24,548 matches
-
elaborate în scopul de a servi drept bunuri de dotare există numai pentru o fracțiune a populației, calificată drept populație activă, definită ca parte a populației totale care participă la activitatea productivă. Definiția aceasta, voit vagă, exprimă dificultatea de a separa aria activității de aria inactivității, de unde interesul de a prezenta liniile directoare ale demografiei locului de muncă, o demografie care nu se poate baza decât pe convenții, căci numeroase situații sunt greu de clasificat. Cum să califici, de exemplu, un
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
la agresiunile externe, cum sunt bolile și accidentele. Cum să măsurăm îmbătrânirea biologică? Curbele de mortalitate măsoară creșterea probabilităților de deces (probabilitatea pe care o are un individ de o vârstă dată să decedeze în intervalul de timp care-l separă de viitoarea lui zi de naștere). Curbele de fracțiuni ale supraviețuitorilor la fiecare vârstă acuză o scădere progresivă până la aproximativ 60 de ani, apoi o accelerare brutală a căderii până la 90 de ani și, din nou, o scădere lentă. În
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
de interes să revenim asupra vechii dezbateri a eventualei interdependențe a creșterilor economică și demografică. Asupra acestui punct, chestiunea legăturilor ce unesc aceste două variabile este adesea afirmată, având în vedere atonia creșterii economice europene și diferențialul de performanțe care separă Europa și Statele Unite. Economiștii nu au avut totuși același punct de vedere asupra acestei relații. Înainte de secolul al XX-lea, legătura între cele două variabile era admisă: mercantiliștii sunt pentru popor, făcând să depindă bogăția prințului de calitatea supușilor; fiziocrații
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
niveluri ca pe platformele nespus de largi ale unei cataracte cu trei căderi, cu cîte un drumeag Între prima și a doua cădere, Între a doua și a treia treaptă. Arată ca niște cozonaci uriași, bine rotunjiți, năpădiți de iarbă, separați prin defileuri adînci. Par arcuiri de talazuri strivitoare, Înmăr murite locului ca să nu se prăvale unele peste altele. Ai zice că fiecare e capătul dinafară al unui tunel ce coboară În pîn tecele pămîntului. Înăuntru, sub bolțile de cărămidă, butoaie
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cai puterile pînă cînd o da de americani. De atunci, se ruga pentru sufletul acelei femei În fiecare seară de miercuri, ziua din săptămînă În care o Întîlnise. S-a predat pînă la urmă englezilor, lîngă Hamburg. Negermanii au fost separați Îndată de germani, iar, În curînd, Ioan Costin se găsea În sudul Suediei Într-un lagăr de refacere. Cea mai apologetică frază pe care am auzit-o din gura lui evoca tocmai cele trei luni scan dinave: „Atîta bere cîtă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
devine sălaș al Satanei. Prin urmare, moartea sa echivalează cu distrugerea diavolului dinlăuntru, ea trebuie să aibă „spectaculozitatea”, intensitatea dramatică și caracterul respingător al unui exorcism satanicid. Mai mult, imaginarul lucanian, de tip păgân, nu concepe ideea de punițiune divină separată de ideea suferinței fizice. Iuda trebuie să sufere îngrozitor, să simtă mâna lui Dumnezeu asupra lui înainte de a-și da sufletul. O faptă cumplită nu poate merita decât o pedeapsă cumplită. Întâlnim asemenea morți descrise de Herodot (Istorii 4, 205
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
al casei. Fiți cu Mine acum: cine nu este cu Mine este împotriva Mea, pentru că numai prin Mine, dacă doriți aceasta, puteți birui răul și boala spirituală. Cine nu adună cu Mine, Adunătorul, Împăciuitorul sufletelor, opusul lui diabolos, „cel care separă și scindează” sufletele, comunitățile, inima, lumea, acela risipește și se risipește pe sine. „De aceea” - concluzie logică, așteptată, necesară - „vă spun: orice păcat și chiar blasfemia vor fi iertate oamenilor, dar hulirea Duhului nu va fi iertată. și, dacă cineva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
încercând să împace teologia cu știința, „a ajuns la abuzul exegezei critice”. Pe lângă aceste două critici majore, Daniélou mai face una, derivată: în opinia sa, în teologie s-a produs o ruptură între speculația teoretică și viața propriu-zisă. „Speculațiile teoretice separate de acțiune și neangajând viața și-au trăit traiul.” E timpul ca teologia să-și regăsească vocația holistică, pentru a împrumuta un termen din filozofia științei, adică să nu se mai lase fragmentată între o episteme seacă, scolastică și un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-le în părul ei ca marea în asfințit... Și era atâta durere și disperare în gestul ei, că încremeniseră toți. Se auzeau numai suspinele ei, înăbușite în părul acum parfumat și care se strângea în bucle de parcă avea o viață separată în jurul picioarelor Lui. Stătea acolo și plângea. Când se așeză la picioarele Lui, așa cum mai stătuse odată, ascultându-i cuvintele, nu mi-a mai venit să-i spun nimic doar când Îl rugasem atunci, demult, să-i spună să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
o să vă placă să lucrați aici... Dacă o să fie vreo problemă, să veniți să-mi spuneți!... În zilele următoare Stelian se ocupă mai întâi de arhivă, deși asta nu intra în atribuțiile lui. El făcu ordine printre dosarele de pe rafturi, separând arhiva notarială de cea contabilă și fiscală și întocmind, într-un registru, o evidență a documentelor existente, pe ani și pe domenii de activitate. De-abia după aceea începu să se ocupe de contabilitatea cooperativei de consum a comunei, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
leagă de viață ? Și oare suferă mult ? Ce pot face ca să o ajut ?" Până la un anumit punct, gândurile tatălui și ale fiicei sunt chinuite de aceleași întrebări obsesive. Dar, după un anumit timp, căile nevăzute ale gândurilor celor doi se separă. Amintiri disparate și lipsite de importanță, nimicuri din viața lui comună cu Dora plutesc ca niște nori ușori în gândurile lui Victor : "Balul studențesc de la Bagdasar și melodia primului lor dans... Vârful Toaca și răsăritul de soare de pe Panaghia... Rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nume nu ne-a mai fost păstrat secret : Sverdlovsk. În închisoarea de tranzit cu același nume, fie el blestemat, am rămas o săptămână, în care am suferit cele mai josnice umilințe. În primul rând copiii, bărbații și femeile au fost separați în trei grupuri. Dezbrăcate la piele și încolonate am defilat prin fața bărbaților și copiilor care erau la fel de goi ca și noi, femeile. Am fost tunse, deparazitate prin stropire cu dezinfectanți care îți tăiau respirația și te orbeau și supuse controlului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu am acceptat ca fetei noastre să îi lipsească ceva și te asigur că nu a fost ușor. Victor și cu mine am acceptat fără murmur renunțări care adeseori îmi păreau meschine pentru ca ea să nu simtă diferența care o separa de copiii născuți în familii înstărite din țara mai înstărită ca cea din care veneau părinții. Am făcut tot ce ne-a fost cu putință pentru ca Dorina să nu simtă că era copil de imigranți. Ați răsfățat-o prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mâncai dumneata acum, cu tot ce s-ar mai fi găsit prin vecinătate. Iritat de stinghereala continuă pricinuită de acești curioși, stăpânul calului a lipit pe poarta de la intrarea în bătătură un anunț cu litere de-o șchioapă: Percepem taxe separate pentru ghidaj, deranj și ovăz! Numai așa a reușit să se descotorosească de vizitatorii nepoftiți, care de-acum făceau cale întoarsă chiar de la poartă, că oamenii de prin părțile noastre sunt cam strânși la pungă, în timp ce ironiile cu sau fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să intre cu căruța în pădure decât o dată sau de două ori pe zi pentru a-și lua porția cuvenită de vreascuri din grămezile clădite la drumul mare. Și numai din cele subțiri, că celelalte, mai grosuțe, rămâneau în grămezi separate pentru învârtelile și obligațiile lui dom' feșteru', da-i-ar Dumnezeu sănătate că bun om este... mai închide și el ochii... că doar creștini suntem cu toții... Numai așa a reușit Gătej al nostru să adune mai multe cărucioare de găteje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-i Mariuță! Dar fii și tu îngăduitoare și așteaptă măcar două-trei săptămâni, timp în care voi încerca s-o lămuresc că are niște pretenții greu de îndeplinit și că, în situația dată, voi fi nevoit să-mi clădesc o gospodărie separată pentru mine și pentru familia mea... Nădăjduiesc ca până la urmă totuși să înțeleagă! Măcar i-ai spus despre cine-i vorba? Nicidecum! Că ar fi umplut satul de vorbe! Mai dihai decât atunci când cu Ioana lui Dorin, de era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fără diversitate. Drama celui ce trăiește în frică. Pe marginea geamului simțeam venind particule intime, foarte fine de aer. Pădurea acoperea cerul până în dreptul geamului, și cerul era întunecat. Se mai vedea din tren numai acea linie fină ce le separa, și aceasta era când continuă, când atât de zdrențuit decupată încât, din pricina trepidațiilor nu se vedea prin câteva locuri nimic. Copacii luau forme cunoscute ( mintea lucrează mereu cu amintiri, cu ceea ce am învățat). Mi s-a părut și apoi mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
diferă, nu există un ritm. Nu aș vrea ca în aceste clipe luna să înceteze să lumineze, nici nu aș vrea să nu mai văd spectacolul de culori în noapte. Flori sălbatice, floarea de colț, toate se adună, toate se separă, cercul de foc în roze se cufundă și frigul cu grijă rapid îngheață tot. It is exquisit. Ne e fomiță. Am făcut nani. Vino-ți în fire! Nu-i lucru curat. Nu e nimic de păpică? Ce fu cel lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bărbat cucernic ce mă purta pe o melodie frumoasă, ca un prinț de poveste. Nu că nu mai fusesem cu el la petreceri, din contră, dansam cu el frecvent la multe și felurite festivități. Însă puneam pe seama acelei luni petrecute separați faptul că mă simțeam puțin neobișnuit în brațele lui, puțin încordată, vrând să plac, să-i plac. Mă preocupau ținuta și felul în care dansam, arătam ca femeie, și nu neapărat pentru ochii din salon, ci pentru a-i place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sânge. Deci pot încerca această tehnică, chiar dacă rezultatul ultim e să vezi realitatea adevărată, unde noțiunea de ființă își pierde înțelesul. Eu sper să tind spre un infinit de posibilități și să le cuprind pe toate o dată, dar eu fiind separat de ele, și în același timp parte a armoniei lor perfecte. Totul se vede roșu, o culoare sângerie, pe alocuri înnegrită de tot, ca și cum întregul spațiu ar fi un lucru sângerând cheaguri și eu aș fi în interiorul său, sub picăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să respire prin tine. Serios?...Nu mai spune! mă interesa ce avea de spus, dar nu vroiam să las impresia asta. Mi-a dat mâna; doar formal, și în acel fulger ce ni l-a acoperit, tocmai distanța ce ne separa ne unea. Nu mă poți omorî, pentru că sunt moartă. Și tu ești mort. Suntem toți deja morți, pentru că nu vom fi existat. X: Uită-te la mine când îți vorbesc. O:Te voi privi în ochi când voi vorbi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o văd primitoare, calmă. Și ea devine iubitoare, căci mi-l dă pe el pielea albă, părul negru, buze roșii, piele rece. Și el este pasiune, dar o pasiune lină căci din el iese iubire și respect. Distanța nu ne separă, ci ne unește într-un joc al firilor inteligente. · Și el cu părul roșu, vesel și bun, cu el orașul din lumini colorate-l face totul un joc de societate. El mă îmbrățișează, matur și bucuros că sunt cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să-I dea fericire. A dorit să facă Întunericul să sclipească astfel încât să vadă și alții acele sclipiri. Și dacă în realitate Supernovele, fiicele Întunericului și ale Luminii se sting, e pentru că dincolo de toate Întunericul și Lumina se iubesc, sunt separate și în același timp sunt împreună. Însă stelele aparțin Întunericului, copiii sunt ai mamei. · Cine iartă, cine iubește, cine câștigă? Lupta ia mereu alte forme, la infinit. · Nu se dorește moarte. Nici viață. Se dorește spiritualul. Fiecare își visează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ca secerat, mort într-o clipă. Acesta este omul, de fapt! Lumea n-ar mai trebui să se amăgească atât cu iluzia puterii lui! Așa stând lucrurile, iată și motivul pentru care îmi doresc să mă Istorisiri nesănătoase fericirii 51 separ de tot de el, să ne scindăm și, pe urmă, să las să-mi aparțină numai sufletul, în substanța căruia mă voi afunda și mă voi contopi pe deplin, căci doar el este, de fapt, acea palpitare de energie pură
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
o anumită capacitate, să iasă la iveală. A înțelege, acțiunea prin care rațiunea noastră, după modelul "înșfăcării" simțurilor, ia în stăpânire lumea, împărțind-o și ordonând-o, este, în japoneză, wakaru, care înseamnă, literal, "există starea de separare": ceva se separă de haosul inițial și astfel devine, ca atare, vizibil. A vrea se traduce prin: acest obiect trezește starea de a voi, în general, și numai din poziționarea situațională se poate înțelege dacă este vorba despre mine, despre altcineva sau despre
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]