22,588 matches
-
pe care mi-a trimis-o pe vremuri"... Un serios sprijin moral i-au fost scrisorile de încurajare, primite de la o mulțime de necunoscuți: "Pur și simplu m-au amețit... Era ca și cînd aș fi băut ceva. E o senzație plăcută să știi că există oameni care se gîndesc la tine... Am obiceiul să dramatizez, să fac din țînțar armăsar; apoi, după ce m-am convins că diagnosticul nu e fatal, am început, din nou, să rîd și să am pofta
Sofia Loren, un mit intact by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17954_a_19279]
-
păduros, silvan"), străbate cu nesaț meleagurile europene, nu pentru a fugi de sine (în felul "divertismentului", vestejit de Pascal), ci pentru a se regăsi că într-o întreprindere inițiatica. Solemnitatea contactului cu necunoscutul e topită într-o rețea deasa de senzații, impresii, amintiri, corespondențe care feresc periplul de uscăciune, îi acordă gustul irepetabil al clipei. Cadrul geologic ori mitic apare tratat printr-un cald impresionism al notației, uneori direct aplicat liniilor generice, măreției lor imobile, precum o gingașa ofranda a efemerului
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
a improvizației și a nedefinitului, cum prezice subtil ea însăși într-o maximă din Spaimă de literatură: "Există poeți care refuză să comunice și alții care rămîn secreți chiar în cadrul comunicării. Și mai exista misterul în stare să precipite dincolo de senzația celorlalți că au înțeles totul". Perfecțiunea simplității spre care tinde, epurînd epitetele inutile, măștile stilistice, substituirile, adăpostește o capcană, o nouă enigmă, de care e avizata și de care poate profita paradoxal. Ancorat în sfîrșit la acest țărm, mă văd
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
cu o ironie pe măsură, parodic și satiric - "nebunia" percepută la scară redusă a unui singur oraș ar putea fi reprodusa la o scară mai mare; a societății românești postdecembriste. Trufiile, orgoliile, politică și propagandă electorală, protocronismul stupid, goana după senzații tari a cotidienelor de tipul "Bahluiului", superficialitatea, filozofarea mioritica, mediocritatea, apoi bovarismele individuale și colective sînt toate prinse într-un insectar mobil, fără note și explicații, sistemul aluziilor fiind singurul operant. Mesajul, cărții (dacă ținem cu tot dinadinsul, să-l
Un complex din copilărie by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18136_a_19461]
-
Fără ostentație, dar cu siguranța sensului protejat, Pasquali mizează pe competența cititorului. Cina celor trei are, mereu și mereu, în centrul mesei un bloc de tăcere. De fiecare dată, naratorul reușește să îl numească sau să îl sugereze altfel, dar senzația la lectură este a unei capacități infinite de prelungire a fețelor alegorice; la mijlocul mesei nu e pîinea (trupul zeului salvator), ci tăcerea (teofanie refuzată pînă la capăt), comparată cu bolovanii sfărîmați de tată în mină; e o materie lipsită de
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
ton ironic-dezinvolt; pagina sportivă recurge la un umor mai vulgar, cu jocuri de limbaj la limita obscenului, iar pagina politică prezintă informații pe un ton depreciativ-sarcastic. Umorul de limbaj apare adesea an reportajele și anchetele asupra marginalilor, iar știrile de senzație, relatările jurnalistice asupra unor violențe sau catastrofe, recurg la jocul de cuvinte și la tratarea persiflanta a victimelor. Devenit un ingredient obligatoriu al discursului public, o probă de inteligență sau o scuză comoda pentru agresivitatea pamfletului (eventualul protest riscă să
Umorul national by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17428_a_18753]
-
influențată de experiențele epice de la Joice la noul român. O proza autoreferentială. Românul se povestește și se analizează plin de spirit și de ironie. Criticii vremii o numesc textualism. Se pune accentul pe concret, existențial și alegorie socială" etc. O senzație de rătăcire în timp i-o mai provoacă lectorului și scurtele descrieri sau portretele eroilor, romanțioase și cu un iz pașoptist: "(...) Alex observa la o masă alăturată o tânără cu părul căzut pe umeri că o beteala de aur și
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
tehnică de astăzi a absorbit, si cu efortul a generații de compozitori, sumedenie de capacități. Dar este neîndoielnic că Chopin a avut o viziune proprie care devansă epoca. Poziția avantajoasă - acolo desenată - este în același timp grațioasa, ea da privitorului senzația că mâinile flutură fără greutate. M-a însoțit permanent, în seara audiției, spectacolul mâinilor plutitoare ale Elisabethei Leonskaia. Repet, înainte de orice lectură posibil manipulatoare! Să nu ne rătăcim prin literaturi. Deși tot literatura este a notă exuberanta, avântul, impulsivitatea; cascadele
Festivalul International "Chopin" by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/17454_a_18779]
-
logică a sirului de crime declanșat prin instaurarea samavolnica a regimului totalitar în țară. Memorabil că amploare și trasare a coordonatelor emoționale este debutul românului, în care personajul central parcurge, acompaniat de explicații venite din partea mamei, albumele de familie. O senzație de convivialitate, pește spații și timp, care poate explica atașamentul românilor față de urgisita lor patrie, chiar în cele mai rele timpuri. Mihai Zamfir vădește o asemenea virtuozitate în evocarea rădăcinilor familiale ale propriului personaj, încât nu încape dubiu că adeseori
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
și cititorii săi. Aceștia se simt parcă îndemnați să-și confrunte experiențele personale, petrecute simultan cu cele din carte, acum aproape un deceniu. Am facut-o eu insumi, mai mult sau mai putin conștient, pe întreg parcursul lecturii. Ce stranie senzație de dislocare temporală mi-a creat narațiunea, atunci când mi s-au reanimat în memorie evenimentele acelui prim an de libertate! Un singur exemplu: exact în timp ce iubirea dintre Sandi și Cora ajunsese în prag de toamnă ("În camera de la etajul trei
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
comun de înnoire. Drumul este al tuturor deopotrivă însă fiecare în parte are satisfacția schimbării. Frecvență mare a înnoirii întărește iluzia că ea s-a petrecut într-adevăr. Răsfoind revistele de modă vechi, sau picturi de epocă încerci o stranie senzație de familiaritate în atmosferă vremilor apuse căci bizareria vestimentației nu poate ascunde fizionomia umană cunoscută care se ascunde în spatele ei. Tipurile umane sunt de fapt aceleași, cunoscute de mult și ne vorbesc prin aceleași semne descifrabile cu ușurință. Tipologia fizionomica
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
motivațiile explicite și implicite. Nouă traducere propusă are meritul de a simplifica, de a apropia textul de vocabularul zilei de azi. Șanț replici care șochează și impresionează, șanț cuvinte care șochează prin amprenta lor prea marcat contemporană, global am avut senzația că poezia sumbră a textului se scurge adeseori printre cuvinte. Al doilea merit al montării este coerentă imaginilor și a muzicii, organicitatea propunerii regizorale an raport cu textul. Marea oglindă din decorul lui Horațiu Mihaiu, unde ănainte de ănceputul spectacolului
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
Alex. Ștefănescu Când s-a renunțat la emisiunile Monicăi Lovinescu de la "Europa Liberă", am avut senzația că în literatura română s-a stins lumină. (Ceva asemanator am mai simțit numai atunci cand Nicolae Manolescu a abandonat cronică literară.) Și a trebuit să treacă mult timp până să mă obișnuiesc cu noua situație. Monica Lovinescu nu mi s-
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
impasibil la interpretarea absurdă ce i s-ar putea acorda: " Mă ămpac cu mine cand scriu cand exist cand/ strig pana se deschide păntecul vremii/ și ies toate ămpotrivirile/ fără să-mi pese de umorul zilnic/ de notele kafkiene" (Ceață). Senzațiile gustative, tactile, vizuale au un loc de cinste: "Acre mai șanț poftele/ obiceiuri/ an tandrețea așa-zisa imperiala/ an topul/ cuvintelor sufocate de imaginație de greutate/ de prea mult rost/ nici nu mai cred că a fost libertate/ an eul
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
de plastic a ănlocuit limbajul de lemn al Epocii de Aur, cu o rapiditate ănspăimăntătoare. Tranziția noastră și-a inventat eroi ănainte de a câștiga vreo bătălie, iar evangheliștii s-au pus pe lucru ănainte să apară Mesia. De unde și senzația de farsă, de perdea de fum, pe care stradă o percepe tot mai acut și tot mai scârbita. Ipoteza pe care o propune editorialistul de la Curierul Național e că tranziția autohtonă e bântuita și azi de ceea ce Chirovici numește "crimă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17507_a_18832]
-
a lungul convorbirii. ai lipsesc ambele tipuri de complexe care fac din interviurile cu personalități de calibrul lui Ion Iliescu o proza indigesta - și cel de superioritate și cel de inferioritate. an sfârșit, când ajungi la capătul textului, nu ai senzația de gazetărie de o zi, pe care o dau mai toate ăntreprinderile de acest gen din ziare. * an Bulgaria s-a aprins fitilul unei noi afaceri Țigareta, după ce omologul lui Nini Săpunaru, directorul general al vămilor din țară producătorilor de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17491_a_18816]
-
valorilor sale, de unde și preferință poetei pentru "inactualitatea" expresiei, aflate mereu în matcă unei idei, a unui mesaj moral și de multe ori polemic. Poeta nu pregeta uneori să numească, să califice și să explice cuvintele, de unde și o anume senzație de reiterare discursiva a unor motive și obsesii. Există oare un poet autentic ? Fapt e că poezia Lilianei Grădinaru nu este o poezie feminină în sensul supralicitării vocalizelor senzoriale, ci una a lucidității, a grilei critice, dar și a armonizării
în absenta obsesiilor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17517_a_18842]
-
se simte în Israel poate și pentru că evreii au "voluptatea orientala a povestitorului". În sfîrșit, informațiile (atît de căutate, adesea) sînt livrate în cursul povestirii-poveste fără aglomerări de date, cu detalii, amănunțite uneori, fără a plictisi și fără a dă senzația aceea neplăcută (de atîtea ori încercată în cazul altor memoriale de călătorie) a transcrierii pliantelor, albumelor și a tot ceea ce va fi produs industria de promotionare turistică a locurilor văzute. Grigore Ilisei, De la apă Iordanului la fiordurile norvegiene, Ed. Omnia
Voluptatea povestitorului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17535_a_18860]
-
Atunci, curios de noutăți, mă plimbasem prin oraș pînă ajunsesem la periferie unde, făcîndu-mi-se foame, mă gîndisem să intru într-o bodega. Se știe că ungurii servesc bine, mult și curat în birturile lor, care mai erau pe-atunci. Aceeași senzație tonica de bună stare aveam s-o încerc ceva mai tîrziu, intrînd într-un restaurant de la subsolul unei clădiri din Piccadilly Circus de la Londra unde se află un local german, - șnițelul uriaș dînd mult peste farfurie,... berea... pîinea aurie, "de
Prietenii unguri si transhumanta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17541_a_18866]
-
pur discursiv, cea mai surprinzătoare reacție mi se pare, însă, respingerea tonului relaxat al normalității. O reacție caracteristică - deplîngerea "modelelor", a "efigiilor" desacralizate -, pune într-un număr recent de ziar ("Cotidianul", 6. oct. 1999), un titlu tipic de știre de senzație - "Împăratul Traian era tuns cu breton" a deasupra unui citat din noul manual de istorie incriminat: "Împăratul este reprezentat în ținută de gală, întruchipînd imaginea Romei imperiale la apogeul puterii ei. Echilibrul trăsăturilor, tunsoarea specific română, cu breton, împreună cu figură
Istorie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17553_a_18878]
-
a dezorganizări a reorganizări a legiferări a vociferări a mutări a permutări ș.a., a apărut, în fine, pe piață, un nou film românesc, Faimosul paparazzo. Într-un climat în care ducerea la bun sfîrșit a unui film ține de eroism, senzația criticului prezent la linia de sosire e aceea că autorii ar trebui întîmpinați mai degrabă cu flori și cu asistența medicală specializată, decît cu cronici! Florile i-ar reveni, în acest caz, în primul rînd lui Nicolae Mărgineanu, cineast de
Bietul paparazzo... by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17558_a_18883]
-
subterană a mafiei politice, pe un fundal de tulburări sociale..." Mai citim (tot acolo) că am asista la "dezvăluirea unor realități mai puțin cunoscute ale tranziției". Într-o lume a tuturor "dezvăluirilor" posibile, capotate invariabil în grotesc și în derizoriu, senzația e că filmul nu "dezvăluie" nimic, dimpotrivă, înlocuiește "dezvăluirea" cu o anumită artificializare. Toată povestea vînătorii politice sună contrafăcut, ușor artificial și mereu alături (așa cum sună și unele replici, în special cele puse în gură "faimosului paparazzo", personaj cu a
Bietul paparazzo... by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17558_a_18883]
-
mă-ntorc/ în fiecare seară" (Elegie). În acest climat de supraromantism (pandant al suprarealismului), eul își pierde consistentă, devine lax. Narcis nu se mai privește fix în oglinzi, ci deambulează fantomatic prin luciul lor, trupul său însuși se multiplică în senzația de mortificare: "Încă te știe gură mea sărutînd lame subțiri/ încă te știu mîinile plînsul fără motiv/ vai mie rătăcitor prin oglinzi/ firimiturile cîntecului au amuțit/ și-i atîta liniște/ de parcă-as fi murit în mai multe trupuri/ deodată" (Palimpsest
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
o odaie în spate. Dacă vrei... Paul: Nu băieți. Eu am altceva în cap. (Pauză) Auzi, Nils? Mai de mult, în tinerețe, eram încă acasă, în țara mea, era tot toamnă, se însera, mă simțeam foarte singur, și ca să alung senzația aia nesuferită am încercat să găsesc o melodie frumoasă la radio. Am învârtit de buton, plimbând acul de-a lungul scalei. Dau repede de o melodie nemaipomenită. O cânta un englez. Ascult, ascult și, în sfârșit înțeleg un cuvânt: „nothing
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
ne anulează identitatea, acel mult sau puțin de diferența care ne făcea odinioară să fim noi înșine. Izbutind să aflu tot, mă pierd, de fapt, pe mine însămi, identificîndu-mă cu toți ceilalți, cu propriul lor conținut de gînduri, trăiri și senzații. Alteritatea dispare, pentru că eu o agresez și o invadez, numai că odată cu dispariția ei dispare și sinele. Baudrillard urmează, așadar, teoria lui Ricoeur, aplicînd-o doar la viziunea să de sfîrșit de lume, în care inevitabil nu-și mai poate avea
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]