17,487 matches
-
destul de dificil, dată fiind perspectiva ca și "definitivată" asupra unei opere ce nu mai părea că poate oferi mari "secrete". Or, noua lectură ce ni se propune acum este într-adevăr și o lectură nouă. Se vede că incompatibilitățile de sensibilitate sunt incitante și productive. În legătură cu opera lui Ion Pillat, majoritatea interpreților, aflați, de altfel, în deplin acord cu scriitorul însuși, au susținut existența a trei mari perioade distincte ale operei sale poetice. Cea dintîi, așezată sub emblemă parnasiano-simbolistă, ar fi
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
frecventează restaurante de lux, se amestecă în mulțime, se emoționeză împreună cu ea atunci cînd luminile sînt aprinse la etajul doi al palatului regal sau participă la discuții aproape filosofice despre evenimentele delirante din jur. în spatele tuturor relatărilor se simte însă sensibilitatea, dar și voluntarismul acestei femei născute o dată cu secolul, în care se regăsește deopotrivă marea mondenă, dar și corespondentul de război al ziarului "Newsweek", și care semnează ambiguu: R.G. Waldeck. Relatările ei sînt amănunțite și de obicei neutre, romanul-reportaj pe care
O americancă la Athénée Palace by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16552_a_17877]
-
un habitus ideologic, mai mult prescris decît operațional în practicile cotidiene. Interesant este că prin literatură nu e permisă transmiterea oricăror sentimente, ci doar a celor circumscrise în paternul socializării primare: dragoste filială, frățească, încredere, prietenie etc. E încurajată o sensibilitate puritană și tradițională în sensul rolurilor prescrise: trebuie să-ți iubești mama și tatăl, trebuie să-ți iubești frații, trebuie să-i ajuți etc. Gama sentimentelor corecte politic, cel puțin în perioada dogmatică este sărăcăcioasă și omoloagă lumii infantile: asexuale
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
cît și prin varietatea sentimentelor cultivate. În bună parte putem susține că literatura nu renunță la funcția estetică în perioada comunistă, ci doar că își redefinește repertoriul de sentimente legitime prin simplificarea și infantilizarea lui. Ea își propune inventarea unei sensibilități proprie omului nou, membru al unei societăți fără clase. O sensibilitate al cărei prototip este modul de a simți al muncitorului manual. Canonul estetic istoric constituit este considerat caduc nu doar sub raportul temelor ideologice care, o dată cu revoluția, trebuie să
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
că literatura nu renunță la funcția estetică în perioada comunistă, ci doar că își redefinește repertoriul de sentimente legitime prin simplificarea și infantilizarea lui. Ea își propune inventarea unei sensibilități proprie omului nou, membru al unei societăți fără clase. O sensibilitate al cărei prototip este modul de a simți al muncitorului manual. Canonul estetic istoric constituit este considerat caduc nu doar sub raportul temelor ideologice care, o dată cu revoluția, trebuie să focalizeze ca singura realitate viabilă conflictul dintre exploatați și exploatatori, ci
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
considerat caduc nu doar sub raportul temelor ideologice care, o dată cu revoluția, trebuie să focalizeze ca singura realitate viabilă conflictul dintre exploatați și exploatatori, ci și sub raportul sentimentelor/senzațiilor încorporate. Principiul accesibilității operelor literare privește mai mult decît accesibilitatea cognitivă: sensibilitatea. Cu cît sentimentele sînt mai nuanțate, mai "sofisticate", corespunzînd unui grad de complexitate socială ridicat, cu atît se apropie mai puțin de condițiile socializării primare și cu atît pot susține definiții concurente asupra realității. Or, instituirea societății fără clase reclamă
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
de condițiile socializării primare și cu atît pot susține definiții concurente asupra realității. Or, instituirea societății fără clase reclamă doar utilizarea sentimentelor "de bază", susținînd prin accesibilitatea lor eficiența muncii de propagandă. Realismul socialist ca metodă de creație legitimează o sensibilitate proletară, o reprezentare marxist-leninistă asupra societății și o viziune materialist-dialectică asupra lumii. El neagă achizițiile specifice cîmpului estetic care se autonomizase în timp prin supraordinarea condiționărilor extraestetice. El nu neagă propriu-zis funcția estetică, ci o reduce la starea de ancilaritate
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
esteticii, în condițiile unei alte moșteniri specifice, nu creează decît sunete false, cel puțin pentru receptorul specializat. Puterea comunistă, din rațiuni propagandistice, e tentată să utilizeze capitalul simbolic al scriitorilor consacrați, însă în același timp le pretinde să cultive o sensibilitate retardată, proletară, condamnîndu-i (pe cei disponibili) la inautenticitate. Nici cei convinși de doctrina comunistă la acel moment (N. Labiș, R. Cosașu) nu puteau face abstracție de achizițiile specifice cîmpului fără a risca să fie autentici, dar anacronici. Revolută și adesea
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
pe cei disponibili) la inautenticitate. Nici cei convinși de doctrina comunistă la acel moment (N. Labiș, R. Cosașu) nu puteau face abstracție de achizițiile specifice cîmpului fără a risca să fie autentici, dar anacronici. Revolută și adesea falsă sub aspectul sensibilității, literatura proletcultismului întreține un raport ambiguu cu realitatea. Deși este numită realistă, literaturii i se cere să reflecte o realitate esențială, descrisă de legea istorică, insesizabilă unui ochi needucat de învățămîntul politic sau, după caz, o realitate ce va să
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
trăiește în centrul unui microunivers care se constituie în funcție de visele și intențiile ei. Lumea ei nu e doar o Polonie reală, săracă și bîntuită de spectrele dictaturii, ci un univers pe care și l-a durat singură, ca proiecție a sensibilității ei, și care inevitabil o va urma pretutindeni. Din această lume interioară, răsfrîntă în exterior prin Bogdan, soțul care o adoră și o însoțește ca un fel de preot devotat, dar și prin alți admiratori și prieteni fideli, Maryna nu
O Europă interioară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16563_a_17888]
-
jubilatorie. Anne Cathrine Nesa combină, oarecum, cele două momente anterioare, depășindu-le, însă, pe amîndouă. Există în lucrările ei, inspirate direct din scrijeliturile și din intervențiile mai mult sau mai puțin accidentale de pe zidurile orașului, un lirism înalt și o sensibilitate fremătătoare, care trimit atît către memoria unei vitalități ocultate, a unei aluviuni preistorice stocate în amprenta unor misterioase fosile, cît și spre amintirea matricială a unei străvechi geometrii minerale, spre urma abstractă a unei realități reduse la esență. Realizate exclusiv
Expoziție la Muzeul "Florean" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16562_a_17887]
-
replici puse pe hârtie (vezi Talking It Over). Rezultă de aici ceea ce am numit emoția întârziată: o contradicție atât de incitantă încât relectura devine un sine qua non. O relectură care nu urmărește șiretlicuri de tehnică ci se insinuează în sensibilitatea labirintică a autorului. Cât din ființa dvs. puneți în aceste personaje? Există undeva în cărțile pe care le scrieți referiri autobiografice? Unde? J.B.: Ei da, fiindcă la urma urmei viața noastră a tuturor e un câmp de bătaie, nu-i
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
în roman ca o confesiune ori terapie - pentru mine asta nu e posibil, oricum. Când și când, mai folosesc câte ceva din viața mea reală, dar o fac cu totală obiectivitate, iar ceea ce rezultă e de nerecunoscut. L.V.: Puneți preț pe sensibilitatea romancierului? Unde vedeți hotarul dintre melodramă și inovația narativă dezlănțuită? J.B.: Sensibilitatea romancierului e ființa lui specială, ceea ce-l deosebește de alții; e bătaia inimii lui, e setul lui de amprente. Cred că sensibilitatea mea implică o gamă destul de largă
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
posibil, oricum. Când și când, mai folosesc câte ceva din viața mea reală, dar o fac cu totală obiectivitate, iar ceea ce rezultă e de nerecunoscut. L.V.: Puneți preț pe sensibilitatea romancierului? Unde vedeți hotarul dintre melodramă și inovația narativă dezlănțuită? J.B.: Sensibilitatea romancierului e ființa lui specială, ceea ce-l deosebește de alții; e bătaia inimii lui, e setul lui de amprente. Cred că sensibilitatea mea implică o gamă destul de largă de tonalități, după cum ați și indicat; în fond, așa e sensibilitatea modernă
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
de nerecunoscut. L.V.: Puneți preț pe sensibilitatea romancierului? Unde vedeți hotarul dintre melodramă și inovația narativă dezlănțuită? J.B.: Sensibilitatea romancierului e ființa lui specială, ceea ce-l deosebește de alții; e bătaia inimii lui, e setul lui de amprente. Cred că sensibilitatea mea implică o gamă destul de largă de tonalități, după cum ați și indicat; în fond, așa e sensibilitatea modernă în general (deși nici Shakespeare nu era altfel). L.V.: Romanele dvs. sunt, în parte, distopii afective (ca o absență îndrăgostită). Ar putea
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
J.B.: Sensibilitatea romancierului e ființa lui specială, ceea ce-l deosebește de alții; e bătaia inimii lui, e setul lui de amprente. Cred că sensibilitatea mea implică o gamă destul de largă de tonalități, după cum ați și indicat; în fond, așa e sensibilitatea modernă în general (deși nici Shakespeare nu era altfel). L.V.: Romanele dvs. sunt, în parte, distopii afective (ca o absență îndrăgostită). Ar putea acesta să fie un avertisment că romanul desperado trebuie înnoit? Vi se pare familiară emoția distopică? J.B.
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
studenților. Construiți o istorie în istorie, includeți o epocă în alta, personajele se topesc într-unul singur, care până la urmă e însuși autorul. E oare acest autor eroul principal al romanelor dvs., o inteligență histrionică ce ascunde în fapt o sensibilitate introvertită la maximum? Mai putem vorbi în romanele dvs. de un autor camuflat, așa cum era James Joyce, de pildă? J.B.: Cred, la fel ca Flaubert, că romancierul trebuie să fie în operă ca Dumnezeu în univers, omniprezent dar invizibil. Flaubert
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
Iulia Alexa Personajul Paul Daian, cel pe care cititorii îl cunosc de la Tîrgurile Internaționale de Carte de la București, omul cu trompeta, nu seamănă cu poetul Paul Daian. Poemele lui din a vieții vibrează de sensibilitate metafizică și sunt interogațiile acute și esențiale ale unei conștiințe pascaliene. Fiecare poem e o întrebare către Zguduitorul de ființe, o enigmă existențială, gnoseologică și morală deopotrivă, un monolog dialogic între Divinitate și poetul metafizician, ce-și primește confirmarea și
Mingea de păr by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16611_a_17936]
-
existențială și religioasă bulversantă, amintind de retorica blagiană și argheziană. Hamletianismul unor interogații ("I-am spus Zguduitorului;/ puterea absolută a gândirii curmă tot ce este străin/ ce este mai rău, să fii/ ce este mai bine, să fii?") indică o sensibilitate a esențelor, obsedante și copleșitoare, iar raporturile sufletești ale creaturii cu Ziditorul au accente de umilitate profundă, împăcare și iluminare extatică, așa cum spune poemul 42: "I-am spus Zguduitorului;/ caut împlinirea nimicniciei mele/ omenești în Tine/ și mă cutremur de
Mingea de păr by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16611_a_17936]
-
de tare?/ de ce am ajuns să Te iubesc atât de mult?". Melancolia, durerea și iluminarea, anxietatea metafizică și moartea se transmit din poemele lui Paul Daian, copleșitor și grav, veșnicele vibrații sufletești în fața insondabilului. Sunt versuri bune, ce respiră o sensibilitate genuină, o sensibilitate a esențelor bulversante. Paul Daian, Mingea de păr a vieții, Editura Coresi, București, 2000, Colecția "Poeții orașului București".
Mingea de păr by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16611_a_17936]
-
am ajuns să Te iubesc atât de mult?". Melancolia, durerea și iluminarea, anxietatea metafizică și moartea se transmit din poemele lui Paul Daian, copleșitor și grav, veșnicele vibrații sufletești în fața insondabilului. Sunt versuri bune, ce respiră o sensibilitate genuină, o sensibilitate a esențelor bulversante. Paul Daian, Mingea de păr a vieții, Editura Coresi, București, 2000, Colecția "Poeții orașului București".
Mingea de păr by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16611_a_17936]
-
care să vomit/ tot ce dându-mi ai luat, Doamne,// să tot vomit." (Elegie). Departe de a fi duioase, "lichide", elegiile acestea comprimă și desfășoară o tristețe fundamentală și incasabilă, o deprimare adâncă, dar coagulată sarcastic și făcută să rănească sensibilitățile. Regăsindu-le, în acest fel, și verificându-le. În lirica antilirică a Marianei Marin oamenii iau trăsături de câini, unghiile protestului sunt acoperite de ghearele acaparatoare, utopiile se transformă în gunoi - și, contemplând toate aceste jalnice metamorfoze, personajul care spune
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
scenă-cadru, repetitivă, adună trupuri și măști. Un fel de bal mascat, în care măștile ascund identități, personaje, disponibilități. Rînd pe rînd din acest cor sau, mai precis, din acest corp ansamblu se desprind protagoniștii. Masca este înlăturată, se văd chipuri, sensibilități, personaje, pași. Este, în același timp, și un joc cu o mică provocare culturală să identifici din dans, din regie, coregrafie și interpretare ce roluri, ce cupluri sînt comentate. În fine, dincolo de coerența artistică și estetică, de performanța unora, cel
Studii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11866_a_13191]
-
unor versuri precum "unde-s paharele pline și discuțiile de pe terase?/ și unde-s întîlnirile cu sînii femeilor frumoase?" gîndul zboară aproape automat către baladele lui Villon. Alteori, trimiterile sînt mult mai subtile și ele vizează o anumită formă de sensibilitate. Un poem superb, Laudă, publicat în volumul Un potop de simpatii (1978) este un impresionant omagiu adus poeților ratați, iluziilor risipite sau redirecționate spre cu totul alte mize, sensibil mai mici: "Îi iubesc pe acești poeți fără loc în istoriile
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
un fel de "discurs îndrăgostit", care, nesupravegheat, ar fi putut duce la estomparea, dacă nu chiar la eludarea deficiențelor prozei fitzgeraldiene, și un discurs critic propriu-zis, sobru și lucid, al cărui scop ar fi să măsoare atractivitatea operei cu metrul sensibilității moderne, delimitând ceea ce este încă viu și grăitor de balastul problemelor și atitudinilor datate. Cum printre multele preocupări intelectuale ale autorului se numără și aceea de corespondent pentru România al societății ce alcătuiește repertoriul bibliografic fitzgeraldian, Virgil Mihaiu este bine
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]