce făceau, pe toate căile, numai la felul în care o dobîndisem eu nu se gîndiseră. Devenisem subit eroul zilei, unul de necontestat. Superioritatea și aroganța semenilor mei s-ar fi putut manifesta în orice altceva, nu și în ceea ce îmi reușea mie acum. Și mie chiar îmi reușea. Știu, cel puțin pe o rază de cîteva sute de kilometri, n-am adversar pe măsură. Ostaticii, ca
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]