866 matches
-
Alison s-a șters la gură cu dosul palmei și a făcut un pas înapoi. Întorcându-se pe călcâie, și-a surprins imaginea în oglinda de mari dimensiuni de pe spatele ușii. Avea sânii mici, dar cu o formă regulată, iar sfârcurile întunecate aveau dimensiunea unei monede de un penny. Alison primise asigurări din partea diverselor ei prietene și a vânzătoarelor din magazinele de lenjerie intimă că avea sânii unei femei mult mai tinere. În secunda în care aveau să-și piardă acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de după actul sexual și ultimele urme ale aftershave-ului Fahrenheit, cu care Luca se dăduse cu o zi înainte. Apoi Alison și-a lipit palma de curbura abdomenului lui Luca și-a început să-i mângâie leneș pielea fină, urcând până la sfârcul stâng și coborând, din nou, către zona genitală, având însă grijă să nu atingă și penisul. Aceasta era o tehnică de seducție pe care o aplica în mod deliberat, fiindcă știa că Luca era înnebunit după ea. Tensiunea sexuală se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
stătea călare pe el. Părul îi cădea pe umeri în valuri răvășite, dar teribil de sexy. —N-am mai văzut de mult costumul de servitoare franțuzoaică. Uitasem ce tare mă excită, a rânjit James jucându-se leneș cu unul dintre sfârcurile femeii. — Avem de ales între ăsta și costumul de asistentă și, dacă aduc aminte corect, doctore, n-au trecut decât două săptămâni de când m-ai făcut să-mi crească temperatura, l-a tachinat ea. Atunci trebuie să te duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nimeni, a spus ea adoptând vocea de fetiță care-l făcuse întotdeauna pe James să-i ciugulească din palmă. Femeia s-a lipit de el. Mâna stângă îi mângâia leneș părul de pe piept, pentru ca apoi degetele să-i încercuiască un sfârc, apoi pe celălalt. James nu i-a răspuns și a continuat să stea nemișcat, cu chipul împietrit. Apropiindu-și gura de urechea lui stângă, Julia a început să-i ciugulească locul cu mișcări senzuale, în vreme ce mâna îi cobora de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
scaun și a încălecat în poala lui, ciugulindu-i gâtul cu buzele. Între timp, există ceva mult mai presant despre care aș vrea să discut cu tine, a spus ea și-a luat una din mâinile bărbatului, așezând-o pe sfârcul erect. Însă de cum a dat drumul mânii, aceasta a căzut ca un butuc. Nu, a mârâit James. Dă-te jos... te rog. Julia a rămas pe loc, convinsă fiind c-o să-l poată convinge să facă dragoste, îndepărtându-se astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a șoldurilor era accentuată sinuos în mod voit. Cârlionții scurți de sub buric, nerași, sălbatici, deschiși la culoare, cârlionți ca la un pui. Buricul adânc, adânc, o pată întunecată pe albul pielii ei. Sânii mici, dreptul puțin mai mare decât stângul, sfârcul stâng înclinat un pic mai sus decât tovarășul său, dar amândoi încă moi și trandafirii, ca de copil. Umerii înguști, drepți, trași ușor în spate aproape militărește, îndrăzneți și încrezători. Brațele atârnându-i drepte și moi, cu palmele mâinilor întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu imprimeu, care nu se pătează, de la Liberty, și cartea Cum să fii o gospodină desăvârșită (deloc la mișto). De la Richard primesc: 1. Lenjerie intimă Agent Provocateur - sutien roșu de satin cu buline negre și jumătate de cupă deasupra căreia sfârcurile se ițesc precum coifurile războinicilor medievali deasupra parapetelor. Plus un dispozitiv jartiere-slip care pare garnisit cu plasă pescărească. 2. Carnet de membru al National Trust 1. Ambele cadouri fac parte din ceea ce eu numesc categoria de cadouri „mi-aș dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Engels. E rândul meu să râd. Încurajat, Richard Începe să mă sărute pe păr și-ncepe să-mi exploreze cu mâna partea din față a bluzei. Chiar și când nu ai chef, e deconcertant cât de repede ți se Întăresc sfârcurile, transformându-se În două bezele. Rich tocmai mă trage În jos, spre covorașul cu Ursulețul Winnie, când Ben se ridică brusc În fund, se uită la părinții lui cu o privire care spune „cum ați Îndrăznit!“ și apoi arată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
e doar zgomot și bărbați. Nu vreau decât să mă uit la el, spune Candy. Sprijinită pe perne, colega mea și-a desfăcut toți nasturii de la cămașa mea de noapte cu broderie pentru ca fiul ei să aibă acces la sâni. Sfârcurile sunt ca niște fructe Închise la culoare. Cu palma mâinii drepte Îi ține capul În timp ce gura lui suge lacomă. Nu vreau să fac altceva decât să mă uit la el, Kate. E normal, nu? —Absolut normal. I-am adus bebelușului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În Estrella de Mar și renunță la calendar. (Veni lîngă mine la balustradă și oftă zgomotos.) Nu-i așa că fac o priveliște superbă? Nu ratează nici o ocazie să-și bălăngăne pepenii. Totuși, e trist, Într-un fel. Ele Își arată sfîrcurile la chelneri, și-ntre timp gazda lor șade Într-o celulă din Închisoarea Zarzuella. Hennessy puse pe umărul meu o mînă ușoară ca o pană. — Băiete drag, știu. Dar Frank ar fi bucuros să le vadă aici. El a creat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
condus-o Înapoi În casă. Și cum stăteam noi În dormitorul umbrit, mi-am pus mîna pe sînul ei, urmărind cu degetul arătător vena albăstruie care urca pe pielea ei arsă de soare, ca să coboare apoi În adîncimile calde de sub sfîrc. Mă privea fără să pară că mi-ar reproșa gestul, curioasă să vadă ce aveam să fac mai departe. Fără să-mi ia mîna de pe sînul ei, Îmi spuse: — Charles, Îți vorbește doctorul tău. Ai avut parte de suficient stres
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Înnegrită de soare și netezindu-și urmele lăsate de bretele pe piele. Femeia cu părul platinat Îi ridică miresei vălul de pe față și o sărută pe gură. Începu să se joace cu sînii ei, făcînd ochii mari și surîzÎnd cînd sfîrcurile se Întăriră, de parcă era martoră la vreun miracol al naturii. Camera video asista pasivă la dezmierdările femeilor. Urmăream scena aceasta de lesbianism parodic convins că niciuna dintre femei nu era actriță profesionistă. Își jucau rolurile ca niște membri ai unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În jurul pîlniei Înnodate care emana miros de stridii, de parcă femeia asta ar fi venit la mine goală direct din mare. Îi ridicase și el sînii și sărutase pielea umedă, cu urme de strînsoare de la armătura brasierei, Îi apucase și el sfîrcurile Între buze, trăgîndu-le ușor. Mi-am apăsat obrajii de pubisul ei, inhalînd același parfum năvalnic pe care-l inspirase și Frank, despărțind labiile mătăsoase pe care le atinsese de-o sută de ori Înaintea mea. Chiar dacă o știam pe Paula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ea Îmbrățișîndu-l pe Frank, iar asta m-a făcut s-o strîng la piept. — Paula, eu... Ea Își făcu palmele căuș pe gura mea. Nu... Să nu spui că mă iubești. O să strici totul. Uite-aici, lui Frank Îi plăcea sfîrcul meu stîng... Își ridică sînul și mi-l apăsă pe gură, zîmbind ca o puștoaică isteață de opt ani care face experimente cu un frate mai mic. Plăcerea ei personală era o emoție pe care o observa de la distanță, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mine, nedumerită că stăteam așa cuminte.) SÎnt gata de multe chestii. Ce vrei să fac? — Nimic. Doar să stai așa puțin. Am Îngenuncheat deasupra ei și-am Întors-o cu fața-n sus, Înfășurîndu-i strîns șalul În jurul pieptului, astfel Încît sfîrcurile Împungeau să iasă prin țesătura fină. — Charles? Te simți bine? N-am nimic. Pe vremuri o Înfășuram pe mama În șalul ăsta. — Pe mama ta? (Paula sări ca arsă și trase de șal să-și ușureze strînsoarea sînilor.) Charles, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
el Îl urmărea pe Sanger ca un vînător din ascunzătoare. Psihiatrul se apropia de piscină, ținînd În mînă un prosop uscat. CÎnd micuța franțuzoaică ieși din apă, el o Înfășură În prosop, uscîndu-i cu blîndețe umerii, În timp ce se holba la sfîrcurile ei În plină creștere. Ascunse pe sub prosop, mîinile Îi zăboviră pe sînii și fesele ei, apoi Îi adunară și-i răsuciră părul, lăsîndu-i-l pe ceafă Într-o coadă grea și umedă. Era o tăcere stranie În micul dormitor, de parcă toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
doar așa o mai vede pe maică-sa. Și chiar o văzuse, ca niciodată, adormită și goală, întinsă pe masa din mijlocul încăperii. Doar că nu pregăteau o împărăteasă, ci un trup țeapăn, cu sâni căzuți, cărora li se albăstriseră sfârcurile. La mama lui moartă văzuse primul lotus de carne, întredeschis între pulpe, pe care femeile îl îndesară cu cânepă. Urmaseră nările, rectul, urechea ei dreaptă, pe urmă cea stângă, fiindcă, după credința Profetului, nicio deschizătură a păcatului nu făcea să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
care le păstra pentru ea: o salbă și lanțuri pentru fiecare picior, un ilic de mătase și două baticuri. Dar nici ea nu era ca atunci când o trimisese după a doua fecioară: pielea îi sclipea ca zahărul brun și-avea sfârcuri tari sub cămașă. Știa să cârpească, să coasă și să gătească, dar, mai ales, știa să aline o inimă ca a lui. Când se învechiseră toate astea? Ghazal auzise povestea lor când avea șaisprezece ani și își promisese că nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Fiul meu e aici? reuși să îngaime către un ajutor al celor care săpaseră. — Cum îl cheamă? — Armin... — Armin! Armin!... E aici fiul târfei? urlase bărbatul, însă nimeni nu-i dădu un răspuns. Nu durase mult. Era îngropată până în dreptul sfârcurilor și cu mâinile legate la spate, în cruce. N-o durea, o strângea țărâna și simțea căldură și sete. Și pe urmă căldura se făcu ca un foc care îi ardea hainele, pielea și mațele, înăuntru. — Oameni buni, să sfârșim
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dealurile Drăgășanilor plutea o lumină verde, stinsă. Mirosea a fân ținut sub ploi. Un vânt rece, de toamnă, mișca crengile uscate. Aprigă muiere. Voica îl ostenise până dimineața într-o căpiță. Avea niște brabeți de sâni, vii și tari, cu sfârcurile cât crugul. Mușca bărbatul, nu se mai sătura, și gura muierii - ananas. Ardea toată, și lui nu-i mai venea să plece. Îl chemau treburile la București, dar tot au mai zăbovit. Căruțașii râdeau cu înțeles, i-a cinstit, a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ca frații. Cine s-apropia de Titi Aripă? -Lar fi făcut starostele bucățele-bucățele. Avea o dambla: umbla cu flori la rever. Dacă -lai fi întrebat de ce-are patima asta, ți-ar fi răspuns că ești prost. Ciupea muierile de sfârc prin mahala și le făcea cu ochiul. Crai bătrân, se uitau posacii de bărbați după el ca la dracu. N-alegea. Îi plăcea una, o dată o oprea: - Sărut mîna! zicea, și-și scotea pălăria, că purta și pălărie. Dacă muierea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai este ăl bătrân. - Fugi d-acilea, muceo... O dată o răsturna ucenicul, că era vârlav, și-i mușca țâțele. Mielușică se făcea văduva. Paraschiv dărâma patul cu ea. - Maică Precistă! se închina femeia. În așternutul răposatului! Și-i mai da sfârcurile și-l aprindea. Spre ziuă o lăsa dezvelită, horăind. Îl scula pe Gheorghe. Se apucau să strângă cămășile, cearșafurile, plapuma și rufele din lada de zestre. Făceau două baloturi, le înnodau bine - văduva, moartă-n somn, nu-i simțea. Prin
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de neam prost: - Cucoană, hai să te mai fac și eu un danț! Și trăgea cu oblonul la lungan, care se învîrtea neostenit. În timpul ăsta, Petrică Cîrcu o lipea pe Didina de pieptul lui, să-i simtă carnea caldă și sfârcurile. - Te are cu cununie? o întrebă. -Cine? - Dumnealui. Ibovnica rîse: -Nu. Meseriașul se fâstâci. - Adică-i ești țiitoare? - Îhî, îl îngînă ea. Bărbatul prinse curaj. Era lac de apă. Didina îi simți portofelul burdușit cu hârtii, banii meseriașilor. - Și ce-nvîrtești
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-se de bucurie. Naasri veni înapoi și se opri lângă fiul său. La început nu pricepu ce era de râs, dar atunci fiul său arătă cu degetul înspre pieptul mortului. Acolo, strălucind în lumina stelelor, prinși de câte unul de sfârcurile lui Mahmud, erau doi frumoși cercei de aur. Mahmud crezuse că găsise ascunzătoarea perfectă: scoaterea lor la iveală trebuia să fie marele deznodământ. Și, într-adevăr, așa a fost. Capitolul 18 Ierusalim, miercuri dimineață, 9.45 p.m. Se întâlni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Nour, sătul de praful și murdăria din Ramallah, visa la un asemenea loc pentru Palestina. Acum treceau de enorma structură albă, așezată într-o piscină pătrată, cu apă puțin adâncă. Avea o formă extraordinară, cea a unui sân senzual, cu sfârcul chiar în centru, îndreptat către cer. Suprafața, vedea Maggie acum, era formată din mii de cărămizi albe, minuscule. —Altarul Cărții, spuse Uri cu vioiciune. Unde țin Pergamentele de la Marea Moartă. Știți că au fost găsite într-o, cum îi spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]