1,455 matches
-
Înfricoșetor Îi Îngheță de spaimă! Cande labrul din mijlocul localului se făcu țăndări, iar toate luminile se stinseră. Pământul se balansa În tote direcțiile iar clădirea hotelului Ambasador troznea infernal din toate articulațiile, riscând prăbușirea! Se auzi o voce țipând sfâșietor. „Cutremur de pământ...! Murim, vom muri cu toții...!” Cheflii localului se repeziră către ieșire dar, aceasta fiind Îngustă, se produse Învălmășeală. Oamenii urlau, călcându-se În picioare, agățându-se unii de alții, aplicând lovituri cu pumnii!! Înfricoșată Atena, sări În brațele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o stare de repulsie, totuși proaspătul locatar a adormit Îmbrăcat. A dormit mult, pe săturate fiind deranjat doar atunci când se serveau mesele de prânz și seara un fel de borhot În care Înotau morcovi putrezi, varză stricată cu un miros sfâșietor În timp ce viermii cari rezistase fierturii de mântuială, Încercau să se refugieze către fundul blidului de metal Încât numai la vederea acestui mizerabil preparat culinar Îți producea o stare de vomă, o stare de paralizie parțială a Întregului sistem nervos!! Însfârșit
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cunosc...!” Lăcrimând, Întoarse din nou fața către auditoriu dar nu reuși nici de data aceasta să recunoscuă pe nimeni, Își fixă mai bine poziția picioarelor ce erau legate În lanțuri, căutând să-i surprindă privirea judecătoarei, continuând cu o revoltă sfâșietoare, electrizând asistența. „Doamnă judecătoare, onorată instanță de recurs, doresc să faceți dreptate nu În lumina acuzării verbale a procurorului ci, În virtutea probelor dela dosar...! Indiferent, dacă Îmi veți mai da ori nu ani de Închisoare, Jur În prezența mulțimii din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
oameni buni, de ce...!! Opservând rămășița banknotei de zece dollary ruptă ce Încă ce Încă mai era ținută strâns În mâna imprudentului om, victimă inocentă a hazardului și mai mult a-l norocului care, Îl abandonase În favoarea aprigului destin...! Atena țipă sfâșietor. „Pentru câțiva dollary să comiți o asemenea crimă...?? Nu, nu se poate...!!” - mai avu putere să strige apoi căzu leșinată, contopindu-se cu Tony Pavone În ultima lor supremă Îmbrățișare...!! În depărtare sirena salvării solicita drum liber, Însă, infermierii se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vadă totul, dar ca prin vis, visători, ca drogați. Era un gagiu pervers, spunea Angela. Cu doctorul Cosbie vorbea de sport. Interesul lui Wallace față de acest subiect nu era obișnuit. La el toate interesele erau neobișnuite. Îl apuca o febră sfâșietoare. Cai, fotbal, hochei, baseball. Știa media jucătorilor, recordurile, statisticile. Puteai să-l testezi după almanah. Doctorul Gruner spunea că stătea până la patru dimineața memorând tabele și notând cu stânga la viteză maximă peste corp. La aceasta se adăugau fruntea intelectuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
patru erau de vânzare. Jina pentru o adiere din trecut, Mary pentru un alt fel de viitor. Există un preț pentru care orice om e dispus să-și vândă sufletul, iar în cazul lui Alice și Irene prețul acesta era sfâșietor de mic. Ele nu voiau decât un bestseller și un rol într-o telenovelă. După care nu le mai rămânea nimic altceva decât tânjirea și diavolul, jinn-ul din sufletul fiecăreia dintre ele. Du-te dracului, i-a tăiat-o Irene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
când pătrunzi într-o încăpere și, dintr-o dată, toată lumea tace. Alice a scris despre impresia că nu era compusă din carne și oase, ci din obiecte tăioase - cioburi de sticlă, lame, bucăți ascuțite de metal. Fiecare pas însemna o durere sfâșietoare. După liceu, Alice a devenit și mai prolifică. În facultate, după ce John Aberdeen i-a dat papucii, a umplut un jurnal întreg cu descrierea idilică a vieții pe care ei doi ar fi putut s-o ducă împreună. Amândoi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
microunde în care coc cârnați ambalați în vid, undeva, la poalele unei mari uzine intelectuale americane. Cred că am să îl închid pe Hrușcă. O să îmi iau un CD cu colinde americane și îmi spăl creierii de toate dorurile astea sfâșietoare care îmi vin de Crăciun. 15 decembrie Aici zăpada e mare. Eu lucrez tot mai prost și mai puțin. Nu văd terminat nimic semnificativ până la Crăciun. Mi-ar trebui niște nopți de veghe. Ieri, tot globul a stat concentrat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
toamnă învăluia totul. Soarele nu se vedea, dar o lumină dulce sta în pâcla nemișcată. Pe șesuri goale, în văi goale, prin lumina aceasta dulce, care se strecura parcă prin geamuri fumurii, în pâclele tăcute, în singurătăți, plutea o melancolie sfâșietoare. Am umblat multă vreme, la întâmplare, mi-am pierdut direcția și m-am îndreptat și eu încotro am apucat. Din când în când, câte-un cristel ori câte-un stol de potârnichi se ridica zbârnâind de prin tufișuri de porumbrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rosti cu jumătate de glas stăpânul. Chihaia își rezemă la o parte pușca și baltagul și începu să descarce repede carul azvârlind lobdele la marginea drumului. De deasupra ploua încet, mocnit, și văzduhul plumburiu apăsa parcă asupra lumii o mâhnire sfâșietoare. Ile Covataru gemea încet, în noroi, lângă car, sprijinit într-un cot. După ce isprăvi, Gavril apucă pe român de subsuori și-l aburcă încet în car. Apoi îndemnă scurt boii: Hai! Boii porumbi se opintiră și scoaseră cu greutate carul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
crescuți pe fața întunecoasă, Ion Rusu se prăbuși asupra copilei. Începu s-o trântească cu capul de părete, o dată, de două ori; apoi o izbea cu palma peste obraji și peste ochi urlând. Fata dădu drumul la trei țipete prelungi, sfâșietoare, apoi amuți, pe când sângele îi năboia pe ochi și pe gură. Glasuri și tropote porniră dintrodată pe afară, capete de femei se arătară la geamuri, cineva zgâlțâi clampa ușii. Rusu întrebă: Cine-i acela? Știe el de copil? Spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ale vântului de început de toamnă; privea un timp la sâmburele de lumină al candelei și la rumeneala de vis și de zori a icoanei; apoi adormea. Iar pe la începutul lui octombrie, într-o sară, Reiza de peste drum auzi țipete sfâșietoare. Cu papucii clămpănind dădu năvală, lungă și osoasă, și deschise ușa. Acuma țipetele se schimbaseră în gemete lungi, dureroase. Ovreica închise ușa în urma ei, se apropie de pat, unde Tudorița, ghemuită, zvârlită ca de un vânt de spaimă, tremura. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trântit telefonul în furcă mult prea tare și, într-un acces din acela de furie oarbă, am strigat: Oh, Aidan! M-a copleșit un potop de lacrimi și am început să tremur de frustrare, de neputință și de o dorință sfâșietoare. Câteva clipe mai târziu, mi-am șters lacrimile și am zis smerită „Iartă-mă“. Am spus „Iartă-mă“ fiecărei fotografii a lui Aidan din apartament. Nu era vina lui că biroul lui Neris Hemming nu lucra duminica. Și era sărbătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mențină pozițiile. Înaintară puțin, ca și cum spaima de a fi călcați în picioare de uriașii aceia le-ar fi dat avânt. Lupta dintre soldații din prima linie și barbari deveni crâncenă. În curând, sângele îmbiba pământul. Strigătele războinice ale barbarilor... Urletele sfâșietoare ale răniților, țipetele muribunzilor, strigătele celor ce reușeau să ucidă și să se salveze... Linia, linia! exclamă centurionul aflat lângă cele trei rânduri paralele ale frontului; se adresa soldaților din a doua linie, care nu luptau. Ghidându-se după creasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fi ucis o parte din el însuși, îl înfipse în pânza întinsă deasupra bazinului. Îl înfipse de mai multe ori; chipul îi era scăldat în lacrimi. Timpanul amuți. Se auzi zgomotul lamei ce pătrundea în carne, urmat de un muget sfâșietor. Stropi de sânge pătară pânza. Doi oficianți se ridicară. Un taur alb, însângerat, își făcu apariția, mugind de durere. Și Antonius striga de durere, căci i se părea că lama pumnalului pătrundea în propriul său trup. Durerea victimei sacrificate era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tu, când carnea ta a devenit a ei, când, pentru o zbatere de fulger, Lumea s-a mistuit în fulgere și începe a se regăsi, a-și reveni în noi cu aceleași trupuri, gânduri, cuvinte. Asfințiturile bucureștene n-au nimic sfâșietor, trist în ele. Sunt doar ca liniștea dinaintea adormirii îndrăgostite, un lent dus între vise răsfățate. Asfințea atunci, când eu o așteptam pe Lia. La ferestrele C.C.-ului se aprindeau rând pe rând luminile. Mă uitam spre unele dintre acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nisipurilor cu enigmaticele mulatre gata să-ți atârne ghirlande de orhidee în jurul gâtului veșnic însetat. La „Podgoria“, după prima baterie, Matvei n-a mai rezistat. A izbucnit dintr-odată în plâns, cu capul între palme, privindu-mă cu o duioșie sfâșietoare. Nu mai văzusem până atunci o asemenea privire caldă, deznădăjduită, amară, rugătoare, speriată, învăluindu-mă printre lacrimile ce-i curgeau șiroaie pe fața albă, lividă, cu câțiva pistrui pe frunte și în barbă. Îl priveam și eu mut, speriat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cum un cuvânt doar, un cuvânt mort, poate rechema minciuna amintirilor, cum poate ordona clipe și trăiri altfel disparate. Probabil Moartea pe care o simt pornită spre mine îmi dă și astfel de bucurii, spre a nu-mi face prea sfâșietoare despărțirea de această Lume. Bucuria de a vedea cum viața nu-i un lucru al întâmplării, cum toate clipele tale, într-un sfârșit, se ordonează supuse, liniștite, cu tâlcuri abia atunci deslușite, când te apropii de sfârșit. Această bucurie îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tăcut, care făcea de toate la primărie și mai și mătura trotuarele din centrul orășelului. În unele seri venea și el la „Geamandura“. La masa lui de lângă ușă urmărea discuțiile noastre și ofta din când în când străbătut de dureri sfâșietoare. Când nu mai răbda, venea la masa noastră și începea să povestească iar și iar despre minunea lui de Balcic. Avusese și el cafenea în Balcic, chiar în centru, peste drum de cafeneaua lui Ismail. În ’40, când a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă întreb câți dintre scriitorii contemporani își mai pun, intim, această problemă „depășită“... Romanul lui Ioan Lăcustă lasă un gust amar: asiști la derularea unui Text real, care te văduvește de iluzii. Extrem de bine scris, susținîndu-și „tezele“ prin anecdotic percutant, sfîșietor și nu rareori ironic, uman până-n măduva oaselor, pare, în peisajul actual, o vioară într-un cor de schelălăieli.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-mi slujiseră la nimic. — Ți s-a schimbat vocea, zise ea. Te-ai schimbat și tu, Daniel? SÎnt la fel de prostovan ca Înainte, dacă de asta ești curioasă. Și mai laș, am adăugat În sinea mea. Ea Își păstrase acel zîmbet sfîșietor, care durea chiar și În penumbră. Întinse mîna și, la fel ca În acea după-amiază cu opt ani În urmă, În biblioteca Ateneului, am Înțeles Îndată. I-am Îndreptat mîna spre fața mea udă și i-am simțit degetele descoperindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nu țin seama de realitate, formalismul justiției cu legi abstracte sunt exemple de reificare; automatele par să se substituie oamenilor vii într-o lume reificată. Prin dislocarea, dezarticularea limbajului, prin accentul pus pe fantezia creatoare sau deformatoare de lumi, prin sfâșietoarea durere interioară, prin sentimentul unui “immense gouffre” (prăpastie, abis) existențial, prin angoasa, oboseala sau spaima în fața unui destin al incertitudinii și neliniștii, prin revelația esenței tragice a realității care pune individul, violent, față în față cu golul și absurdul, cu
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Marea spăla poalele tale în lumi trecătoare alunecasem printre stele prelungind secundele spre asfințit Zgomote contaminate tânjeau după margini musteau în artificii repetabile îngrădite de alte coordonate Rezonam în sfâșietoare abuzuri eram zei! Astăzi ți-am recalculat vrăjile de sus până jos; zornăiau cifrele uitând să-ți depeni semnul ce se va uita.
Egalitatea binomului by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83728_a_85053]
-
unduiau deasupra mea. Tu nu erai acolo... eram nedumerit, îmi lipseai ca substanță și, nervos că nu te găsesc unde trebuie, călărindu-mă, îmi percepeam bățul tremurând de încordare. Am rămas un răstimp într-un extaz nelămurit, cuprins de dorințe sfâșietoare, însă acea stare de admirație neînchipuită se îndepărta. Concepțiile... întrecerile, combinațiile noastre comune și mai ales nocturne se distanțau. Înfuriat, mi-am perceput bățul cum se moleșește. Eram supărat că numai în acea stare înțelegeam să te am, dar unde
?edin?a by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83735_a_85060]
-
nu de fabricarea de dizidențe. Consider o datorie de suflet de a consemna succint, după puterile mele, și de a dezvălui fapte trăite, mărturii ale camarazilor mei, conspirații contra țării mele, al cărei viitor geme de amenințări. Nimic mai îngrozitor. Sfâșietor și dureros când, în zilele noastre, pe pământul românesc, se flutură alt drapel decât cel al istoriei noastre naționale. Minciuna, furtișagul și ruina dănțuiesc pe sângele și mormintele părinților noștri, al martirilor și mucenicilor de ieri, iar cei responsabili de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]