939 matches
-
de gloanțe. Forțele interne și externe făceau cu schimbul: când un maior, când doar un plutonier. Credeam că nu scapă nimeni, dar unii dintre noi s-au înșelat. E deja totuna. Așadar, fratele meu a părăsit-o pe Edit, din sentimentalism, ca fata să poată dansa în continuare. Iar eu am violat-o în pivniță. Ba nu. E o exagerare, căci s-a lăsat. Mi-a plăcut. Numai că mi s-a părut că, între timp, fiica mea era acolo, așezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
bine le-ai lăsa pe toate baltă și te-ai apuca de scris versuri, zău așa! Firea ta îmi pare că nu-i foarte diferită de cea a barzilor romantici! Cred c-ai mișca serios pe foarte multă lume cu sentimentalismul tău!, și zicând acestea, rânji larg și batjocoritor, ea fiind dușmanul aprig al tuturor gingășiilor exagerate. - Bine, dar viața-i o poezie, de multe ori!, protestă, aproape blajin și fără încredere în ea, Adriana. - Ce spui tu?!, i-o tăie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Strâmba, cu picioarele sucite, cu părul lațe, cu nasul cârn, cu rochia de 10 lei metru, cu locuința în mahalaua Dudeștilor, funcționară, mâine poate telegrafistă și viitoare soție de avocat mediocru de provincie, cu cunoștințe franceze de modistă, cu un sentimentalism de melodramă, la dispoziția mea când vreau și când nu vreau! Să mă chinui eu din pricina ei! Sâmbătă. Sărmana! Supărare după supărare. Ca s-o pedepsesc și mai mult, am lăsat anume să găsească o scrisoare de a mea către
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
la băutură, la agațamente, la autodistrugere, la bani (o vreme se întorc la primitivism după care Spunk are o cădere nervoasă pe fond citadin. Până și eu, în ciuda exaltării de care eram cuprins, am reușit să descopăr o urmă de sentimentalism aici). Tot filmul, Spunk a avut o privire tăcută de uimire mută și rezervă, comică, dar demnă, formidabilă. A fost extrem de bun la sfârșit, când extratereștrii (care au monitorizat toată gluma, ajutându-l pe Spunk în momentele de stângăcie) îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bostanul găurit cu lumânare -. Scuturatul ferestei. Curiozitatea lui Dzierzek, care iese noaptea cu ciubucul, ca să vadă ce-i, - un ucenic sare dintr-un măr, Dzierzek după el, sare gardul și-ncape-n gura unor câni. Domnișoara cea bătrână de sus. Sentimentalismul lui Scheffer. În casa lângă fîntînă: Mâncam *** de foame, făceam chisăliță și povidlă. învățînd în ist. nat. despre maimuțe - ne suiam în nuci spre a le imita și-a-nvăța lecția. Porcul leșesc, care voia să se înăsprească prin răceală
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
a „cîtorva din trăsăturile caracteristice ale poeziei franceze contimporane”, pornind de la articolul „Poezia epocei“ al lui Nicolas Beaudouin, „unul din reprezentanții curentului paroxist anunțat acum doi ani cu mare tămbălău de dl Jean de Thogorma”: „Poezia nouă e tocmai opusă sentimentalismului, scepticismului, diletantismului elegant și altor anchiloze decadente tour d’ivoire. (...) Artei pentru artă (...) ea opune arta pentru viață”. Este semnalată, cam confuz, influența democratismului whitmanian asupra lui Zola, Paul Adam, Verhaeren, Dehmel, Nicolas Beaudouin, Henry Guilbeaux, Canudo, Paul Friederich, Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
identifică o „simplitate patriarhală”, care însă „nu are nimic comun cu liniștea și calmul lui Francis Jammes sau Thomas Braun”, ci mai degrabă cu Tristan Corbiére, avînd „ceva separat și rupt parcă în poeziile lui, mult dispreț pentru oameni și sentimentalism, dar mai multă ironie și sarcasm” (în Facla, anul V, nr. 129, 16 februarie 1914, semnat Crișan). Fără a vorbi în textele sale antebelice despre expresionism, Vinea comentează cu subtilitate volumul Plumb al lui Bacovia, făcînd o apropiere fugară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pot îngădui obstacolele sociale ce stăvilesc pornirea lor nervoasă de a vagabonda în libertate (...); e frate cu D’Annunzio în ceea ce privește disprețul societății și trebuința de a trăi în plăcere și frumusețe. Tustrei sînt însuflețiți de o adiere romantică, de un sentimentalism fără frîu, de un cult excesiv al individului. Cugetul lui Nietzsche îi robește. Toți pregătesc și anunță mesiile de mîine: supraoameni”. Textul exprimă - „în oglindă” - sensibilitatea estetico-ideologică a comentatorului, opțiunea sa pentru apropierea prozei de poezia lirică, refuzul „anecdoticului” tradițional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pentru experiențele extreme și extremiste sînt elemente constitutive ale discursului acestor intelectuali. Într-un articol intitulat „Recunoștință futurismului“, în Cuvîntul din 7 august 1928, tînărul furios Mircea Eliade își asumă un „futurism personal”, înțeles în sens larg ca revoltă împotriva sentimentalismului, slăbiciunii și conformismului. Capitolul V. Aventura românească a Dadaismului Revista Chemarea (1915) Prima revistă condusă de Ion Vinea, un preludiu al avangardismului autohton, a apărut în două numere, între 4 și 11 octombrie 1915. Efemera publicație s-a bucurat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și cea mai deplorabilă secrețiune a creierului meu este domnul Habacuc”) și, după grotești peregrinări prin universul prostituatelor, agrementate cu episoade narcomane, își abandonează eroul într-un „sfîrșit de roman” bombastic. Gustul futurist - șarjat și mecanicist prin excelență - pentru compromiterea sentimentalismului, paseismului, individualismului romantic îi răspunde un „danț buf, cu reverențe și mecanice cadențe”, prin care grotescul schemei „ascunse” este scos la lumină. Comicul, ludicul au rolul de a compromite speciile canonice. O proză a lui Romulus Dianu, „De inimă albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cultură „clasică”, de care încearcă să se rupă... În unele cazuri, referențialul/realul apare supralicitat în direcție „reportericească” sau pamfletară. Scrisoare disperată de Felix Aderca, de pildă, mixează comic un episod de amor provincial cu fragmente de romanță (parodie a sentimentalismului minor), făcînd considerații exasperate la adresa condiției periferice: „Dulce Românie! Provincie integrală! Patrie în care e sortit să pregătim cu o sută de ani mai înainte cărțile și legile, pentru ca atunci, la vremea potrivită, nevoile și gusturile să fie altele!” (nr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
totul rare în expozițiile Warșoviene. (...) Ei au explicat în public și pentru prima oară problemele formale de artă. Defectele lor sînt o construcție insuficientă, lipsă de ordine și de moderație, lipsa unui program clar și hotărît, și prea mult loc sentimentalismului. Cu alte cuvinte, mai degrabă expresioniști”. Deosebirea față de avangarda românească a anilor ’20 stă, din nou, în asumarea fermă, „angajată” a poziției politice, inseparabilă de cea artistică: „Meritul celor dela Blok este o definiție precisă și clară a postulatelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Însemnări despre arta mută”, apărut în numărul 5 al revistei, pune alături imaginile a doi actori reprezentativi: Fairbanks („cavalerul romantic al vremii”, apreciat și de Meyerhold) și Chaplin („vagabondul sentimental prin excelență”). Ambii eroi moderni „luptă” și „corectează viața”, refuză sentimentalismul și visează la o schimbare (în sens poetic) a vieții utilitariste americane. Autorul face o distincție tranșantă între romantismul „activist”, „optimist”, „progresist” al american way of life și cel „feminin”, epuizat al culturii europene: „Activismul și optimismul care se degajează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aveți dreptate, femeile au gusturile lor pe care și le cultivă singure. Trucuri demodate, e de părere Curistul, gîndindu-se la fundulețul Tușicii, să nu-mi spuneți mie pe nume dacă o zvăpăiată ca ea se gîndește la gesturi tandre și sentimentalisme. M-am prins din prima pe cine voiai să pui gheara, zice Părințelul lovindu-l prietenește pe Roja în fluierul piciorului ca să-i atragă atenția. — Angelina e o adevărată femeie de casă, Părințele, spune Roja, gospodină a-ntîia, curățică și chibzuită
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sufli în ceafă cameramanilor, să-ți bagi nasul în ciornele aruncate la gunoi, să intri în vorbă cu tot felul de martori oculari. — Ar fi trebuit să le tragi cîte un glonț în cap și gata, zice Roja, ce atîta sentimentalisme, cînd ai de-a face cu niște zdrențe ca astea? — Nu m-a ținut, recunoaște Tîrnăcop, frecîndu și palmele de dungile pantalonilor. — Cel puțin acum e limpede că Armata trage încă în populație, zice Roja. — Și n-o să se potolească
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mărita cu mine, nu mai puteau trage mari nădejdi În direcția asta. — Da, dar Îndrăznesc să spun că și mama ta a vărsat o lacrimă când te-ai Însurat. — Maman? spuse Du Maurier, vizibil amuzat de idee. Bătrâna n-avea sentimentalisme din astea. Știi, În timp ce eu mă Îmbolnăveam de neliniște și supărare din cauza logodnei prelungite, ea mă sfătuia să-mi iau o țiitoare - o mică grisette, sau echivalentul ei Cockney. — Adică... În loc de Însurătoare? Henry era stupefiat de această mărturisire. — Nu, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care seamănă mai degrabă cu o stoarcere În mașina de spălat s-a mai estompat, apare și se lansează Într-o conversație izvorâtă dintr-o relație pe care noi doi nu am avut-o niciodată. Tatăl meu a confundat dintotdeauna sentimentalismul cu intimitatea. În ceea ce-l privește, eu sunt Încă fetița lui, cu toate că, atunci când eram mică, cerea de la mine lucruri ce necesitau puterea unei femei. Acum, că am crescut, vrea să fiu docilă ca un copil și se enervează repede atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dar mie îmi plăcea; când cineva arată impecabil, aceste mici imperfecțiuni te fac să ți se umple inima de o căldură care te lasă fără cuvinte. Am clipit și am înghițit în sec, în încercarea de a stăvili valul de sentimentalism exagerat care amenința să mă năpădească. — Te simți bine? mă întrebă Hugo, înțelegător. Te întreb pentru că ești gata să te apuce o criză. — Sunt bine, zisei eu, revenindu-mi. Mă gândeam doar la ce pantofi să-mi pun. Sandalele alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu creionul în mână și lacrima în colțul ochilor, asupra a ceea ce era convenabil să ia cu ele și ceea ce trebuiau să lase. Cum genul uman este așa cum îl știm, nu puteau lipsi capriciile egoiste, neatențiile simulate, falsurile apeluri la sentimentalisme ieftine, manevrele de seducție înșelătoare, dar au fost și cazuri de admirabile renunțări, din acelea care încă ne permit să credem că, dacă perseverăm în aceste gesturi și în altele de meritorie abnegație, vom sfârși prin a ne îndeplini cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în după-amiaza aceea de duminică din timpul războiului, și al doilea, care nu a prins viață decât când am ajuns la liceu. Numărul unu, trebuie s-o spun cu regret, nu a fost mai mult decât un clișeu plin de sentimentalisme infantile. Dar, la vremea aceea, eram doar un copil, iar războiul era pretutindeni și toată lumea vorbea despre el, tot timpul. Eram prea mic ca să plec pe front, dar, ca toți băiețeii grăsuni și fără minte, visam să mă fac soldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Trăim pentru a fi recunoscuți în valoarea modului nostru de a fi, și nu (doar) în capacitatea noastră de a avea. Fără a exclude tendința hobbesiană de homo homini lupus din simplu optimism moral, cum spunea Simmel, și dincolo de orice sentimentalism, pentru a vorbi precum Weber, această paradigmă are în primul rînd marele merit de a reda socialului și subiectivității individuale întreaga lor complexitate, din care nu sînt omise dezinteresul, iubirea, ura sau alte dorințe greu raționalizabile. Din acest punct de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
umorul amână ridurile. Umorul poate fi concepție de viață. Ori terapeutică de supraviețuire. Inteligența se relaxează prin râs. Umorul destinde frunți și deschide căi. Insuportabilă este viața smântânită de umor. În compania oamenilor veseli, orice samar devine suportabil. Ironia cenzurează sentimentalismul și vestejește aroganța. Nu știu dacă mai trăiește marele umorist. Constat însă că scrie mereu. Dacă viața e scurtă, măcar să o facem ... lată! Simțul umorului ar putea ridiculiza orice fanatism. Cărțile de memorii provoacă umorul, pentru că sunt scrise în anotimpul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lăsa pe toate baltă și te-ai apuca de scris versuri, zău așa! Firea ta îmi pare că nu-i foarte diferită de cea a barzilor romantici! Cred c-ai mișca serios pe foarte multă lume 134 Rareș Tiron cu sentimentalismul tău!, și zicând acestea, rânji larg și batjocoritor, ea fiind dușmanul aprig al tuturor gingășiilor exagerate. - Bine, dar viața-i o poezie, de multe ori!, protestă, aproape blajin și fără încredere în ea, Adriana. - Ce spui tu?!, i-o tăie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să-i alungăm pe francezii care conviețuiau cu noi de o sută de ani. Mulți erau chiar prietenii mei personali, fusesem împreună la școală și îi cunoșteam după nume și după gusturi. Dar venise momentul să sfârșim cu ei fără sentimentalisme, și așa am făcut. Sunt lucruri care trebuie să se afle deasupra moralei burgheze și acesta e unul dintre ele. Făcu din nou o pauză, lungă și studiată. — Președintele are idei foarte clare și mi-a spus așa: „Hassan, nomazii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
așeze, ca și cum ar fi fost gazda; de altfel, parcă și uitase disputa de adineauri. În lipsa dumitale, Începu el, m-am gîndit că numai niște intelectuali ca noi pot fi oameni Într-adevăr liberi, dezbărați de convenții, de patriotism, de orice sentimentalism... Nu avem ceea ce se cheamă interese speciale. Adică, nu sîntem acționari ai vreunei societăți și puțin ne pasă dacă se duce de rîpă campania. Iată o imagine potrivită, nu găsești? — De ce folosești mereu pluralul? — Uite de ce, zise schilodul: pentru că nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]