7,518 matches
-
nici o îndoială că vei trece pe la noi. Și acum, roag-o frumos pe nașă-ta să te omenească cu ceva de mâncare, că de băutură nu ducem lipsă - a dat-o pe altă foaie învățătorul. Când foamea a fost potolită și setea ostoită, Costăchel a pornit să depene toate cele petrecute la județ și ce deslușise el din gazete. Măi Costăchele! Tu ai citit bine în jurnalele celea sau?... Am citit bine, nașule, și m-am îngrozit. Scrie în jurnale că ieri
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pe ai noștri. Băieții noștri au plecat în refugiu cu profesorii Liceului Bașotă. Măi Petrache! Mai povestește și tu, că mie mi s-o uscat gâtlejul. Uite la el. Cu ulcica de vin în față și strigă că moare de sete! ... Și nu te mai plânge că nu ți-s toate mințile acasă. Uite-le colea grămadă în scăfârlia ta și nu în altă parte! - l-a apostrofat Petrache. Prinzând momentul, Măriuca a preluat inițiativa: De-acuma înainte iau eu comanda
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a putut. Până la urmă, gluma a zburat aproape fără voia lui: Ia te uită la hulubașii iștia! Nici nu le pasă de bietul armăsar, lăsat flămând și însetat în ploaie. Ba mai rău... Își lasă aproapele să moară cu o sete de zile mari! Apoi așa-s vecinii. Nu te lasă să trăiești, ferita sfântului... Și dacă tot ai adus vorba de sete, fă bine și adu o bardacă încoace, că tot mă așez la masă acușica - i-a întors vorba
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
bietul armăsar, lăsat flămând și însetat în ploaie. Ba mai rău... Își lasă aproapele să moară cu o sete de zile mari! Apoi așa-s vecinii. Nu te lasă să trăiești, ferita sfântului... Și dacă tot ai adus vorba de sete, fă bine și adu o bardacă încoace, că tot mă așez la masă acușica - i-a întors vorba Costăchel. Vezi tu, Măriucă? Mehenghiu ista de Costăchel m-o invitat la masă fără să te întrebe. Da’ mai rău îi că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
eram deja departe de lagăr. Undeva în inima pădurii... Am plecat de dimineață, pentru că până seara conducerea lagărului nu avea cum să afle de dispariția noastră. Ne rugam să dăm peste un pârâiaș cât de mic... Întâi, să ne ostoim setea și apoi să ne pierdem urma... Pe la chindie, am auzit clipocit de apă. Pentru noi era mană cerească... Un pârâiaș nu mai lat de două palme ne tăia calea. Pentru noi însă nici Dunărea nu era mai lată! Ne am
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
apoi să ne pierdem urma... Pe la chindie, am auzit clipocit de apă. Pentru noi era mană cerească... Un pârâiaș nu mai lat de două palme ne tăia calea. Pentru noi însă nici Dunărea nu era mai lată! Ne am ostoit setea. Ne-am răcorit fața și am umplut bidonul cu apă. Ne-am scos încălțările și am pornit pe firul apei la vale. Nu ne atingeam nici de un pai. După câțiva kilometri, am ieșit la mal, prinzându-ne de crengile
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
rând la fiecare. Păreau fericiți că aventura evadării se terminase cu bine. Ei nu bănuiau că, odată cu trecerea Prutului, peste calvarul drumului a căzut ca o lespede chinul sufletesc... „Adică cum? În țara mea să rabd de foame și de sete, ascuns într-un marfar sau mărșăluind cu tălpile însângerate?”... Eu cred că ați avut un curaj nebun. Cum să pornești la drum știind bine cât amar de cale ai de străbătut și în ce condiții... Foamea, setea și pericole la
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
foame și de sete, ascuns într-un marfar sau mărșăluind cu tălpile însângerate?”... Eu cred că ați avut un curaj nebun. Cum să pornești la drum știind bine cât amar de cale ai de străbătut și în ce condiții... Foamea, setea și pericole la tot pasul” - a apreciat inginerul Cicoare. Nu am putut accepta temnița rusească, pe care o făceam pe nedrept... Ne-au furat libertatea ca lotrii la drumul mare. Ne-au dus în robie în numele frăției și prieteniei fățarnice
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
lumii... 3 E ra o seară superbă de mai. Primăvară deplină. Pretutindeni un verde viu, neprihănit împodobea pomii și parcurile. Prunii, merii, caișii își etalau fără rezerve splendorile buchetate în florile de mătase alb-roz, strălucitoare, sidefii. Oamenii le savurau cu setea celor veniți din deșertul iernii. Erau atât de apetisante, încât le-ar fi putut pune în prăjituri, în cozonaci... În dimineața ce urma, Simona se aștepta să i se facă externarea. Erau semne evidente că boala ei fusese alungată dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
-i dea măcar binețe, ieșise pe poartă întunecat, dând din mâini și bolborosind cuvinte bolovănoase, după cum i se frământau buzele. Costache intră în ograda sa mai cătrănit decât plecase. Dechise ușa la tindă, luă toporul și începu să lovească cu sete în tulpina copacului. Maria nu putu suporta scena. Cu fiecare lovitură de topor, parcă auzea un geamăt surd, având simțământul care n-o înșelase niciodată că și copacul acesta era tot o ființă. Intră în casă și-și astupă urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în direcția spălătoriei o femeie care înșira câteva cearșafuri la uscat. Aceasta se opri pentru o clipă și privi scena cu o uimire mută. Profitând de o clipă de neatenție a Simonei, copilul se desprinse din brațele acesteia, șută cu sete în mingea care îl aștepta și porni în goană spre coechipierii săi. Simona rămase cu mâinile întinse către copilul care alerga strigâdu-l cu glas sfârșit: Răducule, dragule, puiul mamei!... O soră de ocrotire care o urmărise și asistase frecvent la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
unei căi, în căutarea cu disperare a zorilor, dar acestea îi apăreau mereu încețoșate. Noaptea în care intrase îi înnegrea tot mai mult drumul pe care pornise. Potrivindu-și necontenit pașii incertitudinii în învăluirile pline de întunecimi, a dorit, cu setea omului aflat în deșert, să deslușească linia orizontului pentru a trece dincolo, lăsând cuvintele pe alt tărâm, nebănuind că dincolo putea fi o lume a tăcerilor... Cum bine este știut în glasul cuvintelor își au sălaș multe tăceri. Poate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
concluzionă el iritat. Mai c-ar fi vrut, la început, s o azvârle direct la gunoi, dar nu-i aparținea... Așa stând lucrurile, el purcese din nou la bibliotecă, spre a o returna, cu gândul bun că altcineva, poate, în setea-i nestăpânită de lectură, se va putea sluji de ea mai bine decât o făcuse el. Ajungând nervos înapoi acasă, aproape că mai avea un pic și răcnea. Primul lucru, pe care găsi cu cale să-l facă, spre ași
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ce-i al meu! Vreau să mor și să plec cât mai repede de aici, căci legăturile cu această lume sunt prea primejdioase, iar plăcerile și greutățile ei deopotrivă sunt doar niște rătăciri regretabile și întru totul dăunătoare. Acum, singura sete, pe care pot s-o mai simt, este doar cea a voluptăților de după moarte, iar mie mi este atât de sete... Nu mă muncește nicidecum neliniștea întunericului morții, și nici de veșnicia ei nu mă cutremur, ci doar de posibilitatea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
prea primejdioase, iar plăcerile și greutățile ei deopotrivă sunt doar niște rătăciri regretabile și întru totul dăunătoare. Acum, singura sete, pe care pot s-o mai simt, este doar cea a voluptăților de după moarte, iar mie mi este atât de sete... Nu mă muncește nicidecum neliniștea întunericului morții, și nici de veșnicia ei nu mă cutremur, ci doar de posibilitatea de a n-o dobândi la timp mă tem. Vreau moartea când am eu nevoie de salvarea ei, nu când va
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fi bine pusă la punct, uneori aproape că îi făcea și plăcere; erau unicele sale clipe de satisfacție... Până la ce limite te poate împinge câteodată viața! „Am să găsesc un cuțit mare și ruginit și am să-l folosesc cu sete împotriva mea! N-aș fi nici prima și nici ultima de pe fața pământului, cu siguranță!”, gândise ea odată cu cinism, dar, totuși, calmă și neabătută. „Otravă puternică am să mi torn în ochi și în urechi, ca să nu mai pot să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și a trimis-o sus pe deal, unde era o fântână. A trecut o oră, două, trei ore, și netoata de fiică sa tot nu mai venea. Soarele ardea din ce În ce mai tare și, după borșul de fasole și brânza de oaie, setea a devenit de nesuportat. A mai Împrumutat câte o cană cu apă de la vecini, dar fiecare Își drămuia această sfântă licoare deoarece știau că nu aveau de unde să mai facă rost până seara, când se Întorceau acasă. Da, Ano! Am
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
-i prințesa adormită. M-am Întors În ogradă, am scos o găleată cu apă rece din fântână și am venit ușurel, ușurel și apoi, cu toată furia, am aruncat-o peste ea. Numai sufletul meu știa cât a răbdat de sete. În ziua respectivă, aveam nevoie de niște cartofi din beci, așa că a trebuit să se ducă cu un sac și să i scoată de acolo. După ce am văzut-o coborând pe scară, am tras oblonul, l-am legat cu o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
prudent este cuvântul cel mai potrivit ( așa mi se pare). În fiecare noapte, Înainte de a adormi, pornesc Într o lungă și minunată călătorie alături de tine. Tu ești lumina nopților mele de singurătate, izvorul de apă vie la care-mi potolesc setea de dragoste și tandre mângâieri, raza de bucurie reaprinsă În dosul unei lacrimi. Nu te supăra dacă aștern pe hârtie prea-plinul inimii mele. Rezerva ta mă intimidează de atâtea ori, Îmi oprește mărturisirile pe buze, mă tulbură. Îți scriu pentru că
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să-mi pară mai luminoase, mai pline de iubire și cântec! De-ai ști cum inima-mi vibrează, gândindu-mă la ceasul acela de taină! Tu ești lumina nopților mele de singurătate ... Izvorul de apă vie, la care-mi potolesc setea de dragoste, Raza de bucurie reaprinsă În dosul unei lacrimi. Îți mărturisesc, chiar dacă ai să zâmbești! N-ai zâmbit! mi-ai spus mai apoi. Ai fost atât de fericit! Uite! Mai e puțin până la primăvară, când cireșii vor Înflori și-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ntreagă; ... Reia-mi al nemuririi nimb / Și focul din privire,/Și pentru toate dă-mi În schimb / O oră de iubire... Din chaos, doamne-am apărut / Și m-aș Întoarce-n chaos.../ Și din repaos m-am născut,/ Mi-e sete de repaos.” Vocea Îmi tremura vizibil! Trebuia să fac ceva. Ei nu aveau voie să afle că mă Încolțise teama și sfiala de a recita În plină stradă (eu, o timidă incurabilă, care nu mai găseam niciun cuvânt, atunci când mă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la cele de trebuință, El ne va trimite ajutorul Său. Întâlnirea cu aceste cunoscute ale mele fu o lecție de credință pentru mine, pentru tot restul vieții. Cana cu apă De multe ori, mi se îmtâmplă ca, atunci când mi-i sete tare de apă și beau cu nesaț din cană, să-mi aduc aminte de o întâmplare din copilărie. Erau zile foarte călduroase de vară, părinții noștri munceau, sărmanii, pe câmpurile colhozului ca să facă numărul de trudozile (zile de muncă), pentru
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vedea la ce adâncime era urmă de umezeală, dar nu reușeam să ne bucurăm de rezultate dorite. Ne frigeau tălpile piciorușelor, așa de fierbinte era pământul. Nu mai vedeai culoare verde în jur. Pomii stăteau cu crengile întinse, murind de sete ei se rugau de vlagă la nori. Dar norii treceau nepăsători. Fiind copii, noi nu conștientizam ce pericol mare prezenta seceta și lipsa ploilor pentru viață, dar părinții noștri, care au trăit și simțit foamea în copilărie, lor le era
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fântâna care avea apa cea mai bună din tot satul. Era numită „fântâna bulgarului”. Prin voia lui Dumnezeu, fântâna rămase neatinsă de alunecările de teren. Oamenii, când se duceau la muncă pe câmp și treceau pe lânga ea, își potoleau setea și își umpleau cu apă vasele pe care le luau cu ei. Seara, când se întorceau de la câmp, făceau același lucru, ducând și pe la casele lor apă din acel izvor. Casa noastră se afla cam la hotarul dintre ponoară și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Pentru mine e prea mult, vreau să fiu și eu copil, dar ceva din trupul și din sufletul meu a îmbătrânit prea devreme. Mă văd alergând fără piele, în mijlocul arșiței de afară, nici buze nu mai am să-mi astâmpăr setea, alerg pe nisipuri fierbinți, tălpile îmi sunt numai o rană, mama întinsă în pat, a murit, spune privirea disperată a tatei, țip, el se uită la mine, sunt și ceilalți copii de față, trage cearceaful de pânză peste fața ei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]