1,038 matches
-
of Affective Disorders, 25, 21-30. Beck, A.T. (1976). Cognitive therapy for emotional disorders. New York: International University Press. Beck, A.T., Rush, A.J., Shaw, B.F. și Emery, G. (1979). Cognitive therapy of depression. New York: Guilford Press. Boloșiu, H.D. (1990). Semiologie medicală. Cluj-Napoca: Medex. Buss, D. M. (1998). Psychological sex differences: Origins through sexual selection. În Clinchy, B.M. & Norem, J. K. (Eds.), The Gender and Psychology Reader. New York: New York University Press. Buss, D.M. (2001). Human nature and culture: an evolutionary psychological
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
segmente ale corpului, mai frecventă la nivelul membrelor inferioare. Diplegia cerebrală este o formă de paralizie în care există leziuni, în ambele emisfere cerebrale, ale neuronilor care controlează mișcarea membrelor (fig. 17). DIPLEGIE ATAXICĂ - Afecțiune neurologică în care întâlnim asocierea semiologiei cerebeloase cu aceea de ordin piramidal, dar cu predominarea simptomatologiei ataxice, cum ar fi: tulburări de echilibru, dismetrie, disinergie (cocontracție). Frecvent se întâlnește hipotonia membrelor superioare și spasticitatea celor inferioare. Robănescu (1983) consideră că este mai logic să fie luată
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
pasivă de flexie a antebrațului pe braț determină un reflex de postură în mușchiul biceps. Reflexul de postură se caută cel mai frecvent la nivelul bicepsului brahial și al gambierului anterior. Exagerarea reflexului de postură reprezintă un semn important pentru semiologia extrapiramidală, în special în sindromul parkinsonian. Diminuarea sau abolirea reflexului de postură se întâlnește în leziunile arcului reflex simplu, leziuni piramidale și cerebeloase (Pendefunda et al., 1978). REFLEXOTERAPIE (< fr. réflexothérapie) - Metodă prin care se realizează creșterea excitabilității celulelor din cornul
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
partea superioară a corpului. Clinostatismul prelungit le dereglează, apoi chiar le suspendă parțial prin dispariția excitantului continuu care le întreține. Reluarea lor după terminarea imobilizării nu se face imediat, ci într-o perioadă mai lungă sau mai scurtă de tranziție. SEMIOLOGIE VESTIBULARĂ (fr. sémiologie vestibulaire) - Sistem de semne clinice și simptome care indică afecțiuni la nivelul structurilor vestibulare. Cauzele care acționează asupra sistemului vestibular sunt variate: infecții, tumori, tulburări circulatorii etc. Suferința diverselor etaje poate fi recunoscută prin simptomatologia proprie. Simptomele
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
coord.) (1983), Tratat de medicină internă, vol. I, Editura Medicală, București. Păunescu, C., Mușu, I. (1990), Recuperarea medico-pedagogică a copilului handicapat mintal, Editura Medicală, București. Pease, A. (2002), Limbajul trupului, Editura Polimark, București. Pendefunda, Gh., Nemțeanu, E., Ștefanache, F. (1978), Semiologie neurologică, Editura Medicală, București. Pendefunda, Gh., Ștefanache, F., Pendefunda, L. (1992), Semiologie neurologică, Editura Contact Internațional, Iași. Piaget, J. (1965), Psihologia inteligenței, Editura Științifică, București. Piaget, J., Inhelder, B. (1966), Psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București. Pick, L., Vayer
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
C., Mușu, I. (1990), Recuperarea medico-pedagogică a copilului handicapat mintal, Editura Medicală, București. Pease, A. (2002), Limbajul trupului, Editura Polimark, București. Pendefunda, Gh., Nemțeanu, E., Ștefanache, F. (1978), Semiologie neurologică, Editura Medicală, București. Pendefunda, Gh., Ștefanache, F., Pendefunda, L. (1992), Semiologie neurologică, Editura Contact Internațional, Iași. Piaget, J. (1965), Psihologia inteligenței, Editura Științifică, București. Piaget, J., Inhelder, B. (1966), Psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București. Pick, L., Vayer, P. (1978), Éducation psychomotrice et arriération mentale, Doin, Paris. Plas, F., Hagron
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
anii '80 ai secolului XX, cercetările privind paranoia cunosc un oarecare reviriment, dar ele nu au schimbat deocamdată, în mod decisiv, viziunea asupra bolii materializată în scrierile lui Kraepelin ori Kretschmer. Cu toate acestea, se pot observa unele evoluții interesante. Semiologie și diagnostic Paranoia (tulburarea delirantă) este o afecțiune mintală cronică din grupul psihozelor - un întreg ansamblu de psihopatologii caracterizate prin existența episoadelor psihotice cu durată variabilă: idei delirante, halucinații, convingeri anormale, care alterează simțul realității și devin surse de noi
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
și o cutie de ness pentru mătușă-mea. O umbră mă ajunge din urmă. Aș fi preferat să merg singur, cu gândurile mele. Tocmai Îmi redactez teza de licență și aș fi vrut să reflectez la o treabă presantă: aplicabilitatea semiologiei lui Peirce la limbajul artistic. Tu ești băiatul lui Nică, tâmplarul, mă luă umbra pe neașteptate. Te-am zărit În autobuz, știi, eu... Mi-a lucrat și mie la casă... Na, acum trebuie să-l suport și pe ăsta... Cine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
fiziopatologice, procese chimice sau aspecte clinice ca despre niște oameni bine cunoscuți, niște prieteni ori dușmani, despre care știe ce pot face. Din cauza acestei "universalități" științifice a fost singurul profesor care a suplinit diferite catedre de profiluri diferite: parazitologie, radiologie, semiologie medicală, istoria medicinii, fiziopatologie, patologie generală. Oriunde era "la el acasă" în patologie. "La el acasă", însă la propriu, a fost în modestul său cabinet de la subsolul clădirii, cu mobile vetuste și, mi se pare, desperecheate, cu cărți vechi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
educarea a peste 40 de generații de medici în domeniul important care corela informația teoretică cu expresia sa clinică. Dintr-un raport al profesorului, aflăm capitolele care erau tratate în cadrul prelegerilor, capitole referitoare la etiologia bolilor, la procesele morbide, la semiologie, funcțional legată de substratul fiziologic, la nosografie. Un capitol final, "arta medicală", efectua o sinteză asupra elementelor de bază ale teoriei și practicii medicale. Caracteristic pentru activitatea lui C. Thiron este activitatea sa de animator al mișcării științifice românești. Lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Centrul Rockefeller de la Spitalul "Socola". O activitate atât de complexă nu poate fi rezumată. Simbolic, Ungureanu constituie exemplul savantului modern, acționând peste granițe, într-un spirit de dăruire umană exemplară. C.C. DUMITRIU Peste multe decenii, impecabila rostire a cursurilor de semiologie medicală adevărate conferințe cui care își ținea fermecat auditoriul profesorul dr. C.C. Dumitriu, trebuie să mai stăruie, în orele de liniște, în amfiteatrele bătrânei noastre facultăți de medicină. Erau cursurile de semiologie medicală știința simptomelor bolilor, un adevărat cifru al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Peste multe decenii, impecabila rostire a cursurilor de semiologie medicală adevărate conferințe cui care își ținea fermecat auditoriul profesorul dr. C.C. Dumitriu, trebuie să mai stăruie, în orele de liniște, în amfiteatrele bătrânei noastre facultăți de medicină. Erau cursurile de semiologie medicală știința simptomelor bolilor, un adevărat cifru al suferințelor, simptomatologia bolilor interne situându-se la baza clinicii medicale. De fapt, prin aceste conferințe (completate deseori cu seminarii vii, atractive, de diagnostic practic, stil "policlinică"), studenții intrau în universul clinicii, adică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
școală medicală semiologică. * C.C. Dumitriu absolvise medicina la București. A fost un distins reprezentant al marilor clinici de medicală din capitală, remarcându-se, de asemenea, ca medic militar în primul război mondial. În 1943 a ocupat, prin concurs, catedra de Semiologie medicală la Iași, unde va rămâne doar zece ani; destul timp pentru a-și lega numele de medicina ieșeană. A organizat o excelentă clinică de semiologie, polarizând în jurul său o promoție de somități medicale ieșene, printre care viitorul prof. C.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
medic militar în primul război mondial. În 1943 a ocupat, prin concurs, catedra de Semiologie medicală la Iași, unde va rămâne doar zece ani; destul timp pentru a-și lega numele de medicina ieșeană. A organizat o excelentă clinică de semiologie, polarizând în jurul său o promoție de somități medicale ieșene, printre care viitorul prof. C. Strat, doctorii G. Rusu, I. Lungu, Fl. Ilarion și alții care au continuat opera lui. A fost un excelent vorbitor, cu o neuitată logică semiologică, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
valorile actuale reale dincolo de circumstanțele ostile. Nu-i o exagerare, nici măcar o exprimare figurată, această formulă. Docentul dr. Russu a fost în realitate profesorul de medicină internă al multor generații care au învățat de la dânsul partea esențială a practicii medicale, semiologia bolilor interne. Îmi aduc aminte de acest mare medic, doctorul Russu, cu respect, emoție și prietenie; cu siguranță, la fel gândesc și simt foarte mulți alți colegi, foștii săi studenți. Această imagine a ilustrului medic valorează cât toate gradele ierarhice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
mă privește, eu cred că, sub pretextul acesta al interși multidisciplinarității, se fac și multe excese. În multe cărți și articole, unele publicate chiar de colegi de la Universitate, găsești un amestec nedigerabil de ingrediente diverse, multe incompatibile între ele, de la semiologie la psihanaliză, esoterisme orientale și alchimie, istorie "secretă" și teologie etc. În fond, nu trebuie să uităm că nu orice îi este permis oricui și în orice împrejurare. Eu aș zice că interdisciplinaritatea s-a aflat de fapt dintotdeauna la îndemâna
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Un asemenea autor a fost Drăgănescu, primul președinte postdecembrist al Academiei Române, prototip, după părerea mea, al imposturii proliferante astăzi. E.S.: Aveți dreptate în ceea ce privește acest amestec, lipsit de măsură, de tot felul de discipline și terminologii. Să știți că, de altfel, semiologia trebuie folosită în discursul literar-umanist cu mare măsură și cu prudență. Când apelezi la instrumentarul de acest fel, trebuie să ai mare grijă cum procedezi, ca să nu distrugi esența însăși a textului literar, mai ales când e vorba de poezie
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Importantă detaliilor anatomice la un organ de talia inimii revine în prim plan. Aprofundarea modernă a morfologiei, alături de noile descoperiri de ordin biomolecular, solicită celor ce se pregătesc pentru o carieră chirurgicală un interes, o informare și un efort sporit. Semiologia cardiovasculară din imagistică noilor tehnologii radiologice - CT, RMN - de data mai recentă solicită corelarea cu detaliile morfologice puse în această nouă perspectivă. Inima este așezată în cutia toracica, retrosternal, în spațiul dintre cele două pleure, numit mediastin, are o greutate
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
obiectivă a reflectării mitice o constituie gradul scăzut de dezvoltare a forțelor de producție și, implicit, al dominării forțelor naturii prin imaginație."302 Chiar dacă la un alt nivel, incomparabil mai rafinat și mai abil în țesătura ideilor, Barthes oferă prin "semiologia marxistă" pe care o profesează un exemplu concludent pentru relația mitului cu ideologia. Pentru el, mitul fiind "un mod de semnificare", prin urmare orice putând deveni un mit (imagini, lucruri, practici, persoane), "miticitatea" nu este înscrisă în ființa lor. Acest
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
noi dimensiuni de semnificanță, cea a discursului, pe care o numim semantică, distinctă de cea legată de semn, semiotică; - în analiza translingvistică a textelor, operelor, prin elaborarea unei meta-semantici care se va construi pornind de la semantica enunțării. Va apărea o semiologie de "a doua generație", ale cărei instrumente și metodă vor putea contribui la dezvoltarea celorlalte ramuri ale semiologiei generale. (2000, vol. II: 56) Benveniste descompune programatic cîmpul general al lingvisticii în trei domenii în sînul cărora lingvistica enunțării ocupă locul
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
semiotică; - în analiza translingvistică a textelor, operelor, prin elaborarea unei meta-semantici care se va construi pornind de la semantica enunțării. Va apărea o semiologie de "a doua generație", ale cărei instrumente și metodă vor putea contribui la dezvoltarea celorlalte ramuri ale semiologiei generale. (2000, vol. II: 56) Benveniste descompune programatic cîmpul general al lingvisticii în trei domenii în sînul cărora lingvistica enunțării ocupă locul central. Faptul poate fi reprezentat printr-o schemă discontinuă (opunînd două ansambluri) și totodată continuă (lingvistica enunțării asigurînd
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
deși compus numai din fraze, discursul trebuie să fie în mod firesc obiectul unei a doua lingvistici" (id.). El va numi această "a doua lingvistică" pînă în 1970, înainte de a cădea în deconstructivism, "lingvistica discursului", sprijinindu-se pe "translingvistica" sau "semiologia de a doua generație" a lui Benveniste. J. Kristeva s-a referit și ea explicit, într-un dialog cu J.-C. Coquet, la poziția lui Benveniste. Ea considera semiologia interpretativă, ancorată în metapsihologia freudiană pe care o elabora la vremea
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
a cădea în deconstructivism, "lingvistica discursului", sprijinindu-se pe "translingvistica" sau "semiologia de a doua generație" a lui Benveniste. J. Kristeva s-a referit și ea explicit, într-un dialog cu J.-C. Coquet, la poziția lui Benveniste. Ea considera semiologia interpretativă, ancorată în metapsihologia freudiană pe care o elabora la vremea respectivă și o numea "semanaliză" (Kristeva 1969), drept dezvoltarea postulată de Benveniste: "Dați-mi voie să citez aici concluzia ultimului text al acestui maestru al lingvisticii, care își explicitează
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
alții, Joëlle Chesny-Kohler, despre aspectele explicative ale parafrazei și Denis Miéville, despre discursul didactic în matematică. Vom cita și articolele acestora din urmă: "Aspecte ale discursului explicativ" (Chesny-Kohler 1983) și "Explicația în argumentație, abordare semiologică" (Borel 1981b). În afara Școlii de semiologie de la Neuchâtel și a cercetărilor finale (Hempel, 1965), au devenit tot mai numeroase în special cercetările din domeniul didacticii. Revista Pratiques a dedicat acestei teme două numere: "Textele explicative" (nr. 51, 1986) și "Discursurile explicative" (nr. 58, 1988), cu articole
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
23) Aceste observații, care, evident, cred că se justifică în totalitate din punct de vedere strict discursiv, explică foarte bine de ce am ținut să definesc, în introducerea acestei lucrări, limitele unor baze de tipologizare. Din perspectiva pragmatică și discursivă a semiologiei, explicația este un act discursiv care presupune și stabilește în același timp un contact, ale cărui condiții pragmatice sunt rezumate astfel de J. B. Grize: 1.Fenomenul care trebuie explicat este incontestabil: este o constatare sau un fapt. Nimeni nu
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]