4,921 matches
-
în ape și în suflet, înălțimile albastre dau măsura ceasului iubirii: "Înălțimile albastre / Pleacă zarea lor pe dealuri/ Arătând privirii noastre/ Stele-n ceruri, stele-n valuri"; vorbind despre cânturile iubirii apuse, poetul scrie: Atâta murmur de izvor/ Și-atât senin de stele/ Și un atât de trist amor/ Am îngropat în ele.../ Din ce noian îndepărtat/ Au răsărit în mine..."; iar mai apoi, depărtarea spațială și temporală dă stării de suflet adâncime, o adâncime care răzbate de dincolo de moarte: Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
roșind, plutiseră prin autobuze, în drum spre serviciile lor mohorâte și zburaseră înapoi acasă, la sfârșitul programu lui. Tresăriseră vinovați ca doi îndrăgostiți surprinși sărutându se când soneria îi împiedicase să-și împărtășească până la capăt toate detaliile divorțului născut din senin, ca o idilă de primăvară. David și cu mine i-am ascultat uluiți turuind despre cum și ce o să facem, cine unde rămâne, împărțindu-și fără urmă de ranchiună obiectele, între care și pe noi, fără cea mai mică grimasă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tine și făcute nod, parcă, îmi amintesc cum ascultai muzică, mereu cu ochii închiși, de parcă viața ta ar fi depins de o notă, mereu următoarea, mereu, mereu, mereu, cum turnai ceaiul în cană, cum spălai vasele, cum te aplecai, din senin, pe stradă, după o floare pe care nimeni, nimeni, nimeni nu o mai văzuse și cum mă opreai, - nu! Să nu calci! E vaca Domnului! - și nu călcam, nu fiindcă era vaca Domnului, fiindcă erai acolo tu și mă rugai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Musa. Cel creștin, Gisalrico, i-a explicat copilului că numele ales de tatăl lui pentru el, Leovigildo, însemna legământ din dragoste. Era un nume de taină, pe care numai ei trei - prințul arab, bătrânul răsărit în viața lor ca din senin și copilul de-acum creștin îl foloseau, iar el, Leovigildo, a înțeles curând, din încruntătura lui Tayyib, din chipul înghețat al celuilalt dascăl, Aabid, că în el nu se ascundea numai iubire, ci și o mare primejdie pe care el
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ceafa și-mi șușotea ușor, la ureche... — A fost odată un prinț rus... — Și mama ne spune o poveste cu un prinț rus! — Da? Îmi amintesc privirea ei galbenă, amuzată, brusc stingheră, cumva, aplecată asupra mea, cald și, totuși, din senin, metalic. — Și ce se întâmplă în povestea voastră? — Se întâmplă... mâncare! sărea David dintre camioane de plastic și vagoane desperecheate de trenuleț niciodată funcțional, mâncare muuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuultă! Ne prăvăleam toți trei pe canapeaua ei ruginie, râzând (n-ai fi zis
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
binevenit de lâncezeală, cât să răsufle cititorul. Sau să caște. Autorul își adună gândurile și o ia, pieptiș, prin vidul narativ. Aerul se umple de cuvinte noi. Se face pâclos sau umed. Sau se curăță de griuri și se deschide, senin, până la linia orizontului. Vezi? Nu? Nu încă? Stai. Așteaptă puțin. Așteaptă-mă. Acum câțiva ani, treceam zilnic pe lângă un zid pe care scria „Dacă Oceanul te vrea, / Oceanul te ia.“ Pe mine Oceanul nu m-a vrut. Eu am sărit
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pe aripile nasului care-și mijise nările ca pe niște ochi neobișnuiți cu întunericul. Hapciu, strănutase Ivan din rărunchii unui ne vis, fără să știe ce se întâmplă. Nasul însă știa. Nasul ghicise, în boarea aceea de căldură ivită din senin, care topea ghețurile și inunda noaptea rusului cu pulbere de cretă adevărată și de mirodenii închipuite, ei bine, el, nasul, dibuise grăuntele unic, aproape imperceptibil între faldurile de aromă sărată și solzi umezi, grăuntele acela inconfundabil, rotund, micronic, de vanilie
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de trei zile încoace! Să nu mă mai ridic de aici! Lupino se abținu cu greu să nu rîdă. Înaintă un pas. Vă asigur că nu mi-e foame deloc, găsi de cuviință să spună. Animalele astea! Apar așa, din senin, cînd găsești și tu o fărîmiță de ceva bun și se așteaptă să le crezi că nu-s cu ochii pe mîncarea ta! Bine, domnule, dacă insistați să vă convingeți, vă rog, poftiți, considerați-vă invitatul nostru! Poftiți aici, chiar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
repede. Era mijlocul zilei, dar acoperise soarele în întregime, lăsînd în locul luminii obositoare o ceață plumburie. La început, fulgere adînci au despicat aerul fierbinte. Apoi tunete înspăimîntă-toare, alergînd în toate direcțiile, făcură spațiul de nesuportat. Un vînt sălbatic, răsărit din senin, culcă la pămînt întreaga vegetație. Era un haos de sfîrșit de lume. Dar ploaia, binecuvîntata ploaie, întîrzia să apară. Ar fi fost mai înțelept să-și găsească adăpost. Oricum, înaintarea era anevoioasă. Abia dacă aduna doi-trei pași avans, cînd furtuna
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de rău cititorul, dar mă aflam într un loc despre care nu se prea obișnuiește să se vorbească în romane. Așadar, nu îmi rămâne decât să relatez din cele auzite de mine, când m-am întors luminat la chip și senin în priviri, de la cei ce urmăriseră cu mult interes cele întâmplate. Nu se cunosc prea bine motivele, dar se pare că oștirea dușmană s-a oprit din galop ca trăsnită, iar soldații au început să pice de pe cal precum muștele
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
știi și le vezi pe toate și totuși nu divulgi secretele nimănui, spune-mi, voi fi vreodată fericită?” O rază jucăușă îi mângâie buzele. „- Să zâmbesc, răspunsul e pozitiv? Și dacă te înșeli și tu?” Un nor, care apăruse din senin, acoperi parțial soarele. „- Bine, nu te supăra că sunt suspicioasă, te cred. Nu te mai supăr cu neîncrederea mea, gata.” Și-i trimise un sărut ca să-l împace. Norul trecu repede prin fața soarelui lăsându-l să strălucească în toată splendoarea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ridică repede și lasă copilul pentru a continua visând. Și aici, acum, ca altă dată, strângându-l la piept exclamă: al meu, al meu, al meu, Luis al meu, Luis al meu, al meu, al meu, în timp ce copilul o privește senin, cum se privește cerul la plimbare. În aceste tainice întâlniri îi vorbește despre Maica lui Dumnezeu, despre Fecioară, despre Cristos, de îngeri și sfinți, de glorie și infern, învățându-l să facă o rugăciune. Și apoi: Nu spune nimic despre
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
scole?ți tu toat? durerea Ce sufletul ț?u tan?r a cuprins? Nu crede c?-n furtun?, În durere, În arderea unei puteri b? trâne, În arderea ?i amestecul hidos Al gândurilor unui neferice E frumuse?ea. Nu În seninul În lini?tea adânc? sufleteasc?, Acolo vei g?și adev?rata Unică frumuse?e... " (,, Odin ?i Poetul") Este, În termenii lui Josef Knecht Magister Ludi (protagonistul celebrului român „Jocul cu m?rgele de sticl?", scris de Hermann Hesse Între anii
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Magister Ludi (protagonistul celebrului român „Jocul cu m?rgele de sticl?", scris de Hermann Hesse Între anii 1931 1942 ?i publicat În 1943, „una dintre cele mai profunde ?i tulbur? toare scrieri ce onoreaz? literatura secolului nostru") universul „limpezimii ?i senin????îi": „Prive?te, zise el, acest peisaj cu nori ?i fă?îi de cer! La prima privire ai zice c? profunzimea e acolo unde domne?te Întunericul cel mai dens, dar numaidecât I?i dai seama c? aceast? Întunecime ?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
aceast? sublim? stare de armonie aspir? mereu sufletul chinuit al poetului. Cand nostalgia iubirii ?i cântecul dep?rt?rilor Îi Înl???uie sufletul, el cere de la lumina stelelor, de la oglindă lini?țiț? a lacului În care acesta se reflect?, de la seninul cerului pe chipul c?ruia str?luce?te luna, de la ramurile copacilor ce bat În geam ?i de la fream?tul plopilor, senin?tatea gândurilor ?i Împ?carea durerii, lini?tea ?i Împlinirea pe care numai iubirea i le pot da
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sufletul, el cere de la lumina stelelor, de la oglindă lini?țiț? a lacului În care acesta se reflect?, de la seninul cerului pe chipul c?ruia str?luce?te luna, de la ramurile copacilor ce bat În geam ?i de la fream?tul plopilor, senin?tatea gândurilor ?i Împ?carea durerii, lini?tea ?i Împlinirea pe care numai iubirea i le pot da: „ ?i dac? ramuri bat În geam ?i se cutremur plopii E că În minte s? te am ?i-ncet s? mi te-
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
tainic? leag? universul naturii de sufletul poetului: imaginii plopilor ce tresar ?i a ramurilor care bat În geam Îi corespunde emo?ia reg?sirii icoanei iubitei În inima să; luminii lacului În care se reflect? str? lucirea stelelor Îi corespunde seninul gândului luminat de speran??? ?i lini?te; str?lucirii astrului nocturn ce spulber???irurile de nori Îi corespunde amintirea vie a chipului iubitei ivinduse din negura timpului: „Sentimentul elegiac ??se?te aici o efuziune de esen?? predominant vizual?, În care
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ai dus, dulce minune, ? -a murit iubirea noastr?Floare-albastr?! floare albastr?l... Totu?i este trist În lume! ". Anticipând dramă Luceaf?rului prin acest joc de planuri Între aproapele ?i am?girea „lumii", cu „norocul" ?i „iluziile" ei ?i departele senin ? i rece al lumii ideilor, floarea albastr?, ca simbol al aspiră?iei spre absolut, este In poezia eminescian? un topos poetic a c? rui semnifică?îi confer? originalitate ?i adâncime universului s?u „ț?ram de magic? plenitudine; că În
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
trece, vreme vine Toate-s vechi ?i nou? toate " „ Vino iar În sân, nep?sare trist?; Că s? pot muri lini?țiț, pe mine Mie red?-m?! " ,. ??-mi fie somnul lin ?i codrul aproape Pe ntinsele ape ?? am un ce senin ". ., Luceferi ce r?sar Din umbr? de cetini, Fiindu-mi prieten i O s?-mi zâmbeasc? iar". Lumea codrului este lumea eternei reîntoarceri a poetului. Aici I?i reg?se?te lini?tea pierdut? din vremea copil?riei ?i zâmbetul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Dar, domnule! MINISTRUL: Afară! JENI: Dar, domnule, coroana va fi din garoafe. Așa este obiceiul. Coroanele vor fi din garoafe albe, simbolul purității, garoafe roșii simbolul sîngelui vărsat, garoafe roz, simbolul nevinovăției, garoafe galbene, simbolul petrolului, garoafe albastre simbolul cerului senin, garoafe verzi simbolul dolarului și garoafe protocalii simbolul garoafelor portocalii. MINISTRUL: Nu există garoafe portocalii. JENI: Există, domnule ministru. Este un soi nou, hibrid. MINISTRUL: Și atunci, dacă există atîția hibrizi de garoafe, de ce mama dracu' mie mi se dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
în nici un fel. MINlSTRUL: Oare? Dar ce stă așa ca moarta-n păpușoi. JENI: Ce păpușoi? S-a enervat ca proasta și i s-a făcut rău. Eu nu am răspunderea musafirilor dumneavoastră nepoftiți cărora li se face rău din senin. Credeam că vandalii sînt mai robuști. MINISTRUL: Adu-i un pahar de apă. Mi se pare că a murit... JENI: Dacă a murit, nu mai poate să bea apă... MINISTRUL: Ai dreptate. Dar dacă e o moarte aparentă? JENI: Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
imagi nația lui de adolescent trist. 5 Chiulise de la ultima oră (economie politică) și cobora pe Bulevardul Gării spre piața centrală a orașului. Uniforma de elev Îi venea admirabil În vara aceea plină de cireși văduvi de cireșe. Se Îndrepta senin către Zahanaua pieței, unde știa că se poate bea o cană de vin rece În liniște; acolo nimeni nu se uita la uniforma ta, era o ascunzătoare perfectă pentru toate uniformele posibile din vremea aceea. La urma urmei, nu ai
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ști vreodată, Însă Vasile a fugit În seara aceea de vară până pe malul Buzăului, departe, În afara orașului, cu gândul de a se sinucide. Mai Întâi s-a lungit pe pietrele râului și a privit luna. , și-a zis. Se simțea senin. Nu, nu voia să Își ia viața de frică, nici de frica lui Rogoz, nici de frica sărutului pe care i-l dăduse fără dragoste Ionelei, nici de frica urii pe care credea că i-o poartă maistrul Căreală, nici
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
stupide pe care Încercau să le vândă cei de la Cooperativa „Fero-Metal“ - sau pe care Încercau să le ascundă, ai fi zis după Întunericul dinăuntru, pentru că ferestrele erau mai toate acoperite cu placaje maro căcănii -, și În sfârșit a luat-o senin spre noul Bulevard al Unirii, umbrit de-o parte și de alta de opera școlii de arhitectură „Ion Mincu“. Bulevardul se deschidea larg În fața lui, prea larg pentru puținele Dacii care Îl străbăteau, lipsit de copaci, dar Împânzit de bănci
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
închide geamul. I s a făcut frig. Ciudat. E încă vară. N-ar trebui să-i fie frig la două zeci de grade. Dar eu îi văd pielea de pe mână, pe care sute de puncte mici i-au apărut din senin. Asfaltul se luminează mai tare sub lumina felinarelor care au apărut de nicăieri. Aici le-or fi pus hoții ăia la loc. Vede indicatorul care îi spune că trebuie să vireze la stânga dacă vrea să ajungă între coapsele nebunei. Dar
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]